Modelul Managementului Contemporan în Gestiunea Organizațiilor Sportive

Tranzitia spre economia de piata reprezinta un proces complex care implica mutatii esentiale

din punct de vedere al conceperii si desfasurarii activitatii in toate domeniile vietii sociale,

economice si politice ale Romaniei. Esenta acestor transformari rezida in eficientizarea activitatii in

toate sectoarele, fiind necesar un nou model de organizare, conducere si control, bazat pe principii

si mecanisme economico-manageriale moderne, adaptate la realitatile perioadei pe care o

parcurgem, in concordanta cu rigorile economiei de piata.

Domeniu caracterizat prin spectaculos si excelenta, sportul contemporan reprezinta un

fenomen de amploare, capabil sa declanseze energii umane si sa mobilizeze resurse materiale si

financiare ce pot fi greu comparate cu cele din alte domenii ale vietii sociale. Evolutia sa din

ultimele decenii a transformat treptat si in masura din ce in ce mai mare, sportul, dintr-o alternativa

de petrecere a timpului liber intr-o industrie complexa, cu efecte economice si sociale clar conturate

asupra comunitatii umane.

Organizarea si functionarea sistemului national de educatie fizica si sport din Romania este

reglementata prin Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000. In temeiul acestei legi, prin

educatie fizica si sport se intelege toate formele de activitate fizica menite, printr-o participare

organizata sau independenta, sa exprime sau sa amelioreze conditia fizica si confortul spiritual, sa

stabileasca relatii sociale civilizate si sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de orice

nivel. Educatia fizica si sportul sunt activitati de interes national, sprijinite de stat.

Sportul exista in mod concret prin structuri motrice diferentiate pe discipline, ramuri si

probe sportive. In structura sa se remarca patru subsisteme clasice:

- sportul pentru toti;

- baza de masa a sportului de performanta (sportul la copii si juniori);

- sportul de performanta;

- sportul de inalta performanta.

Ca functii ale sportului, pot fi mentionate urmatoarele mai importante [12, p.23]:

- contributie la dezvoltarea fizica si psihica a practicantilor exercitiilor fizice;

- contributie la dezvoltarea gustului specific si specializat al omului - practicant sau spectator

- pentru miscare, pentru unele ramuri sau probe sportive;

- contributie la integrarea sociala a practicantilor exercitiilor fizice.

4

Actualitatea temei investigate si gradul de studiere a acesteia.

Sociologii afirma ca sportul, este nici mai mult nici mai putin, decat ceea ce gandirea umana

contemporana face din el. Mass - media in principal, dar si evolutia stilurilor de viata au modificat

radical perceptia asupra acestuia. Sportul a intrat, astfel, in cotidian. Putine produse se bucura de o

pozitie atat de privilegiata, de un nivel de interes a consumatorului atat de ridicat.

La nivelul intregii societati, sportul evolueaza accelerat catre o industrie cu trasaturi

distincte.

Legatura dintre sport si economie se consolideaza pe masura sporirii contributiei acestuia la

dezvoltarea economica regionala, a evolutiei societatii catre o economie a serviciilor, a adancirii

concurentei intre organizatiile sportive, a relatiei dintre produsul sportiv si consumatorul acestuia, a

globalizarii finantarii in sport.

In majoritatea definitiilor, componentele cheie ale sportului sunt:

- performanta fizica si psihica;

- regulamentele;

- institutionalizarea;

- competitia.

Nefiind o entitate constanta, ci un fenomen social creat, sportul poate aparea sub aspecte diferite

in timp si spatiu. Cateva din trasaturile sale actuale sunt [74, p. 34 - 37]:

a.) Universalitatea. Sportul exista latent in fiecare fiinta umana, sub forma unei dorinte, a unui

imbold sau, pentru cei alesi, mai putin ca numar, sub forma de har, manifestandu-se atata

timp cat exista si omul.

b.) Democratizarea. In prezent, sportul este accesibil tuturor categoriilor sociale, indiferent de

statutul social, nationalitate, religie, sex, varsta si chiar indiferent de aptitudinile fizice.

c.) Globalizarea. In ultimii 20 de ani s-au produs mutatii profunde in modul de exploatare a

sportului. Aceste mutatii se manifesta la nivelul strategiilor "mondializate" destinate sa

aduca profituri considerabile organizatiilor sportive. Strategiile reflecta tendinta de

restructurare a economiei mondiale, mondializarea sportului putand fi inteleasa la nivel

economic, politic si ideologic. Globalizarea sportului nu este numai rezultatul practicarii

sale efective ci si efectul impresionantei dezvoltari a mijloacelor de comunicare in masa si al

mediatizarii sale.

d.) Comercializarea. Nici un sector al economiei, deci nici sportul, nu se poate sustrage logicii

banului. Sportul ofera pietelor oportunitati pentru numeroase activitati economice viabile.

Concomitent, in sport se manifesta o modificare evidenta a retelelor traditionale de

5

finantare: de la modelul sportului amator (bazat in principal pe taxe de membru, donatii,

bilete) si modelul sportului profesionist traditional (bazat pe incasari de la spectatori,

subsidii de la stat, sponsorizari de la firme de nivel national, subsidii de la autoritatile

locale), catre modelul sportului profesionist contemporan (media, corporatii, piete de capital

globale).

Exista, la inceput de mileniu, asadar, suficiente elemente care sa confere sportului, organizatiilor

sportive si activitatilor lor specifice, atributul de actual. Impactul sportului asupra societatii

contemporane precum si asupra societatii viitorului impune investigarea multitudinii de elemente

care il caracterizeaza. Studiile care vor fi efectuate asupra organizatiilor sportive vor fi cu

certitudine benefice in privinta evolutiei viitoare a acestora.

Ultimul deceniu, in special, a marcat aparitia multor lucrari cu referiri la sport, la organizarea si

functionarea organizatiilor sportive. Abordarile, deosebit de diverse, au vizat diferitele aspecte ale

managementului, marketingului, psihologiei si sociologiei.

In perioada de dupa 1990, lucrarile cercetatorilor autohtoni au abordat in general mai mult pe

plan teoretic unele din aspectele managementului in educatie fizica si sport, punand accent pe

procesele, functiile specifice si managementul antrenamentului sportiv si al competitiei (Turcu D.,

Lazarescu A.) sau pe aspectele evolutiei organizatiilor sportive, a managementului institutiilor cu

responsabilitati in acest domeniu (Buzescu S.). Alte lucrari au abordat cu prioritate problemele

marketingului in sport (Oprisan V.), organizarea structurala a managementului organizatiilor

sportive si activitatea managerilor in sport (Balais F., Mereuta C., Hansa C.) sau unele aspecte

particulare ale managementului organizatiilor sportive pe diverse planuri: informatie, timp,

evaluare, relatii publice, finantare (Ministerul Tineretului si Sportului, Centrul de Cercetari pentru

Probleme de Sport).

Prin urmare, desi au existat diverse abordari particulare a managementului organizatiilor

sportive, complexitatea activitatilor desfasurate de organizatiile sportive de performanta, principalul

laborator al performantelor sportive nationale si internationale, a necesitat o investigatie mai

aprofundata care sa permita cunoasterea mecanismelor complexe ale managementului acestora si in

acelasi timp sa identifice unele solutii de optimizare pe plan economico-financiar si al resurselor

umane.

Am incercat in aceasta lucrare sa imbin intr-o maniera complexa nenumaratele informatii si

constatari privind organizatiile sportive si sa gasesc caile care pot optimiza managementul

organizatiilor sportive de performanta de drept public.

Localizarea studiului de caz la nivelul judetului Sibiu, Romana, poate fi justificata prin

urmatoarele