In literatura de specialitate pot fi intalnite numeroase definitii date esteticii,
ca stiinta, ca parte a filosofiei sau ca disciplina de studiu. Astfel, estetica
reprezinta:
"Stiinta care studiaza legile si categoriile artei, considerata ca forma cea
mai inalta de creare si de receptare a frumosului; ansamblu de probleme
privitoare la esenta artei, la raporturile ei cu realitatea, la metodele creatiei
artistice, la criteriile si genurile artei".*
sau
a) "Teoria frumosului, a frumusetii in general si a sentimentului pe care
ea il face sa se nasca in noi;
b) Ansamblul de principii ce sta la baza unei expresii artistice urmarind
s-o redea in conformitate (raportat) cu un ideal de frumusete".**
Cele mai detaliate explicatii asupra notiunii de estetica sunt, insa, cuprinse
in urmatoarea definitie:
,,Estetica reprezinta o disciplina filosofica care studiaza esenta, legitatile,
categoriile si structura acelei atitudini umane fata de realitate, caracterizata prin
reflectarea, contemplarea, valorizarea si faurirea unor trasaturi specifice ale
obiectelor si proceselor din natura, societate si constiinta sau ale creatiilor
omenesti".***
* Coteanu I; Seche L; Seche M.; Hristea Th. (coordonatori); Dictionarul explicativ al limbii romane,
Academia Romana, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti 1996.
** Le Petit Larousse - Dictionnaire enciclopedique, Paris, 1993.
*** Achitei Gh.; Breazu M.; Ianosi I.; Dictionar de estetica generala, Editura Politica, Bucuresti, 1972
1
Design si estetica marfurilor
Estetica studiaza deci, frumosul natural, frumosul ambientului, al
obiectelor utilitare, al formelor comunicante vizuale dar, mai cu seama, creatiile
artistice si aceasta, pentru ca atitudinea estetica se regaseste la nivelul ei cel mai
inalt si la cea mai mare densitate in creatia si receptarea artei.
Estetica elaboreaza astfel categorii specifice, constituite in cursul
dezvoltarii istorice a sensibilitatii estetice si a practicii artistice, cum ar fi:
frumosul, sublimul, tragicul, comicul, grotescul, uratul etc.
Fiind o disciplina cu caracter filosofic, estetica constituie baza teoretica si
metodologica a teoriei fiecarei arte in parte, ca si a istoriei artelor si a criticii de
arta. Problemele comune tuturor ramurilor de arta sunt: originea si esenta artei,
functiile si rolul artei in viata sociala, legitatile generale ale dezvoltarii artei, ale
relatiilor dintre arta si realitate, dintre continutul si forma operei de arta, ale
modalitatilor specifice de reflectare artistica, ale limbajului, ale valorizarii estetice
(gust estetic si ideal estetic), ale educatiei estetice.
Estetica s-a constituit ca disciplina specifica in sec. al XVII-lea, cand
Alexander Baumgarten (1714-1762), estetician si filosof german, ii da denumirea
in lucrarea sa intitulata "Aesthetica" (1750) si o defineste drept "stiinta
cunoasterii senzoriale".
Dar preocuparile estetice dateaza inca din antichitate. Teorii referitoare la
problemele frumosului si ale artei se gasesc la chinezi (Lao-Tse), la indieni si mai
ales la eleni (Hesiod, Heraclit, Socrate, Platon, Aristotel, Democrit).
In perioada Evului Mediu, sub presiunea "moralei crestine" originale si
austere, arta va fi respinsa in numele unui rigorism etic absolut.
O data cu Renasterea, revitalizarea stiintelor si inflorirea artelor determina
o reconsiderare indreptata catre valoarea formelor si catre subiectivitate. Obiectul
estetic este abordat din doua directii principale. Galilei este initiatorul esteticii de
constatare obiectiva a faptelor, in opozitie cu Hegel, care va deveni ulterior,
intemeietorul gandirii estetice interpretative. Ca esteticieni ai epocii moderne
amintim pe Locke, Bacon, Spinoza, Kant, Goethe, Schiller, Diderot si Rousseau.
In istoria gandirii estetice romanesti descoperim inca la cronicari
(Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir) referiri la unele virtuti ale
sentimentului estetic, elogiind indeosebi frumosul. Mai tirziu, la sfarsitul secolului
al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, reprezentantii Scolii Ardelene si
iluministii (Petru Maior, Gh.Sincai, Ion Budai Deleanu, Ion Eliade Radulescu)
utilizeaza conceptele estetice in slujba limbii, ca unul din factorii cei mai de seama
ai constituirii unei natiuni. Apoi, Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, avanseaza idei
progresiste despre umanitatea artei, despre frumos, despre raporturi ale artei cu
viata. Dupa primul razboi mondial, cercetarea si depistarea naturii estetice a operei
de arta se accentueaza si lucrari cu un pronuntat caracter de teorie estetica sunt
elaborate de George Calinescu, Tudor Vianu, Lucian Blaga, Eugen Lovinescu,
Camil Petrescu, Petre Comarnescu etc.
Dupa 1944, activitatea in domeniul esteticii este directionata spre studii de
estetica generala cu caracter filosofic si spre studii de teorie a diferitelor arte. Dar,
paralel cu aceasta, in cadrul unor discipline noi (estetica abstracta sau
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
