Medicină veterinară

Abordarea animalelor reprezinta modul prin care ne apropiem de acestea, in vederea efectuarii unei operatiuni cu caracter zootehnic sau a unui examen clinic. Pentru a evita manifestarile de agresivitate ale animalelor cauzate de prezenta si apropierea noastra se vor lua urmatoarele masuri:

se vor solicita proprietarului sau ingrijitorului animalului informatii referitoare la comportamentului animalului, daca acesta se sperie cu usurinta, musca sau loveste. Trebuie de asemenea sa se tina cont de specia de animal in cauza, avand in vedere temperamentul cailor, care sunt foarte speriosi, cei retivi sunt agitati, ciulesc urechile, necheaza, lovesc solul cu unul din membrele toracice si chiar incearca sa loveasca cu membrele pelvine. Taurinele sunt nelinistite, au tendinta de a lovi cu coarnele, au miscari bruste, isi scutura si isi apleaca des capul, iar pasarile lovesc cu ciocul;

in timp ce examinatorul face abordarea se solicita proprietarului sau ingrijitorului animalului sa stea pe partea opusa, iar atunci cand este necesar, acesta sa efectueze o contentie usoara a animalului, de pana capastrului sau de lant;

atunci cand examinatorul doreste sa se apropie de animal se va face o atentionare a acestuia, fiind evitate bruscarile, lovirile sau ridicarea vocii in preajma animalului.

Animalele mari (taurine, cabaline) vor fi abordate din lateral, in zona spetei, de obicei pe partea stanga, examinatorul adresandu-le anumite comenzi (pronuntandu-le numele sau pur si simplu cuvantul ,,primeste") prin care isi va face simtita prezenta. Ajuns langa animal, examinatorul va intinde mana, atingand cu palma regiunea spetei, apoi plaseaza cealalta mana (de obicei cea dinspre animal) pe regiunea greabanului (interscapulara), fiind tot timpul pastrat contactul cu animalul pe parcursul examinarii. Caii nu se vor aborda din fata (cranial) sau dinapoi (caudo-cranial), iar taurinele din lateral, datorita posibilitatii de a musca sau de a lovi cu membrele pelvine sau toracice.

Abordarea animalelor de talie mijlocie (oi, capre, porci) se va face dinapoi, apucandu-le de coada sau de unul din membrele pelvine, dupa care se va executa contentia lor.

Animalele de talie mica (pisici, caini, iepuri, nutrii, nurci) se abordeaza dinapoi, doar dupa ce proprietarul sau ingrijitorul acestora a efectuat in prealabil o contentie a capului. Examinatorul va atinge cu mana dinspre animal regiunea dorsala a acestuia, pentru linistire si obisnuirea animalului cu prezenta sa.

In cazul animalelor tinere, abordarea se va face doar in prezenta sau apropierea mamelor, pentru a le intretine astfel sentimentul de liniste si siguranta.

Abordarea din pozitia initiala va fi continuata cu abordarea regiunilor corporale care fac interesul examinarii respective. Spre exemplu, atunci cand in cazul animalelor de talie mare se abordeaza capul si gatul, examinatorul se va pozitiona lateral fata de animal, cu orientare craniala, cu mana dinspre animal pe regiunea interscapulara, iar cu cealalta se loveste usor latura gatului, apoi se prinde pana capastrului, efectuandu-se astfel o contentie a capului. Daca se urmareste abordarea regiunilor toraco-abdominale, examinatorul se va plasa lateral de animal, orientat caudal, cu mana dinspre animal pe regiunea interscapulara, iar cealalta mana loveste usor latura toracelui si a flancului, trecand usor, din aproape in aproape, spre trenul posterior.

Contentia animalelor reprezinta imobilizarea acestora si obligarea lor sa adopte o anumita pozitie in spatiu, in vederea efectuarii unei operatiuni cu caracter zoo-veterinar. Metodele de contentie sunt foarte variate, ramane la latitudinea examinatorului sa aleaga metoda cea mai potrivita, tinand cont de specia, temperamentul animalului, dar si de scopul urmarit. Metodele de contentie trebuiesc aplicate in mod corect, pentru a preveni accidentarea examinatorului, a ajutoarelor sale si a animalului. Pentru prevenirea eventualelor accidentari ce pot surveni in timpul contentiei se impune respectarea anumitor reguli:

o folosirea echipamentului de protectie;

o instruirea personalului tehnic ajutator;

o evitarea aglomerarii animalelor intr-un spatiu redus ca dimensiuni;

o spalarea si dezinfectia mainilor dupa efectuarea operatiunii zootehnice sau a examenului clinic;

o examinatorul raspunde pentru toate actiunile sale si ale personalului ajutator pe toata durata examinarii.

Contentia bovinelor

1.Contentia in pozitie patrupedala

a)Contentia capului:

- legarea animalului de un stalp sau jgheab, cu o franghie sau un lant, care se trece pe la baza coarnelor sau dupa gat;

- fixarea de septumul nazal - examinatorul se aseaza lateral de animal, orientat cranial. Cu mana opusa prinde cornul din partea respectiva, iar cu mana dinspre animal scarpina regiunea cefei, dupa care, cu o miscare rapida strecoara mana printre coarne, pana la bot. Introduce degetul mare si cel aratator in nari, apasand usor septumul nazal si se ridica capul animalului. Pentru a nu permite incapusonarea (aplecarea capului) se impinge usor spre inainte genunchiul drept al examinatorului. Dupa fixarea septumului nazal se poate trece chiar in fata animalului, schimband si mana, asigurandu-se astfel o pozitie cat mai comoda;

- aplicarea mucarnitei - dupa ce s-a contentionat animalul de septumul nazal cu mana, se aplica mucarnita, prin introducerea pe rand a celor doua brate, dupa care se ridica cursorul, atat cat se considera necesar, fara sa fie lezionat septumul nazal. La tauri se aplica un inel de forta la care se ataseaza un baston lung de 1,5-2 m, in vederea imobilizarii animalului de la distanta;

- lonja nazala - se confectioneaza din capatul liber al franghiei cu care s-a fixat baza coarnelor, cu care se inconjoara botul, formand un lat. Atunci cand latul este trecut prin gura, inconjurand doar maxilarul superior, poarta denumirea de lonja bucala.

b)Contentia membrelor:

- fixarea unui membru pelvin cu ajutorul cozii - examinatorul asezat inapoia animalului si orientat cranial introduce coada printre membrele pelvine, pe la fata interioara a jaretului, tragand-o spre inapoi. Daca lungimea cozii nu permite fixarea adecvata a membrului pelvin se va face o prelungire a acesteia cu ajutorul unei franghii;

- legarea in opt a membrelor pelvine - franghia lat se fixeaza la unul din membrele pelvine, deasupra jaretului, apoi, infasurand in forma de opt se trece peste jaretul membrului alaturat. Capatul liber al franghiei se dirijeaza peste mijlocul legaturii si se tractioneaza spre inapoi;

- imobilizarea in travaliu se realizeaza in vederea limitarii miscarilor animalului, mai ales in cazul interventiilor la nivelul membrelor, dar si altor zone anatomice, fiind utilizate travaliile cu bare demontabile, ce pot fi reglate in functie de talia animalului. Daca nu se poate folosi un travaliu de contentie, este mult mai dificil sa se practice ridicarea unui membru posterior la bovine, care se poate realiza cu ajutorul unei bare rezistente de lemn, trecuta prin fata anterioara a jaretului si mentinuta la fiecare capat de cate un ajutor. Ridicarea unui membru anterior se face cu ajutorul mainii, sau cu o franghie prinsa cu un capat de chisita iar celalalt capat se trage peste greban.

2.Contentia in pozitie decubitala (culcata)

In vederea trantirii bovinelor se poate folosi o franghie de 10-12 metri, prin strangerea careia vom obliga animalul sa adopte pozitia culcata. Metode de trantire la bovine sunt metodele Rueff, Cinotti si Madsen, fiind practicate in locuri special amenajate, cu asternut bogat, pentru a evita accidentarea animalelor.