Supply Chaine Management

Ca in cazul multor teorii de management, in urma unor studii pilot sunt oferite castiguri teoretice impresionante pentru firme. Adesea, cateva principii formeaza trunchiul principal al unor teorii de management; dar, deoarece de obicei in conducerea cu success a unei companii sunt implicate mai multe aspecte, anumiti factori neglijati la un moment dat pot determina imbunatatiri ale activitatii prin apelarea la o noua teorie de management aparuta cativa ani mai tarziu. Fiecare teorie de management contine anumite elemente de baza -"caramizi" care sunt fundamentale si vor supravietui o lunga perioada de timp. De aceea, nu este nevoie de o imaginatie prea bogata pentru a ne da seama ca Supply Chaine Management (SCM) nu va fi ultima teorie de management, desi in opinia anterioara, are mai multe ideii/principii, aspecte, decat teoriile care au precedat-o.

Ca urmare a faptului ca sunt mai multe aspecte care trebuie de urmarit, SCM este dificil de tratat ca un intreg. Tendintele noi in SCM se concentreaza asupra aplicarii celor mai recente descoperiri ale coordonarii fluxurilor de materiale si informatii, mai precis ale SCM din domeniul sistemelor de planificare avansata, din domeniul informaticii numite SAP. Progresele din ultimii zece ani de tehnologie IT, cum ar fi sistemele puternice de management al bazelor de date, cele din sistemul de telecomunicatii ca schimburile de date electronice (EDI) - via internet, precum si metodele de rezolvare al unor modele cantitative mari cu ajutorul programelor de matematica, deschid noi perspective in planificarea si controlul fluxurilor de-a lungul unui lant flexibil. Un ordin (comanda) al unui client care necesita previziune sau un trend de piata poate fi impartit in activitati necesare si trimis tuturor partilor in SC, imediat. Sunt astfel generate scheme adecvate, care asigura realizarea comenzilor in timpul programat. "Grosso-modo", acesta este sarcina SAP-ului.

Spre deosebire de ERP - planificarea extinsa a resurselor intreprinderii, in mod traditional aceste sisteme noi incerca sa gaseasca planuri fezabile, optime de-a lungul unui SC ca un intreg, in timp ce potentialele dificultati sunt evidentiate in mod explicit. Intentia este de a patrunde in principiile si componentele SAP-ului. In prima parte a acestui capitol ne vom referi la bazele SCM si a partilor sale componente. Originea SCM poate fi considerata in anii `50, cand J. W. Forrester (1958) a studiat dinamica sistemor industriale de productie - distributie.

Un prim pas in introducerea SAP in industrie il reprezinta analiza starii curente a SCM si a elementelor sale. Un instrument eficient de analiza al SC il reprezinta indicatorii de performanta, care pot asigura perspectivele si ghidarea intreprinderii pentru incadrarea tintelor intr-un proiect de SCM. Adesea, ghidarea pentru incadrarea in diferite puncte in SCM este in centrul atentiei managerilor. Deci, vom discuta potentialele ratiuni pentru existenta unui alt instrument folosit in analiza SCM - cunoscut ca modelul SCOR - care asigura cea mai buna reprezentare grafica cu diferite nivele de agregare. Desi SAP-ul este desemnat a fi aplicat intr-un numar de industrii, problemele de decizie pot varia foarte mult, chiar si pentru aceeasi activitate.

O tipologie a SCM va ajuta cititorul sa identifice care sunt caracteristicile unui SAP specific care se potriveste necesitatilor lantului analizat, si care astfel, poate orienta selectia procesului. Ca atare, se explica bazele SAP prin introducerea planificarii si descrierea sarcinilor in SCM.

Calitatea deciziilor intr-un SAP depind de existenta unui model adecvat al elementelor unui SCM, algoritmii folositi pentru solutionarea si coordonarea resurselor implicate. Descrierea trasaturilor de modelare si mentionarea procedeelor de solutionare in rezolvarea problemelor trebuiesc explicate pentru a se realiza pilotarea si modelarea continua a lanturilor.

Desi cateva principale directii au fost identificate, vanzatorii de aplicatii revendica soft-uri coerente, integrate in stransa legatura cu sistemul ERP, aceste legaturi fiind subiective. In cazul unor SCM se constata in cateva organizatii lejer separate ca planul de functionare nu va fi controlat de un singur SAP centralizat. Fiecare parte va realiza descentralizarea proprie printr-un SAP rezidual. Aici intra in joc planurile de colaborare care constau in schimburile dinamice de date. Obiectivul general este ca un SCM sa functioneze in modul cel mai eficient, adica ideal, fara intreruperea fluxului de informatii, de materiale si financiar. Evident implementarea unui SAP sau a unui SCM necesita mult mai mult decat un simplu model functional. Trebuie sa se descrie sarcinile necesare pentru implementarea proiectului de SCM, selectia unui SAP si particularitatile sale in industria respectiva. Prin insumarea experientelor necesare si a cunostintelor se vor da perspective unor dezvoltari potentiale ale SCM.

I.2. BAZELE SCM - vedere de ansamblu

In anii `90 cativa autori au incercat sa puna esenta SCM intr-o singura definitie, care contine:

-obiectivele teoriei de management,

-grupul tinta,

-obiectiv-ul (ele),

-mijloacele pentru atingerea obiectivelor.

Obiectivul SCM este in mod evident "suplly chaine", care reprezinta o retea de organizatii ce sunt implicate prin legaturi amonte si aval, in diferite procese si activitati care produc valori sub forma produselor si serviciilor ce ajung la consumatorii finali.

Intr-un sens mai larg, un SC consta din doua sau mai multe organizatii separate legal, dar unite prin fluxuri de materiale, financiare si informatii. Aceste organizatii pot fi firme ce produc parti componente si produse finite, firme care asigura logistica si uneori, chiar si clientul final insusi. Deci, definitia SC cuprinde si grupul tinta - clientul final. O retea uzuala nu se concentreaza numai pe fluxurile dintr-un singur lant, ci avem de lucru cu fluxuri divergente si convergente intr-o retea complexa ce rezulta din mai multe ordine date de diferi clienti care trebuie realizate (deservite) in paralel. Pentru a usura complexitatea o organizatie data se poate concentra numai pe o parte din SC general. Ca un exemplu privind in aval imaginea unei organizatii poate fi limitata de clientii clientilor ei, iar in amonte de furnizorii furnizorilor ei.

Intr-un sens restrans termenul de SC este de asemenea aplicat unei companii mari care are cateva sedii adesea localizate in tari diferite. Coordonarea fluxurilor de materiale, informatii si financiare intr-o astfel de companie multinationala intr-un mod eficient ramane o sarcina formidabila. Oricum luarea deciziilor trebuie sa fie usoara, deoarece aceste puncte fac parte dintr-o singura organizatie mare cu un singur nivel de management. Un SC in acest sens este numit si SC interorganizational, in timp ce termenul intraorganizational se refera la SC. In sens restrans, fara a tine seama de aceste diferente intre diferite unitati functionale se refera la marketing, productie, aprovizionare, logistica si finante, si care necesara o stransa colaborare, acesta fiind conditia esentiala si fireasca a firmelor de succes de astazi.

Obiectivul care guverneaza toate eforturile intr-un SC este cresterea competitivitatii. Aceasta deoarece in ochii consumatorului final nu este responsabila doar o singura unitate organizatorica pentru competivitatea produselor si serviciilor ei, ci SC ca un intreg. Deci, competitivitatea a fost luata si ridicata de la o singura companie la un SC. Evident convingerea unei companii individuale sa devina parte dintr-un SC necesita o situatie de succes pentru fiecare participant, ca la un drum de cursa lunga, in timp ce aceasta nu se poate implica pentru toate partile intr-o cursa scurta. Un impediment general acceptat in imbunatatirea complexitatii este asigurarea unui service superior clientilor, ceea ce vom discuta in logistica aval.