Epilepsia

Afectiune cu manifestari diverse si spectaculoase, mentionata în papirusul Ebert si consemnata în scrierile hipocratice, epilepsia poate fi abordata si înteleasa dupa realizarea înregistrarilor activitatii electrice a creierului si folosirea explorarilor cerebrale asistate de calculator.

Definitie

Sindrom de suferinta cerebrala cronica, întâlnit frecvent în patologia adultului si a copilului, caracterizat prin descarcari neuronale paroxistice, sincrone, repetitive, de etiologie diferita, îmbracând o mare varietate de forme clinice si electroencefalografice.

În practica curenta medicul se poate întâlni frecvent cu pacienti ce declara crize de suspendare a sarii de constienta. Sunt ele veritabile crize de suspendare a constientei ? (se vor diferentia de lipotimii), sunt de natura epileptica sau vagala ? iata câteva întrebari la care medicul curant trebuie sa raspunda înainte de a lua o decizie terapeutica.

Este important sa facem distinctia între termeni:

1. Criza epileptica = descarcare paroxistica, anormala a neuronilor cerebrali cu depolarizare haotica si propagare ulterioara în alte teritorii cerebrale putând avea manifesatari doar clinice sau doar EEG;

2. epilepsie = sindrom caracterizat prin doua sau mai multe crize neprovocate.

O criza unica sau doua crize initiale ce se produc în aceeasi zi, crizele determinate de tulburari acute ale metabolismului cerebral (hipoglicemie, droguri) ce survin la mai putin de 2 saptamâni de la episodul acut nu sunt etichetate drept epilepsie.

Boala are prevalenta ridicata, afectând 5-7 persoane la 1000 locuitori. Este mai frecventa la copii si în familiile care au în componenta bolnavi epileptici.

Etiologie

Aparitia epilepsiei este expresia înteractiunii dintre factorii genetici si cei dobânditi evidentiabili într-o mai mica sau mai mare masura. Daca într-o serie de boli (facomatoze, encefalopatia mitocondriala, tezaurismoze, etc.) în care epilepsia constituie unul din simptomele clinice, transmiterea pe cale genetica a fost de mult demonstrata, în epilepsiile idiopatice gradul de participare al factorului genetic este insuficient demonstrat. Se presupune transmiterea pe cale poligenica (mai multe gene) a unui anumit nivel al pragului convulsivant care în conditii externe precipitante declanseaza criza epileptica.

Factorii epileptogeni dobânditi în cursul vietii unui pacient care modifica functiile creierului temporar sau permanent pot fi grupati temporal în:

Factori antenatali:

- displazii corticale sau anomalii de migrare neuronala (heterotipii neuronale, pahigiria, lisencefalia, etc.)

- ischemii sau hemoragii cerebrale intrauterine;

- infectii (rubeola, toxoplasmoza);

- traumatisme ale uterului, radiatii (radiografii), dismetabolisme ;

- intoxicatii materno-foetale.

Factori neonatali:

- nasteri distocice (prezentatii anormale, placenta praevia, circulara de cordon, etc.) a caror consecinte ischemice cerebrale determina leziuni cerebrale ;

- traumatisme obstetricale, incompatibilitati de grupe sanguine ;

- infectii cerebromeningee ;

- dismetabolisme (hipocalcemie, hipoglicemie), tulburari hidro-electrolitice.

Factori postnatali:

- infectii ale sistemului nervos central (bacteriene, virale, parazitare) paren-chimatoase sau meningeene ;

- tulburari imunologice ;

- traumatisme craniene ;

- tumori ;

- boli si malformatii cerebro-vasculare ;

- toxice (alcool, medicamente, droguri).

Patogenie

Manifestarile epileptice sunt expresia dezechilibrului dintre excitatie si inhibitie la nivelul membranei neuronale, dezechilibru survenit printr-o multitudine de mecanisme dintre care unele sunt incomplet elucidate.

Sub impactul factorilor genetici sau dobânditi o populatie neuronala îsi modifica caracteristicile electrofiziologice transformându-se în focar epileptic. Focarele epileptice sunt situate frecvent la nivel cortical, iar potentialul lor epileptogen variaza atât dupa natura cât si dupa sediul leziunii. Neuronii epileptici prezinta :

- capacitatea de a genera descarcari autonome repetate si prelungite ;

- capacitatea de a genera pe cale transsinaptica focare epileptice la distanta ;

- capacitatea de a genera potentiale de înalta frecventa prin depolarizarea brutala a potentialului de repaus.