Semiologie

Semiologia studiaza sistemele de semne. Este stiinta semnelor care compun mesajul comunicarii. Sistemul lingvistic este, fara indoiala, cel mai important dintre sistemele de semne. Pe langa cuvinte se regasesc si gesturile, semnele auditive, semnele olfactive, semnele iconice. Semiologia este lingvistica si iconica.

Istoria semiologiei

- Ferdinand de Saussure

- distinctia dintre limba si cuvant. Limba este un ansamblu sistematic de elemente si de reguli. Acest ansamblu este comun membrilor unei anumite societati si ii ajuta sa se exprime si sa comunice. Cuvantul este constituit, pe de-o parte, din combinatii (elemente si reguli) prin intermediul carora individul isi exprima gandurile si, pe de alta parte, din mecanisme fizice si psihologice care ii permit sa le exteriorizeze.

-se stabileste un obicei intre membrii din cadrul unei societati: asociaza aceleasi semne unei realitati, unor concepte.

-limba, nu cuvantul, este obiectul lingvisticii. Limba este o institutie cu acelasi titlu ca si institutii politice sau juridice, dar spre deosebire de acestea ea este un sistem de semne ce permite exprimarea ideilor. Lingvistica face parte dintr-o stiinta mult mai generala - semiologia- care studiaza semnele si importanta acestora in viata sociala.

- Charles Sanders Pierce

-reflectii privind studiul logicii. Este stiinta care studiaza conditii necesare pentru intelegerea adevarului. Este stiinta care studiaza legile gandirii si legile evolutiei gandirii. Gandirea se manifesta mereu prin intermediul semnelor, astfel incat logica devine stiinta care studiaza conditiile ce permit semnelor sa existe, conditii necesare transmisiei de sens prin intermediul semnelor. Asadar, logica apartine semiotici generale.

- Timp de cincizeci de ani lingvistica a reprezentat stiinta semnelor. Intre anii '50-'60, Roland Barthes (eseist, critic, jurnalist) a elaborat prima teorie semiologica, care reprezenta o sinteza a ideilor lui Saussure, Pierce si Hjemslev.

-lucrarea "Retorica imaginii"- prima analiza semiologica a unei imagini figurative.

Intre anii '60-'70 au fost studiate sistemele iconice: cinema (Christian Metz), desenele animate, fotografia, pictura figurativa, imaginea tv (Umberto Eco).

- Ultima etapa in istoria semioticii a fost marcata de lucrarile Juliei Kristeva si ale lui Jean Baudrillard. In 1970, Kristeva publica lucrarea ,,Semiotica, descoperiri pentru semanaliza", in cadrul careia sintetiza ideile lui Saussure, Pierce, Barthes, punandu-le sub unghiul teoriei psihanalitice.

Jean Baudrillard - semnificatia obiectelor. Universul socio-cultural este compus din semne decriptabile care pot fi folosite, constituind sistemul de schimb economic si social. Si Baudrillard se apropie de studiul psihanalitic prin faptul ca asociaza doua concepte: moarte - erotism. Pentru el, semnele celor doua concepte sunt aceleasi.

- Conceptele de baza ale semiologiei

Semnul - legatura dintre o realitate perceputa si imaginea mentala asociata acelei realitati. Semnul evoca un lucru anumit referent (in cazul cuvantului masa referentul este mobila pe care o putem atinge, muta). Functia semnului este de a reda referentul la inceputul comunicarii.

Semnificantul - realitatea perceputa a semnului. (pentru cuvantul masa- seria de litere ce formeaza cuvantul).

Semnificatul - imaginea asociata cuvantului (masa- mobila)

Relatia dintre semnificant si semnificat este arbitrara si stabilita prin conventie. Relatia este perceputa ca fiind naturala.

Legatura dintre semn si referent difera in functie de tipul de semne. In cazul semnelor lingvistice care redau obiecte palpabile si concrete precum: masa, creion, casa, este usor de inteles ca semnul si referentul sunt doua lucruri diferite. In cazul cuvintelor ca: dragoste, pace, dreptate, care redau sentimente, ideii, lucruri abstracte, nu mai poate fi aplicat rationamentul anterior. Cuvintele care exprima fenomene imaginare ca: dragon, licorne nu au referent.

Sistemele de semne, mai ales cele lingvistice, decupeaza realitatea si evoca parti ale acesteia. Intr-o oarecare masura, semnele creeaza realitatea.

- Tipologia semnelor

Ex: semaforul ( alegerea culorilor este arbitrara, semnificant - culoarea, semnificat - conceptul de stop, de oprire)

-semnul motivat - alegerea este conventionala, dar nu si arbitrara.

-semnul iconic - semnificantul - fotografia, iar semnificatul - imaginea reprezentata. Relatia dintre cele doua elemente este motivata, iar semnul iconic este unul motivat.

Dupa Pierce:

Indice: semn accidental. Are un semnificant si un semnificat; functia principala este de a evoca referentul la inceputul comunicarii. In mod involuntar, indicele evoca referentul.

-exemplu: urmele unui animal- reprezinta un indice, dar nu un semn. Urmele indica ca animalul a trecut pe acolo, dar animalul nu avea nici o intentie de a comunica aceasta informatie.

-ca si semnele, indicele poate fi de mai multe tipuri: vizuale, olfactive, auditive.

Icon-ul: este un semn iconic care prezinta o oarecare asemanare cu obiectul la care se raporteaza si poate atesta veridicitatea obiectului respectiv. Fotografia reda asemanarea cu obiectul pe care il reprezinta. Nu toate fotografiile sunt icon-uri. (foto trucate, deformate); exemple de icon-uri: foto de pasaport, foto dintr-un catalog.

Simbol: intra in categoria semnelor motivate. Exista un raport natural intre semnificant si semnificat. Exemplu: balanta cu talere ca simbol pentru dreptate, ramura de maslin ca simbol al pacii.

- Semnificatia

Este actul care uneste semnificantul cu semnificatul si produce semnul. In cele mai multe cazuri, actul se produce in mod instantaneu.