1. ISTORICUL, OBIECTUL ŞI IMPACTUL GENETICII
Evoluţie: genetica empirică, genetica clasică şi genetica modernă
1.1. ISTORIC
1.1.1. Genetica empirică
- Paradigma: genetica –
ştiinţa cu evoluţia cea mai îndelungată
cu maturizarea cea mai tardivă,
actualmente cu progresul cel mai accelerat,
de la care se aşteaptă cel mai mult,
dar careia i se oferă cel mai puţin.
• neolitic - genetica empirică bazată pe un volum foarte mic de informaţii
o selectare empirică - soiuri de plante şi rase de animale mai productive
o documente (frescele din cavourile egiptene, bazoreliefuri din Sumer)
o specii supuse manipulării genetice (oaia, capra, cămila, câinele, boul)
• antichitate - observaţii despre patologia familială (Talmud – hemofilia)
o Aristotel - trăsături formate prin experienţă sau accident
o particole ce trec din corp în spermă - transmise la urmaşi
• evul mediu - teoria preformării - gameţii conţin un om miniatural
• începutul sec. XIX - daltonismul - J.Dalton
• 1882 - neurofibromatoza - boala von Recklinghausen
1.1.2.a. Genetica clasică
• Paradigma:
- bazele ştiinţifice ale geneticii - puse de un călugar cu formaţie matematică
• sec. XIX - cei trei piloni ai ştiinţelor biologice moderne:
o 1839 - teoria celulară a lui Schleiden şi Schwann
o 1859 - teoria evoluţionistă a lui Darwin
o 1865 - teoria eredităţii - Johan Gregor Mendel - călugar - Ordinul Augustinian
“Experimente în hibridarea plantelor”
20 ani de experimente - selecţie şi încrucişare pe mazăre (P. sativum)
conceptul că ereditatea este datorată unor aşa zişi factori ereditari
- operează după nişte reguli constante
- predicţie - propagarea prin generaţii a caracterelor erediare
legile lui Mendel - ignorate 35 de ani - redescoperite în 1900
(H. De Vries, C. Correns şi E. von Tschermak - independent unul de altul
• Paradigma geneticii clasice: o genă = un caracter
o genetica clsasică = genetică formală - genetică a transmiterii
o genetică pre-ADN - reguli clare – fără apel la natura materialului genetic
• volumul de observaţii ştiinţifice -foarte mare
o investigaţiile pe specii cu o perioadă de viaţă scurtă
o aceste achiziţii au permis saltul la etapa ulterioară
1.1.2.b. Genetica clasică
• alte descoperiri
o 1879 - Fleming - descoperă nişte corpusculi asociaţi cu mitoza
o 1888 - Strasburger - descoperă aceiaşi corpusculi asociaţi cu meioza
o 1888 - Waldayer - propune pentru ei termenul de cromosomi
o 1901 - De Vries - propune termenul de mutaţie = modificarea factorilor ereditari
o 1902 - W.C. Farabee - descrie brahidactilia autosomal-dominantă la om
o 1906 - W. Bateson - propune termenul de genetică - o nouă ştiinţă biologică
obiect - studiul eredităţii şi variabilităţii organismelor vii
o 1908 - genetica populaţiilor - Hardy (matematician), Weinberg (medic)
o 1909 - W. Johansen - înlocuirea termenului factor ereditar cu cel de genă
introduce termenii de genotip şi fenotip
o 1909 - A. Garrod – 4 boli metabolice transmise autosomal-recesiv
albinismul, alkaptonuria, cistinuria şi pentozuria
Garrod - variabilitate biochimică normală - codificată genetic
o 1910 - T. Morgan - studii pe musculiţa de oţet (Drosophila melanogaster)
o 1912 - Morgan şi Cattel - descoperirea procesului de crossing-over
o 1912 - Morgan şi Lynch - descoperirea linkajului genetic
o 1915 - Morgan, Sturtevant, Müller, Bridges - teoria cromosomială a eredităţii
o 1927 - Müller - descoperă primul agent mutagen - radiatiile X
o 1927 - Wright - descrie driftul genetic
o 1928 - Heitz - descrie heterocromatina şi eucromatina
o 1928 - Griffith - descoperă transformarea genetică la pneumococi
o 1933 - Haldane şi alţi savanţi - introduc analiza genetică prin pedigree
o 1940 - Ford - descrie polimorfismul genetic
Fisierul contine cursurile de genetica a anului 1 de la medicina generala
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
