Funcțiile mass-media

Relatia dintre mass media si societate se poate pune in termeni de consecinte globale (functiile presei), de influente precise (efectele presei) sau de misiuni globale (rolurile presei). in limbajul uzual si chiar in unele lucrari de specialitate, termenul functie cumuleaza frecvent cele trei posibilitati enumerate mai sus. Asa cum observa Dennis McQuail (1987), aceasta notiune poate fi folosita cu sensul de "scop, consecinta ori cerinte sau asteptari, putand capata si alte intelesuri".

Potrivit cercetatorului Harold Lasswell, mass media indeplinesc trei functii: supravegherea mediului inconjurator, corelarea diferitelor parti ale societatii, transmiterea traditiilor de la o generatie la alta. Nuantand acest model, Charles R. Wright a propus o schema ampla, care integreaza distinctiile formulate de Robert K. Merton intre "functii" (consecinte favorabile mentinerii sistemului) si "disfunctii" (consecinte defavorabile), precum si intre "functii manifeste" (consecinte asteptate, previzibile si dorite) si "functii latente" (consecinte neasteptate).

Mihai Coman, in lucrarea "Introducere in sistemul mass media", a optat pentru 5 functii, invocate cel mai frecvent in terminologiile si tipologiile cercetatorilor din domeniu: functia de informare, functia de interpretare, functia de legatura, functia de culturalizare si functia de divertisment.

Functia de informare. Rezida in nevoia indivizilor si grupurilor de a controla mediul inconjurator: oamenii evalueaza, pe baza informatiilor pe care le primesc prin mass media, importanta evenimentelor care ar putea sa-i afecteze in mod direct, anticipeaza unele tendinte ale vietii economice, sociale sau politice si iau, in cunostinta de cauza, anumite decizii.

Dimensiunea pragmatica a acestei functii este subliniata, in terminologia americana, prin utilizarea expresei "functiei de supraveghere", expresie care accentueaza statutul presei de instrument de control al realului. Din fluxul mesajelor mediatice, doar o parte ofera informatii de imediata utilitate. Cea mai mare parte se refera la fapte si procese mai putin legate de mediul nostru imediat si nu ne influenteaza viata zilnica, nu ne ofera puncte de sprijin pentru deciziile cotidiene. In schimb, toate aceste "informatii generale" formeaza un repertoriu cultural specific, care se adauga reprezentarilor simbolice si sistemelor de valori dobandite prin alte canale si din alte experiente; acest ansamblu de cunostinte si convingeri contribuie la crearea acelei conceptii despre lume pe care se intemeiaza toate deciziile cotidiene ale indivizilor.

Functia de interpretare. Textele jurnalistice ofera atat datele concrete, cat si intelesul ce poate fi atribuit evenimentelor sau starilor prezentate. O data cu faptele, ele ofera si o interpretare a acestora.

Prima si cea mai importanta forma de interpretare consta in chiar decizia de a face publica sau de a ignora o anumita informatie. Simpla selectie, din noianul de date care asalteaza zilnic o redactie, a unui numar limitat de stiri si materiale implica atat o judecata de valoare, cat si un proces, nu intotdeauna perfect constientizat, de interpretare a realului in functie de un ansamblu de norme, reprezentari, simboluri, principii etc. Dupa acest prim filtru, urmeaza o alta trepta de interpretare: stabilirea prioritatilor. Astfel, in fiecare zi, un numar restrans de oameni fixeaza o ierarhie a evenimentelor, plasandu-le in partea superioara a paginilor de ziar sau in partea initiala a programelor de stiri din radio si televiziune. Acest act, devenit un simplu gest de rutina, implica o profunda responsabilitate sociala: daca acceptam adevarul ca tot mai multe colectivitati depind, pentru cunoasterea lumii in care traiesc, de informatiile oferite de presa si daca stim ca ierarhiile pe care jurnalistii le propun influenteaza judecatile publicului, atunci este evident ca alegerile si clasificarile oferite de mass media configureaza imaginea sociala a evenimentelor "zilei", cu prioritati si zone de dezinteres.

Oamenii simt nevoia ca lumea care ii inconjoara sa le fie prezentata in chip ordonat si coerent, incarcata cu un anume sens si ordonata dupa o anume ierarhie, astfel incat, pornind de la aceste clasificari si interpretari, sa poata lua mai usor deciziile inerente existentei de zi cu zi. intre alti "ordonatori" si "semnificatori" ai lumii inconjuratoare (familia, scoala, liderii politici etc.), reprezentantii mass media ocupa un loc din ce in ce mai important: "jurnalistii sunt adesea si in mod esential mediatori, vulgarizatori ai cunostintelor si faptelor altor persoane. Jurnalistul vrea sa aduca ordine, sa claseze, sa ierarhizeze, sa lege, sa relativizeze, sa analizeze si chiar sa explice" (M. Palmer, 1994).

Functia de legatura. Consumand produsele mass media, milioane de oameni se gasesc legati prin nenumarate fire nevazute: fiind expusi constant acelorasi mesaje, ei ajung sa impartaseasca aceleasi valori si reprezentari culturale, sa posede cunostinte asemanatoare, sa gandeasca prin informatii, idei, povesti si simboluri analoge. Oferind informatii comune, idei comune si, implicit, subiecte comune de dialog, mass media leaga oameni indepartati si diferiti intr-un fel de comunicare care nu mai este bazata pe proximitatea spatiala, nationala, religioasa ori culturala, ci pur si simplu pe aceea informationala. Referindu-se la aceasta functie, ganditorul canadian Marshall McLuhan avea sa vorbeasca, in celebra sa carte "Galaxia Gutenberg", despre un "sat global", creat de actiunea de informare a mass media si dominat de un fel de solidaritate spontana si inconstienta, pe care el a numit-o "tribalism planetar". in acest sens, relevante sunt situatiile in care un apel lansat prin mass media declanseaza un val de solidaritate care depaseste granitele nationale si deosebirile politice, religioase ori culturale, care dovedesc capacitatea presei de a activa "satul global" si de a ajuta oamenii sa stabileasca noi legaturi si noi teluri de actiune sociala.

Presa devine "creatoare de public", fauritoare de retele sociale mai ample si mai active, adeseori, decat cele uzuale. Datorita presei, oamenii descopera ca impartasesc aceleasi valori, ca se pot mobiliza pentru aceleasi scopuri, intr-un cuvant, ca fac parte sau pot face parte dintr-o comunitate umana de dimensiuni infinit mai complexe decat acelea ale comunitatii in care isi desfasoara viata si activitatea de zi cu zi. in acest sens, multi cercetatori considera ca cea mai importanta functie a mass media este tocmai aceea de a crea un public, adica o "comunitate imaginara", un ansamblu de oameni delocalizati, nelegati prin mecanismele sociale ori prin dependente economice, un ansamblu de oameni care impartasesc insa aceeasi preocupare de a fi in contact cu mass media si, prin aceasta, cu alte milioane de oameni.

Presa nu este numai un factor de solidaritate globala: ea actioneaza in acelasi mod si la nivelul micro-structurilor societatii. in numeroase situatii, diferiti oameni, care nu se cunosc si care se afla, din intamplare, impreuna, constata ca pot initia un dialog, deoarece au un punct de referinta comun: un produs al mass media. in felul acesta, presa raspunde nevoii oamenilor de comunicare, de insertie in comunitate si de identificare cu o tema, cauza, subiect comun. Mai mult, oferind acest liant, acest continut cultural comun, presa permite oamenilor sa-si afirme apartenenta si participarea la un grup si sa atinga o forma noua de "solidaritate", specifica societatii de masa.

Din aceasta prespectiva, multi sociologi sustin ca presa exercita o actiune de coagulare a societatii, considerand-o un adevarat "ciment social", o forta care apropie, unifica si da coerenta colectivitatilor din lumea moderna (Mihai Coman, 1999).

Functia de culturalizare. O data cu aparitia si cresterea ponderii mass media, o parte semnificativa a procesului de enculturatie (transmiterea valorilor si modelelor culturale, formarea gandirii si comportamentului) a fost preluata de mesajele presei. in prezent, prin continuturile distribuite de mass media circula si se fixeaza normele de comportament general acceptate, altfel spus "conventiile tacite" ale unei societati. Presa raspunde, astfel, nevoii indivizilor si comunitatii de perpetuare a valorilor comune si de identificare cu acele modele pe care o comunitate le considera a fi "repere de actiune". Aceste modele nu sunt uniform receptate.

Majoritatea cercetatorilor considera ca mesajele presei au functia de a confirma, de a intari normele unei societati, chiar si atunci cand prezinta comportamente deviante si actiuni de incalcare a normelor curente; in acest sens, P. Lazarfeld si R. K. Merton sustin ca, "in societatea de masa, functia de a expune public un fapt este institutionalizata de mass media, care prezinta publicului fapte antisociale aparte si, in general, aceasta prezentare conduce la o anumita actiune publica impotriva a ceea ce, poate, in chip individual, ar fi fost tolerat".

Pe langa aceasta functie de socializare implicita, numeroase segmente ale mass media au o functie de socializare explicit asumata: in acest sens pot fi invocate emisiunile sau publicatiile destinate copiilor, documentarele cu continut educativ sau magazinele de popularizare stiintifica.

Deoarece au puterea de a oferi numeroase modele de comportament, mass media se afla intr-o pozitie ambivalenta; pe de o parte, ele sunt solicitate sa exercite o actiune educativa neutra (in sensul formarii unor oameni informati, cultivati, constienti de pozitia si raspunderile lor sociale), iar pe de alta parte, ele sunt "curtate" pentru resursele lor persuasive, pentru puterea lor de a influenta comportamentul indivizilor de grupuri cu interese politice ori economice.

Transmiterea valorilor prin intermediul mass media contribuie la realizarea stabilitatii sociale si la mentinerea, in timp, a structurilor culturale. Promovand diferite modele de comportament, presa ofera un set de roluri sociale si un vocabular simbolic; confruntat cu aceste mesaje, care raspund astfel nevoilor sale de modele si de termeni de referinta, publicul are posibilitatea sa aleaga sau sa respinga, sa modifice sau sa negocieze, sa dezbata si sa reaseze rolurile si valorile comune. Prin aceasta actiune, presa apare ca o forta care este, in egala masura, conservatoare si inovatoare, stabilizatoare si dinamizatoare, pastratoare a unor valori traditionale si generatoare de noi valori.

Functia de divertisment. Unele produse mass media raspund nevoii oamenilor de relaxare, de odihna, de evadare din grijile cotidiene. in societatea moderna, pe masura ce timpul alocat muncii a scazut, pe masura ce timpul ramas la dispozitia individului pentru orice fel de alte actvivitati a crescut, categorii tot mai largi ale populatiei au inceput sa foloseasca mass media ca principal furnizor de bunuri destinate ocuparii timpului liber. Din secolul al XIX-lea pana in prezent, evolutiile tehnologice permanente au dus la perfectionarea instrumentelor de difuzare, pe spatii geografice mari si in intervale scurte de timp, a unor mesaje de interes general. Datorita acestui fenomen si datorita cresterii rolului publicitatii ca sursa majora de finantare a sistemului presei, mass media au ajuns sa fie institutia care vinde divertisment la costurile cele mai reduse - in raport cu teatrul, turismul, arta ori sportul - impunandu-se drept cele mai importante furnizoare de divertisment in societatea moderna.