Parazitologia medicală

Introducere in Parazitologia medicala. Relatii parazit-gazda.

Protozoare implicate in patologia umana : Increngatura Sarcomastigophora -Trypanosoma brucei, Trypanosoma cruzi.

Parazitologia medicala studiaza organisme animale sau fungice parazite la om, raporturile care se stabilesc intre paraziti si gazdele lor, precum si fenomenele ce rezulta din aceste raporturi.

Parazitii sunt fiinte vii care traiesc si se hranesc pe seama altor organisme vii, numite gazde.

Cea mai mare parte a parazitilor apartin regnului animal; sunt zooparaziti.

Alti paraziti sunt micete ce constituie un regn separat (Fungi) ce determina micoze, a caror frecventa a crescut in ultimii ani.

1.1. Relatiile parazit-gazda

In natura se pot stabili mai multe grade de parazitism.

Diferentiem:

1.1.1. Paraziti facultativi care in mod normal au o viata saprofita, insa in anumite circumstante pot invada organismul gazdei. Ex.: micete oportuniste.

1.1.2. Paraziti obligatori: nu pot trai decat in stransa legatura cu gazda.

1.2. Relatii spatiale si temporale intre parazit si gazda

1.2.1. Ectoparazitii traiesc la suprafata (pureci, paduchi) sau in tegumentele gazdei (Sarcoptes scabiae). Se disting:

1.2.2. Endoparaziti care traiesc in interiorul corpului in cavitati (viermi intestinali), vase sangvine (Schistosoma), tesuturi (larve de Trichinella) sau in celule (Toxoplasma, Leishmania).

1.3. Influenta vietii parazitare asupra parazitului

Parazitismul reprezinta un mod de viata pe cheltuiala unei gazde care furnizeaza parazitului un biotop si elemente nutritive necesare supravietuirii sale.

Parazitismul reprezinta o etapa de adaptare la un mediu favorabil. Trecerea de la viata libera la cea parazitara este insotita de numeroase modificari morfologice si functionale care au avut drept consecinta conservarea speciei.

1.4. Influenta parazitului asupra gazdei

Parazitii exercita variate actiuni asupra gazdei:

- spoliatoare

- traumatica si bacterifera

- toxica

- alergica (ascaridioza, oncocercoza, aspergiloza), anafilactica (hidatidoza)

- mecanica, ocluziva (ghemuri de ascarizi) sau compresiva (chistul hidatic)

- iritativa reflexa

- imunopatologica

1.5. Reactiile gazdei la agresiunea parazitara

1.5.1. Reactii celulare sau tisulare

1.5.2. Anemia

1.5.3. Hipereozinofilia constituie un alt tip de reactie celulara. Distingem:

- hipereozinofilie locala: granuloame inflamatorii constituite din numeroase PMN eozinofile;

- hipereozinofilie sangvina (normal E=400-500/mmc).

Caracteristicile hipereozinofiliei parazitare:

- protozoarele si micetele nu provoaca hipereozinofilie sanguina. Exceptie face toxoplasmoza care, in mod neregulat, se poate insoti de o discreta hipereozinofilie (7-10%);

- helmintiazele evolueaza cu hipereozinofilie; se observa, de asemenea, si in miazele profunde. Hipereozinofilia sanguina constatata in helmintiaze nu este un fenomen static; variaza in functie de natura si localizarea parazitului, de timp, tratament.

Hipereozinofilia din helmintiaze variaza in timp potrivit curbei lui Lavier in 4 stadii succesive: latenta, cresterea rapida, platou, scadere progresiva si revenire la normal .

Durata fiecarei faze si valoarea maxima a hipereozinofiliei variaza cu specia si numarul de paraziti prezenti.

1.5.4. Splenomegalia este caracteristica unor boli parazitare tropicale.

Parazitologia medicala