Aparatul circulator și digestiv

APARATUL CIRCULATOR

Aparatul circulator este format dintr-un organ central – inima si un sistem de canale – vasele sangvine si limfatice prin care circulă sângele si respectiv limfa, toate alcătuind o unitate functională coordonată permanent prin sistemul nervos si endocrin pentru a fi adaptate nevoilor mereu schimbătoare ale organismului.

A. INIMA (CORDUL)

Inima este un organ musculo-membranos cavitar tetracameral, acoperit la exterior de o seroasă – pericard. Ea este situată în mediastinul anterior pe diafragm, îndreptată putin la stânga în spatele sternului si a cartilajelor costale. Inima pompează ritmic, în permanentă, tesuturilor si organelor, sânge prin sistemul arterial vascular, pe care-l primeste prin vene.

La omul adult greutatea inimii este în medie de circa 300 g, iar mărimea de aproximativ a unui pumn strâns. Inima are o bază îndreptată în sus si la dreapta, si un vârf spre în jos si la stânga.

Fig. 1. Pozitia inimii si raporturile sale

Inima, cu cele patru cavităti – 2 atrii (A), spre baza inimii si 2 ventricule (V), spre vârful ei, prezintă la exterior trei fete, o bază si un vârf. Pe fete se observă santuri care corespund septurilor ce împart intern inima în cavităti. Astfel este un sant coronar ce separă atriile de ventricule, un sant interventricular, ce corespunde septului profund ce separă ventriculele, si un sant interatrial, ce corespunde septului interatrial.

Fata sterno-costală priveste anterior si putin la dreapta si superior, fiind acoperită, partial, de fundurile de sac pleurale anterioare, ce au în interior marginile anterioare, ascutite, ale pulmonilor. Această fată corespunde cel mai mult ventriculelor, dar mai ales celui drept, prezentând si santul interventricular, ce se va continua si pe fata diafragmatică. Atriile sunt mascate de emergenta din ventricule a celor două artere mari – pulmonara la stânga si aorta la dreapta ei, ambele vase fiind acoperite lateral de câte o urechiusă, dreaptă si respectiv stângă, ce reprezintă prelungiri ale celor două atrii.

Fata diafragmatică, aproape orizontală, corespunde cel mai mult ventriculelor si foarte putin atriilor si septului interatrial, la dreapta fiind vărsarea venei cave inferioare în atriul drept.

Fata pulmonară, lateral stângă, este convexă si corespunde fetei mediastinale a pulmonului stâng, atriul stâng fiind putin reprezentat; în cea mai mare parte această parte apartine ventriculului stâng.

Baza cordului, îndreptată posterior si la dreapta, este separată printr-un sept interatrial în două portiuni:

- portiunea stângă corespunde atriului stâng si în care se varsă cele patru vene pulmonare;

- portiunea dreaptă corespunde atriului drept, în care se varsă cele două vene cave – superioară si inferioară.

Vârful inimii, apartine ventriculului stâng, si se proiectează în spatiul V intercostal stâng, pe linia verticală medio-clavicular, unde se palpează socul apexian.

În interiorul inimii cele două atrii, drept si stâng, sunt separate complet prin septul interatrial, iar cele două ventricule, drept si stâng, sunt separate de asemenea de septul interventricular.

În atrii se deschid venele care aduc sânge încărcat cu dioxid de carbon – în atriul drept, si sânge încărcat cu oxigen, de la plămân – în atriul stâng. Fiecare atriu comunică cu baza ventriculului respectiv prin câte un orificiu atrio-ventricular, fiecare prevăzut cu câte o valvă care are valvule (cuspide), ce se deschid doar spre ventricule.

Astfel, la dreapta este valva tricuspidă prevăzută cu trei valvule, iar la stânga valva bicuspidă cu două valvule.

Tot la baza ventriculelor se mai găsesc câte un orificiu arterial: al arterei pulmonare (la ventriculul drept), situat cel mai anterior, si al arterei aorte (la ventriculul stâng), situat posterior precedentului, ambele anterior orificiilor atrio-ventriculare. Fiecare orificiu arterial are câte trei valve semilunare, în cuib de rândunică, ce se deschid într-un singur sens, spre artere.