Alegerea Sistemului și a Tehnologiei de Fabricație

CAPITOLUL 1.

OPTIMIZAREA SISTEMELOR DE FABRICAȚIEDIN MEDIUL INDUSTRIAL

COMPETENŢA

Alegerea sistemului şi a tehnologiei de fabricaţie

1.1. Mediul industrial

1.2. Metode de integrare sistemică a întreprinderii

1.3. Criterii de evaluare a utilizării sistemelor de fabricaţie

OBIECTIVE

După parcurgerea acestui capitol.

1. să descrieţi mediul industrial;

2. să explicaţi modul de utilizare a sistemelor de fabricaţie;

3. să evaluaţi utilizarea unui sistem de fabricaţie adecvat, după criterii precizate.

CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 2

1.1. MEDIUL INDUSTRIAL

1.1.1. Întreprinderea industrială. Definiţie şi clasificare

Industria este o ramură a producţiei materiale şi a economiei naţionale care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale, fabrici, mine etc.) ocupate cu producţia uneltelor de muncă, cu extracţia materiilor prime, a materialelor şi a combustibililor şi cu prelucrarea ulterioară a produselor obţinute.

Industria reprezintă sectorul principal de producţie al multor ţări. Este grupată pe două ramuri:

- industria grea - care are ca scop principal obţinerea mijloacelor de producţie;

- industria uşoară - în care se produc bunuri de larg consum. Întreprinderea este o unitate economică care dispune de personalitate juridică, fiind compusă dintr-un grup organizat de persoane care desfăşoară procese de muncă utilizând mijloace materiale (maşini-unelte, echipamente, materii prime etc), în vederea realizării de produse şi servicii destinate vânzării pe piaţă şi obţinerii unui profit cât mai mare.

Întreprinderea, ca verigă de bază a economiei unei ţări, constituie componenta fundamentală a economiei. Acest „atom economic" este indivizibil, cele trei funcţii economice fundamentale (producţia, vânzarea şi gestiunea) ale sale regăsindu-se la toate nivelurile: mondial, naţional, regional şi de ramură.

O uniune de întreprinderi constituită sub o singură conducere şi gestiune financiară se numeşte firmă comercială.

Întreprinderea poate fi definită ca un sistem cibernetic (Fig. 1.1), deoarece ea reprezintă un sistem închis, având proprietatea de autoreglare, în care intrările (X) sunt transformate în ieşiri (Y). Sistemul are cel puţin o buclă de reglaj (numită feed-back sau conexiune inversă), prin intermediul căreia se aplică un semnal de la ieşirea sistemului la intrarea acestuia.

Fig. 1.1. Întreprinderea ca sistem cibernetic

Informaţiile obţinute la ieşirea sistemului sunt utilizate pentru corectarea intrării, proces care se realizează prin intermediul mărimii de reglare (ΔX).

X - elemente de intrare, constituite din: materiale, energie, resurse umane, informaţii, decizii;

Y - elemente de ieşire: bunuri materiale, servicii, energie, informaţii, decizii;

ΔX - mărimea de reglare;

p - perturbaţii.

Sistemul întreprindere este alcătuit din cele două subsisteme - subsistemul conducător şi subsistemul condus - între care există diverse tipuri de interacţiuni. La rândul lui, fiecare dintre aceste subsisteme este alcătuit din mai multe componente.

CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 3

Subsistemul condus, numit şi subsistem efector sau subsistem reglat, este cel în care au loc procesele de transformare a elementelor de intrare în produse finite. Subsistemul condus se compune din: post, loc de muncă, atelier, secţie, compartimente de planificare, lansare, urmărirea producţiei, aprovizionare etc.

Subsistemul conducător, numit şi subsistem reglator, are rolul de a asigura reglarea şi funcţionarea optimă a subsistemului reglat, prin îndeplinirea funcţiilor conducerii: prognoză, organizare, coordonare, comandă şi control.

Perturbaţiile sunt schimbări ale stării sistemului generate fie de mediul ambiant al întreprinderii, constituit din beneficiari, furnizori, pieţe, bănci, precum şi de natura înconjurătoare, fie de interacţiunile dintre elementele aflate în interiorul întreprinderii. Perturbaţiile pot conduce la modificarea anumitor indicatori, cum ar fi nivelul de stocuri, volumul de afaceri, numărul personalului angajat.

Clasificarea întreprinderilor industriale se poate face după mai multe criterii, conform tabelului 1.1.

Tabelul 1.1 - Clasificarea întreprinderilor industriale

Criteriul de clasificare

Tipuri de întreprinderi

forma de proprietate a capitalului social

- din sectorul privat (societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată);

- din sectorul public (regii autonome, companii naţionale).

- mărimea

- mici şi mijlocii;

- mari.

- caracterul ramurii

- după materiile prime folosite

- din grupa industriei extractive;

- din grupa ramurii industriei prelucrătoare.

- după tipul produsului fabricat şi destinaţia economică

- producătoare de mijloace de producţie;

- producătoare de bunuri de consum.

- în raport cu caracteristicile procesului de producţie

- în care predomină procesele de producţie mecanice;

- în care predomină procesele chimice.

- după gradul de continuitate a pro-ceselor

- cu procese continue;

- cu procese discontinue.

- în raport cu gradul de specializare

- întreprinderi specializate;

- întreprinderi universale;

- întreprinderi mixte.

- în raport cu volumul fabricaţiei

- cu producţie în masă;

- cu producţie în serie;

- cu producţie individuală.

- după modul de organizare a procesului de producţie

- cu producţie organizată în flux;

- cu producţie organizată după modelele producţiei individuale.

1.1.2. Tipuri de produse

Mediul industrial se caracterizează printr-un ansamblu de activităţi economice care implică fabricarea şi producţia, având ca rezultat anumite tipuri de produse. în urma desfăşurării proceselor tehnologice rezultă bunuri materiale denumite produse.