Boli infecțioase

Interactiunea dintre agentul patogen cu calitatile sale patogene de

infectiozitate, invazie, virulenta si organismul gazda prin caracteristicile sale de

rezistenta si reactivitate, determina modificari clinice si biologice constituind

procesul infectios cu manifestari variate, de la forme clinice grave, pana la forme

clinice usoare (inaparente).

Procesul infectios cuprinde:

Infectia inaparenta: infectie care se desfasoara fara manifestari clinice

fiind asimptomatica.Se evidentiaza numai prin teste de laborator. Infectia

inaparenta are o evolutie acuta ciclica fiind urmata de imunitate.

Exemplu: poliomielita (1forma aparenta /200 inaparente) rubeola, difteria,

infectia meningococica etc. Infectiile inaparente sunt responsabile de

imunizarile oculte ale populatiei.

Boala subclinica nu are expresie clinica. Se manifesta prin prezenta

modificarilor functionale si a leziunilor organice evidentiabile prin teste de laborator

evoluand cu complicatii si cronicizare. Exemplu:formele subclinice si anicterice

de hepatita virala. diagnosticul se pune cu ocazia studiilor epidemiologice sau

numai in faza de sechele. Depistarea lor are importanta din punct de vedere

epidemiologic constituind sursa de infectie, iar pentru bolnav reprezentand o

cauza de complicatii sau cronicizare.

Infectia latenta este o infectie asimptomatica, care poate deveni

manifesta clinic dupa intervale variabile de timp, prin interventia unor factori

favorizanti.Tipuri de infectie latenta: tetanosul de plaga, amibiaza, tuberculoza,

bruceloza, herpes zoster.

Boala virala cu evolutie lenta. Se caracterizeaza prin evolutie lenta si

afectarea progresiva a SNC.Exemplu:boala Kuru, boala Jakob-

Creutzfeld,panencefalita sclerozanta subacuta.

Infectia locala determinata de multiplicarea agentului patogen la locul

de patrundere sau in vecinatatea acesteia. Exemplu: abces, flegmon, furuncul,

pustula maligna. generale). Evolueaza spre vindecare, cronicizare, propagare

regionala sau generalizare.

Infectia de focar este o forma particulara a infectiei locale, caracterizata

prin manifestari locale minime, dar cu manifestari generale de tip toxicoseptic,

care apar pe un teren sensibilizat. Determina complicatii la distanta:RAA, nefrita,

septicemie.

Infectia regionala este o infectie care depaseste poarta de intrare,

extinzandu-se la ganglionii limfatici regionali si teritoriul limfatic

satelit.Exemplu:adenita, limfangita.

Infectia cronica este o forma de infectie in care agentul patogen persista in

organism determinand modificari clinice si biologice.De exemplu:hepatita

cronica, bruceloza

Starea de purtatori de germeni. Persoane care cantoneaza germeni in

organism dupa trecerea prin boala manifestandu-se ca si2

purtator convalescent sau ca si purtatori sanatosi la persoane sanatoase, portajul

fiind de scurta durata (temporari) sau de lunga durata(cronici).

Boala infectioasa generala este forma cea mai frecventa de manifestare a

bolii infectioase.Se caracterizeaza prin evolutie previzibila, cu etape relativ

constante, caracteristice fiecarei boli: incubatie, debut,perioada de stare, de

declin, convalescenta. Evolutia este autolimitata.

Formele sistemice se caracterizeaza printr-o evolutie neregulata,

imprevizibila, de obicei severa.Exemplu: septicemia.

TRATAMENTUL BOLILOR INFECTIOASE

Tratamentul bolilor infectioase cuprinde:

- tratament general sau nespecific;

- tratament specific cu produse biologice;

- tratament etiologic.

Tratamentul general nespecific cuprinde masurile terapeutice cu rol patogenic si

simptomatic.Se bazeaza pe stimularea mijloacelor nespecifice de aparare ale

organismului, corectarea dezechilibrelor, pe masuri simptomatice si de sustinere.

Are un rol important in: toxiinfectii alimentare, holera, tetanos, bolile virale.

Repausul Ia pat reduce consumul de oxigen si nevoile nutritive ale

organismului. Rol primordial in hepatite virale acute, neuroviroze paralitice; in

bolile febrile scurteaza evolutia si previne aparitia complicatiilor.

Ingrijirile igienice vizeaza locatia, manoperele terapeutice si bolnavul.

Cuprind indepartarea secretiilor si excretiilor bolnavului, schimbarea pozitiei in

pat; supravegherea produselor de eliminare la bolnavii in stare grava,

nedeplasabili.

Tratamentul dietetic. Se alcatuieste in functie de toleranta digestiva si

necesarul de calorii, de varsta si etapa evolutiva

Dieta va asigura:

aportul minim de calorii, acoperit in special prin glucide;

aportul de proteine in special lapte, produse lactate;

- hidratare corespunzatoare.

In bolile infectioase grave este necesara alimentatia parenterala

Tratamentul simptomatic. Urmareste combatarea tuturor

simptomelor suparatoare pentru bolnav.

Tratamentul patogenetic se bazeaza pe tratamentul anti inflamator care este

necesar in numeroase boli infectioase, tratamentul cu produse biologice ser,

imunoglobuline specifice, vaccinuri.Indicatiile seroterapiei sunt: curative

(seroterapia): difterie, tetanos, botulism, muscaturi de serpi veninosi; profilactice

(seroprofilaxia): antirabica (in caz de plagi rabigene), antitetanica (plagi tetanice la

persoane nevaccinate).

Tehnica de administrare a serurilor:Seroterapia este o terapie de urgenta, rezultatele

sale fiind cu atat mai bune cu cat administrarea se face mai aproape de debutul

bolii (precoce). Decizia practicarii seroterapiei (seroprofilaxiei) implica:

anamneza minutioasa pentru recunoasterea existentei unei

stari de sensibilizare sau/si a administrarii anterioare de ser;

Testarea pentru depistarea sensibilizarii este obligatorie,

testul conjunctival: o picatura de ser in dilutie 1/100 cu ser fiziologic administrata

in sacul conjunctival. in caz de sensibilizare, dupa cea 30 de minute apare

congestie, lacrimare (testul nu se practica la copil):

- testul intradermic este mai sensibil. Se introduce intradermic 0,1 ml ser

diluat (1/100 sau 1/1000). Testul este pozitiv daca in 30 de minute apare eritem

(0 5-10 mm), eventual edem.

Daca testele sunt negative iar pacientul nu a primit ser in antecedente, se va

folosi schema minimala, cu administrare intramusculara: 0,25 ml ser diluat 1/10

(in solutie de ser fiziologic); daca la 30 de minute nu apare nici o reactie se

administreaza 0,25 ml ser nediluat, iar dupa 30 de minute 1 ml ser nediluat.

Dupa inca 30 de minute se administreaza toata cantitatea de ser pe cale

intramusculara (in musculatura laterala a coapsei).Pentru obtinerea unui efect

mai rapid serul se poate administra si i.v. in dilutie de 1/3 cu ser fiziologic.

Daca testul este pozitiv sau/si pacientul a primit anterior ser heterolog se

recurge la desensibilizare treptata (Besredka), prin introducerea repetata de doze

mici, in dilutii progresive. Schema poate fi mai lunga sau mai scurta, in functie

de gradul de sensibilizare si modul de reactie la primele administrari.

Serul se administreaza subcutan, la intervale de 30 de minute in dilutii succesive

de la 1/100, la 1/10 in cantitate de 0,2; 0,4; 0,6; pana la ser nativ care va fii

administrat intramuscular sub protectie de cortizon si antihistaminice.

Reactiile serice. Proteinele straine din ser (albumina) se comporta ca

alergene producand fenomene de sensibilizare. Persoanele sensibilizate anterior

reactioneaza printr-o formare rapida de anticorpi, fapt care explica aparitia

reactiilor serice accelerate (imediate). Persoanele nesensibilizate anterior dezvolta

anticorpi precipitanti fata de proteina straina, dupa un interval de 6-12 zile de la

injectarea serului, rezultand boala serului.

Reactia generala nespecifica este cea mai benigna

manifestare, aparand dupa administrarea i.m. a serului, manifestata

prin durere si caldura locala, febra moderata.

Socul anafilactic este o reactie anafilactica imediata. Apare

rar, mai ales la persoane sensibilizate prin administrarea anterioara de ser, dar si

la cele care nu prezinta antecedente de sensibilizare anterioara (sensibilizare

ereditara sau transplacentara, sensibilizare oculta anterioara). Reactiile

anafilactice survin mai frecvent la persoane cu antecedente alergice familiale sau

individuale (astm, eczema, rinite alergice).

Tabloul clinic se instaleaza brutal prin stare de rau, agitatie, anxietate, senzatia

de moarte iminenta, dispnee prin bronhospasm, paloare apoi cianoza. Se

instaleaza tabloul clinic de colaps, cu hipotensiune arteriala, puls rapid,

imperceptibil. Extremitatile sunt reci, transpiratii reci. Pot apare elemente

urticariene gigante, mobile, schimbatoare de la un minut la altul si edeme.

Reactia de sensibilizare locala tip Arthus survine ca urmare a injectarii cu

acelasi antigen, la intervale de scurte de timp (4-5 zile) Reprezinta o reactie de 4

sensibilizare locala puternica care apare extrem de rar la om. Se manifesta prin

tumefactie locala, roseata, induratie si durere la locul injectarii. Foarte rar,

reactia poate deveni necrotica, cu aspect de gangrena si eliminarea tesuturilor

sfacelate. Boala serului. Apare dupa o incubatie de 6-12 zile de la

administrarea serului, ca urmare a reactiei antigen-anticorp dintre particulele de

antigen si anticorpii antiser formati in cursul perioadei de incubatie.

Manifestarile clinice constau in: eritem si prurit la locul injectiilor, febra,

eruptie urticariana (uneori de tip rujeoliform, scarlatiform), lirafadenopatie