Anatomia și fiziologia aparatului genital feminin

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital ca si aparatul urinar ia nastere din metanefros. Aparatul genital feminin, ca si aparatul genital masculin, poate fi impartit in doua grupuri de formatiuni respectiv organe genitale interne si externe.

Organele genitale interne sunt reprezentate prin: ovare, trompe uterine, uter si vagin.

OVARUL este glanda sexuala feminina, este un organ pereche situat in bazin, are forma ovoida si este unit prin ligamente cu peretele posterior al bazinului, cu uterul si cu trompa uterina.

OVULUL (gametul feminin) este o celula sferica, cea mai mare din organism, cu diametrul de 0,2 mm, avand in citoplasma rezerve nutritive care hranesc embrionul in primele stadii de dezvoltare.

TROMPA UTERINA este un conduct pereche ce se intinde intre ovar si uter, lung de 10-12 cm. Capatul sau, in contact cu ovarul are o forma de palnie cu marginile franjurate si serveste pentru captarea ovulului ce a fost expulzat din foliculul matur.

UTERUL este un organ musculos cavitar, nepereche situat in bazin intre vezica urinara si rect. Este fixat de peretele bazinului prin ligamente.

VAGINUL (vagina) este organul de copulatie al femeii, este un organ cavitar, care se deschide la exterior in regiunea vulvei ce formeaza aparatul genital al femeii. Este un canal musculo-membranos, turtit antero-posterior, lung de 8-12 cm. si larg de 2,5 cm. EI este continuarea uterului, incepand de la colul uterin si terminandu-se la vulva, in vestibulul vaginal, fiind indreptat oblic in jos si inainte, determinand un unghi fata de uter.

ORGANELE GENITALE EXTERNE sunt situate la nivelul perineului, ele sunt cunoscute sub denumirea de vulva si sunt reprezentate prin: formatiunile labiale, spatiul interlabial si aparatul erectil.

FORMATIUNILE LABIALE sunt niste pliuri ale pielii, care marginesc partile laterale: labiile mari si labiile mici. Labiile mari marginesc partile externe ale vulvei si labiile mici sunt asezate inauntrul labiilor mari, fiind paralele, cu acestea, mai scurte si mai groase.

Ca anexe ale aparatului genital feminin se gasesc cele doua glande mamare. Acestea sunt glande cutanate si au rol de a elibera laptele necesar cresterii copilului. Glanda este formata din lobi, acestia din lobuli care au ca unitate secretorie acinul. Fiecare lob are un canal de excretie care se deschide pe o proeminenta a glandei numita mamelon. Pe fiecare mamelon se gasesc orificiile a 12 - 30 canale de conducere a laptelui (galactofore). Inervatia glandei mamare provine din nervii intercostali, perechile a 2-a pana la a 6-a din ramura supraclaviculara a plexului cervical si din ramurile toracice ale plexului brahial. Inervatia vegetativa este constituita din fibre care merg de-a lungul vaselor.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA UTERULUI

ANATOMIA UTERULUI

UTERUL sau mitra este un organ musculos cavitar nepereche, asezat in partea mediana a cavitatii pelvine intre rect si vezica urinara, in care au loc importante fenomene legate de gestatie si de nastere. Constituie segmentul intermediar dintre vagin si trompe. El ia nastere din canalele lui Miller.

Forma : uterul are forma conica, turtita, comparata cu o para cu portiunea mai mare in sus, iar cea mica in jos. A fost asemanat cu o plosca sau cu o mitra.

Dimensiunile medii: are o lungime de 6 - 8 cm, iar largimea este de 4 cm. Este turtit antero- posterior astfel incat cavitatea uterina este triunghiulara si virtuala. Are o capacitate de 3 - 4 cm 3, la nulipare si 5 - 6 cm3 la multipare. Ritmul de crestere a colului uterin este mai rapid intre 1 si 5 ani, apoi se intensifica cresterea corpului, in morfologia externa a uterului observam:

o o fata anterioara orientata spre vezica urinara;

o o fata posterioara orientata spre rect si ansele intestinului subtire;

o o margine laterala stanga si alta dreapta.

DIVIZIUNE Uterul prezinta urmatoarele diviziuni:

a) fundul uterului - extremitate superioara, loc de insertie a trompelor;

b) corpul uterului - portiune mijlocie;

c) istmul - nu se poate distinge de corp; ajunge pana la 1 cm deasupra orificiului intern uterin, formeaza in ultimul trimestru al sarcinii segmentul inferior;

d) colul uterin - pe circumferinta sa se insera vaginul, care urca mai sus pe fata posterioara; i se descriu o portiune supravaginala si alta vaginala.

CORPUL UTERULUI este putin turtit antero- posterior, de aspect canoid, cu o fata anterioara plana si o fata posterioara usor bombata. Marginile dreapta si stanga sunt convexe la multipare si concave Ia nulipare. Corpul uterin este supus inflamatiei hormonilor ovarieni si puerperalilatii. Mai mult decat celelalte segmente ale aparatului genital. El este implantat oblic fata de vagin, axul uterului facand cu axul vaginului un unghi deschis inainte numit unghiul de versiune. Aceasta deschidere inainte a fost numita anteflexia fiziologica a uterului. inclinatia uterului pe vagin poate varia in mod fiziologic sau patologic, astfel ca : axul corpului uterin face cu axul colului uterin un unghi deschis inainte denumit unghiul de flexiune. In mod normal uterul este situat in plan sagital, usor anteversat si anteflectat. El are o mare mobilitate si isi mentine pozitia datorita ligamentelor sale largi, rotunde si utero- sacrate. in afara de acestea, uterul mai este mentinut, si de tesutul conjunctiv pelvian, cat si de sistemul de sustinere constituit din planseul pelviperineal. Peretele colului uterin este constituit dintr-un strat muscular dens:

-miometru,

- endometru, tapetat intre cavitatea peritoneala de peritoneu,

-perimetru.