Capitolul 1. INSTRUMENTARUL CHIRURGICAL
1. Instrumente pentru incizia (secţionarea) ţesuturilor
1.1. Instrumente pentru incizia (secţionarea) simplă a ţesuturilor
Bisturiul este compus din lamă şi mâner. După forma lamei se distinge: bisturiul drept sau ascuţit (folosit cu predilecţie în puncţii şi debridări), bisturiul curb sau convex (care se foloseşte în efectuarea inciziilor lungi). Dacă la unele tipuri de bisturie, lama face corp comun cu mânerul, la alte tipuri, lama se poate schimba, fiind destinată unei utilizări unice. La rândul lor, lamele au dimensiuni şi forme variate, în raport cu destinaţia lor. Astfel, unele sunt mai late, cu vârful semioval şi se folosesc pentru incizii cutanate, altele, mai îngroşate, cu vârful ascuţit, folosite pentru incizia unor orificii sau traiecte fistuloase scurte, altele, cu vârful îndoit etc.
Montarea lamei la mâner se face cu ajutorul unei pense Pean: se prinde porţiunea lată, la nivelul muchiei şi se fixează în locaşul de pe mâner, prin alunecare dinainte spre înapoi. Scoaterea lamei se face prin prinderea ei cu pensa la nivelul opus vârfului, ridicarea din locaşul respectiv şi alunecarea în sens invers.
Bisturiul electric se foloseşte pentru secţionarea ţesuturilor. Partea activă (lama subţire din metal sau bucla din fir subţire) se introduce într-un mâner prevăzut cu un întrerupător, care se continuă cu un conductor montat la un transformator, ce se alimentează de la reţeaua electrică şi care transformă curentul electric de la 220 V la 6 V şi 7,5 A. Datorită rezistenţelor electrice, intensitatea curentului poate fi variabilă, servind la electrosecţiune sau la electrocoagulare.
Tenotomul este un instrument asemănător bisturiului, de care se deosebeşte prin lama mai lungă şi vârful butonat. Tenotomul poate fi drept sau curb şi se foloseşte la secţionarea tendoanelor. Atât tenotomul, cât şi bisturiul, pot avea lama detaşabilă.
Foarfeca chirurgicală. După direcţia braţelor există foarfeci drepte, curbe şi cudate, fiecare dintre acestea putând avea vârfurile ascuţite sau boante. Foarfeca chirurgicală se foloseşte la incizia ţesuturilor, excizia ţesuturilor bolnave şi a tumorilor etc.
Foaia de jales are un mâner şi o lamă curbată pe lat. Poate fi simplă, când lama are o singură margine ascuţită (în acest caz este pentru mâna dreaptă sau stângă) sau dublă, când are ambele margini ascuţite. Se foloseşte în operaţii pe copită şi ongloane.
Decolatorul de periost poate fi drept (model Farabeuf), curb (la stânga sau la dreapta), în T, canelat, cudat şi respectiv decolatorul curb pentru coastă.
Fierăstrăul chirurgical se prezintă sub următoarele forme: fierăstrăul lamă (prevăzut cu mâner sau cadru metalic), fierăstrăul în formă de lanţ şi fierăstrăul de sârmă (Gigli, Olivecrona). Fierăstraiele chirurgicale sunt întrebuinţate în operaţii pe coarne şi în osteotomii.
Trepanul este un fierăstrău circular, cu ajutorul căruia se extrage din compacta oaselor late o rondelă, pentru a se deschide cavitatea sinusurilor sau cavităţile nazale. Piesa sa principală este coroana (fierăstrăul circular), în mijlocul căreia se află o tijă cu vârf piramidal (acest vârf fixează instrumentul în locul de elecţie al trepanaţiei). Există trepan manual şi trepan electric.
1.2. Instrumente pentru secţionare şi strivire
Majoritatea acestor instrumente sunt reprezentate de pensele de castrare, care fac hemostaza la închiderea braţelor, prin strivirea cordonului. Pensele de castrare (Reimers, Verboczy, Haussman, Burdizzo, Serra, Hetzel, ecrasorul Chassaignac) au două braţe articulate, prevăzute la extremitatea distală cu ramuri pentru strivirea cordonului.
Secţionarea cordonului se realizează fie prin marginea externă, tăioasă, a braţelor, fie printr-un cuţit situat deasupra (exclusiv în cazul pensei Reimers). Pensele de castrare se aplică pe cordon în aşa fel ca şurubul aflat pe articulaţia braţelor să rămână în afară, astfel ca forcipresura să se producă în partea internă, iar secţionarea, în partea externă a cordonului.
Pensa Burdizzo efectuează strivirea cordonului testicular prin traversul pielii. Se întrebuinţează pentru castrarea nesângeroasă a taurilor şi a berbecilor şi are forma unui cleşte cu extremităţile distale neascuţite, boante. Braţele sunt dublu articulate pentru a asigura stabilitatea poziţiei care i se dă. Unele pense Burdizzo prezintă stopcordon, adică un dispozitiv care împiedică alunecarea cordonului testicular dintre braţe în timpul strivirii lui.
Ecrasorul Chassaignac produce o secţionare lentă, prin strângerea unei anse în formă de lanţ. Lanţul ecrasorului este adăpostit într-o teacă metalică şi poate fi strâns printr-un resort sau prin mişcări de pendulare ale mânerului, aflat la extremitatea proximală a instrumentului. Ecrasorul prezintă avantajul că lanţul său poate fi condus în profunzimea cavităţii abdominale, însă pe timpul folosirii trebuie controlat dacă nu s-au angajat porţiuni de viscere în ansă. Se foloseşte în ovariectomie la iapă şi vacă, precum şi în operaţia de criptorhidie la animalele mari.
1.3. Instrumente pentru raclarea şi îndepărtarea ţesuturilor
Lingura Volkmann prezintă la una sau la ambele extremităţi câte o escavaţie cu margini tăioase şi rezistente. Se foloseşte la raclarea ţesuturilor moi, a celor mortificate din focarele septice, precum şi a ţesuturilor osoase necrozate, ramolite.
Reneta se întrebuinţează în operaţii pe copită, ongloane şi coarne. Se compune din mâner şi o lamă tăioasă, îndoită la vârf sub formă de buclă. Reneta simplă poate fi pentru mâna dreaptă sau stângă, după orientarea părţii tăioase, iar cea dublă are ambele margini tăioase.
Chiureta în ansă are o ansă distală completă, cu o margine ascuţită şi un mâner. Se foloseşte la raclarea ţesuturilor dure, cu modificări patologice.
Cuţitul Buss este asemănător chiuretei în ansă. Prezintă o întrerupere a buclei la locul de unire cu tija mânerului şi serveşte îndeosebi la raclarea ţesuturilor dure mortificate.
Dalta, dreaptă sau curbă, este utilizată la îndepărtarea eschilelor osoase.
Cauterul se prezintă sub trei forme: ascuţit (conic), olivar şi în formă de secure.
Termocauterul Paquelin funcţionează cu benzină şi este compus din următoarele piese: rezervor pentru benzină, dispozitiv de insuflare şi vaporizare, ace de platină de diferite forme şi o lampă cu alcool. Acul de platină se încălzeşte până la incandescenţă în flacăra de alcool, după care se menţine incandescent prin arderea vaporilor de benzină insuflaţi din rezervor.
Autocauterul (zoocauterul Dechery) funcţionează cu eter.
Cauterul electric are anse de platină în formă de cuţit, sferă şi buclă, care se aduc la incandescenţă cu ajutorul curentului electric.
Cauterele sunt folosite în unele forme cronice de boală, pentru acutizarea proceselor, în afecţiuni cronice ale membrelor, articulaţiilor, precum şi în hemostază şi deschiderea abceselor.
2. Instrumente pentru hemostază
Pensele hemostatice acţionează prin forcipresură, după aplicare pe extremităţile vaselor secţionate. Cele mai utilizate în chirurgie sunt: pensa Pean (are vârful rotunjit şi mai multe renuri pe feţele interne ale extremităţilor distale), pensa Kocher (este prevăzută la extremitatea distală cu dinţi, ambele pense hemostatice pot fi curbe sau drepte), pensa Sthal (similară agrafei Schadel de fixat câmpuri, dar cu extremităţile libere în formă de cioc de raţă).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
