Toxicologie

INTOXICATII CU PLANTE CE CONTIN GLUCOALCALOIZI

INTOXICATIA CU SOLANINA

Solanina este principalul glucoalcaloid de interes toxicologic care se gaseste in numeroase plante ce apartin FAMILIEI SOLANACEAE.

SOLANUM TUBEROSUM  CARTOFUL

Denumiri populare: crumpe, barabule, picioici.

Planta este cultivata pentru tuberculii sai bogati in amidon sau in scopuri industriale, utilizati in hrana omului si animalelor.

Principii toxici:

Toate partile plantei contin solanina, dar in special fructele.

Cantitatea de solanina din diversele parti ale plantei variaza in functie de:

- sol,

-stadiul de vegetatie al plantei,

- factorii pedoclimatici,

-conditiile de recoltare si conservare.

Tuberculii tinuti la soare, cei incoltiti si cei tinuti in conditii improprii isi cresc cantitatea in solanina.

Toxicitatea vrejilor de cartof uscati se diminua dar nu dispare.

Se vor exclude din hrana animalelor tuberculii incoltiti, mucegaiti si vrejii verzi.

Solanina se compune dintr-un alcaloid solaidin termostabil si un zahar termofil = solanoza. Tuberculul contine 0.005% solanina, iar la nivelul de 0.04% provoaca intoxicatie, dar prin hidroliza, solanina se descompune in glucide si un alcaloid foarte toxic numit solanidina care este antrenata in apa prin fierberea plantei (motiv pentru care prima apa de firbere are un grad mare de toxicitate, fiind interzisa in consum).

Modul de actiune:

Solanidina: -irita puternic mucoasa gastrica si intestinala;

-dupa absorbtie produce hemoliza accentuata si fenomene hemoragipare;

-inhiba colinesteraza (inhiba transmiterea fluxului nervos).

Tineretul este mai sensibil.

Simptome:

-sunt mai receptive bovinele, cabalinele si suinele;

-depind de cantitatea de solanina ingerata;

Bovine si cabaline: predomina -forma nervoasa;

-forma eczematoasa;

Suine: -forma nervoasa;

-forma digestiva.

Taurine: -semnele apar la cateva ore dupa ingestie, intoxicatia poate fi cronica sau acuta;

-forma acuta: -hipertermie sau hipotermie,

-afte pe mucoasa bucala,

-gastroenterita cu fecale apoase si fetide,

-scaderea productiei de lapte, iar laptele are gust neplacut,

-stare de neliniste,

-tremuraturi musculare,

-miscari fortate,

-ataxie sau chiar astazie, -

-hiperestezie uneori urmata de hipoestezie sau anestezie;

-forma cronica: la simptomele din forma acuta se adauga:

-stomatita ulceroasa cu cruste si mucozitati cu miros fetid,

-dermatita eczematoida pe uger, baza cozii, extremitatile membrelor,

-flebita,

-conjunctivita,

-febra datorita infectiilor grefate pe afectiunile pielii si bucale.

Ovine si caprine: -simptomatologie asemanatoare cu cea descrisa la bovine la care se adauga anemie accentuata si inflamatia furoului la mascul.

Suine: -diaree, melena;

-congestia conjunctivei;

-vomitari frecvente;

-semne nervoase: animale agitate, amauroza, dromomanie, indiferenta fata de animalele din jur;

-cifoza;

-dispnee;

-tahicardie;

-retentie urinara;

-decubit lateral si pedalari;

-evolutia este de circa 2-3 zile terminandu-se fie cu moartea animalului, fie cu remitere;

-la purceii sugari ai scroafelor hranite cu cartofi se constata lipsa cresterii, inapetenta, diminuarea rezistentei la boli, scaderea imunitatii, dermatite grave.

Leziuni: -dermatita;

-stomatita la rumegatoare;

-gastroenterita.

Diagnosticul: -diferential: -la suine fata de salmoneloza, peste porcina;

-la taurine, fata de febra aftoasa.

Tratamentul:

-indepartarea cauzei;

-debarasarea stomacului si intestinului (spalaturi gastrice, purgative uleioase, diuretice, vomitive);

-glucoza i.v. si saruri clorurosodice si electrolitice;

toxicologie