Managementul reprezinta un cumul de activitati efectuate pentru atingerea obiectivelor organizatiei intr-o maniera eficace si eficienta prin previziune, organizare, coordonarea, antrenarea si controlul resurselor organizatiei.
Aceasta definitie are avantajul de a specifica cele doua elemente de evaluare a rezultatelor managementului, eficacitatea si eficienta si de a nominaliza cele cinci functii ale personalului de conducere.
Eficacitatea - (effectivnes) - reprezinta masura in care organizatia isi indeplineste obiectivele propuse fiind cel mai critic atribut al managementului. Se caracterizeaza prin acuratetea cu care se stabilesc obiectivele organizatiei, managerul eficace selectand doar obiective operante, stabilind apoi ce trebuie sa se faca si cum trebuie sa se actioneze, concentrand resursele in directiile respective.
Eficienta - (efficiency) - sau randamentul poate fi defint cantitativ ca rezultat al utilizarii unei cantitati cat mai reduse de resurse - materii prime, energie, forta de munca - pentru a realiza un volum prestabilit de bunuri.
Responsabilitatea manageriala reclama performanta atat in domeniul eficacitatii cat si al eficientei, insa, desi eficienta este importanta, lipsa eficacitatii nu poate fi compensata de nici un nivel inalt al randamentului. Eficacitatea este cheia succesului intr-o organizatie, este viabilitatea sa pe termen lung.
1.1. Functiile managementului
Desi problema numarului si denumirii acestor functii este inca in dezbaterea specialistilor, in majoritatea lucrarilor axate pe aceasta problema, se regasesc urmatoarele functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si controlul.
Previziunea este functia care vizeaza adoptarea deciziilor referitoare la definirea obiectivelor viitoare ale organizatiei si la mijloacele pentru atingerea acestora. Se stabileste cu ce resurse si cu ce activitati se pot indeplini obiectivele organizatiei, cat de aproape sau de departe se situeaza ea, la un moment dat, de obiectivele propuse, ce actiuni corective se impun in cazul abaterilor de la telurile propuse.
Organizarea vizeaza actiunile de creare a structurii care va permite realizarea obiectivelor si actiunilor de coordonare efectiva a resurselor catre manager.
Repartizarea sarcinilor, gruparea acestora in departamente functionale si alocarea resurselor pe departamente, stabilirea modului de colaborare dintre grupuri sau persoane, sunt activitati care apartin functiei manageriale de organizare.
Conducerea (antrenarea si coordonarea) reprezinta functia care implica utilizarea influentei conducatorului pentru atragerea, motivarea si stimularea actiunilor angajatilor pentru realizarea obiectivelor propuse.
Coordonarea reprezinta ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si a subsistemelor sale, in cadrul previziunilor si sistemului organizatoric stabilite anterior.
Coordonarea este o ,,organizare in dinamica", a carei realizare depinde de existenta unei comunicari adecvate la toate nivelele organizationale.
Antrenarea cuprinde ansamblul proceselor prin care personalul firmei este determinat (influentat) sa participe eficace la realizarea scopurilor organizatiei, luand in considerare factorii care ii motiveaza.
Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, ce rezida in corelarea satisfacerii nevoilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite.
Se impune adecvarea motivatiilor la caracteristicile fiecarui salariat, eliminand abordarea nivelatorie, standardizata a motivarii, ce conduce la ,,neimplicare", efort minim, ineficienta.
Controlul implica actiuni prin care se stabilesc standardele de performanta ale membrilor organizatiei, se compara performanta curenta cu standardele si se adopta actiuni corective in cazul abaterilor fata de standarde.
Fig.4 Interdependentele dintre functiile managementului
Toate aceste functii implica elaborarea deciziei si comunicarea sau schimbul de informatii.
Elaborarea deciziei este un proces complex, care constituie principala ratiune a prezentei managerilor in cadrul organizatiei. Ea necesita rationamentul logic de identificare si de alegere a actiunilor compatibile cu obiectivul (ele) organizatiei.
Comunicarea este procesul prin care se recepteaza si transmit informatii care conditioneaza elaborarea deciziei.
1.2. Nivelele manageriale
Managerii se deosebesc unii de altii prin nivelul organizational la care se situeaza si care le defineste aria responsabilitatilor si prin natura activitatilor coordonate.
Fig. 5 Nivelele manageriale
a) Managerii de prima linie sau supraveghetorii - fac legatura intre executanti si managerii de pe nivelul superior lor. Ei raspund de productia curenta a bunurilor si serviciilor si petrec cea mai mare parte a timpului comunicand si rezolvand problemele legate de aceasta. Sunt cunoscuti sub denumiri ca: sef de sectie, sef de atelier, supraveghetor, maistru etc.
b) Managerii de nivel mediu - transforma strategiile si politicile globale comunicate de catre managerii de varf in obiective si programe specifice. Timpul lor este dedicat in principal diferitelor intalniri de lucru, intocmirii unor rapoarte si comunicari cu nivelele manageriale superior si inferior lor.
c) Managerii de varf stabilesc obiectivele, strategiile si politicile, reprezinta organizatia in raporturile cu administratia centrala si/sau locala si cu partenerii de afaceri, fiind raspunzatori de procesele decizionale de ansamblu ale organizatiei. Cea mai mare parte a timpului de munca o petrec comunicand cu alti manageri de varf din cadrul firmei si/sau cu persoanele importante din afara firmei.
In SUA, denumirile acestor manageri sunt: chaiman, president, chief executive officer, executive vicepresident, senior vicepresident, vicepresident, general manager, etc.
Este dificil de gasit corespondenta intre aceste denumiri si cele uzuale din limba romana. In general se folosesc termeni ca director (manager) tehnic, economic, comercial
1. Cornescu V. - Managementul participativ, in vol. O. Nicolescu (coordonator), Metode, tehnici si sisteme manageriale ale organizatiilor, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
2. Danaiata I., Bibu N.A., Prediscan M. - Management. Bazele teoretice, Editia a III-a, Editura Mirton, Timisoara, 2006.
3. Dijmarescu I. - Bazele managementului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995.
4. Ionescu Gh., Toma A., s.a. - Management general, Editura Mirador, Arad, 1997.
5. Mathis R., Nica P., Rusu C. - Managementul resurselor umane, Editura Economica, 1997.
6. Mihut I., s.a. - Management, Univ ,,1 Decembrie 1918" Alba - Iulia.
7. Nicolescu O., Verboncu I. - Management, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
8. Rusu C. - Management, Editura Expert, Bucuresti, 1993.
9. Stanciu St. - Managementul resurselor umane, Facultatea de comunicare si relatii publice ,,David Ogilvy", Bucuresti, 2001.
10. Stancioiu I., Militaru Gh. - Management elemente fundamentale, Editura Teora, Bucuresti, 1998.
11. Ursu I., Stegaroiu D., Rus I. - Stiluri de munca ale cadrelor de conducere din unitatile economice, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978
12. ANDRONICEANU Armenia - Managementul schimbarilor, Editura All, 1998.
13. BONCIU Catalina - Instrumente manageriale psihologice, Editura All Beck, 2000.
14. BRILMAN Jean - Les Meilleures Pratiques de Management, Edition d'Organisation, 1998.
15. CATANA Doina - Management general, Editura Tipomur, 1994
16. CANDEA Dan, CANDEA Rodica- Comunicare manageriala aplicata, Editura Expert, 1998.
17. CHOFFRAY Jean-Marie - Sisteme inteligente de Management, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1997.
18. CORNESCU Viorel, MIHAILESCU Ioan, STANCIU Sica - Management - Teorie si practica, Editura Actami, Bucuresti, 1994
19. COVEY Stephen - Etica liderului eficient sau conducerea bazata pe principii, Editura Allfa, 1991.
20. GORG Bernhard - Managerii viitorului. Viitorul managerilor, Institutul European, Iasi, 1997
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
