CAP. I INTRODUCERE ÎN "MANAGEMENTUL EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE"
1.1 Exercitarea managementului în exploataţiile agricole, între necesităţi şi posibilităţi
Managementul, cu numeroasele sale definiţii şi, mai ales, cu bogatul său conţinut de teorii, principii si metode, este întâlnit în cazul tuturor componentelor vieţii economice şi sociale, fiind atotcuprinzător.
Comparativ cu revoluţia industrială şi cu cea a productivităţii, cărora le-a trebuit, aşa după cum arată Peter Drucker, mai mult timp pentru a deveni dominante şi globale - 100 de ani, respectiv, 70 de ani - revoluţiei manageriale i-au fost suficienţi numai 45 de ani adică, perioada cuprinsă între 1945 şi 1990 ().
Este recunoscut însă, faptul că, existenţa managementului înregistrează un timp îndelungat. Evoluţia sa ca practică şi devenirea lui teoretică (studii, generalizări, elaborarea de metode şi principii etc.) au, s-ar putea spune, o întreagă istorie, apreciată, ca durată, în mii de ani (este citată, adesea, spre exemplificare, organizarea şi conducerea activităţii de construire a piramidelor egiptene). Managementul a fost "văzut" însă, mai cu seamă, după cel de al doilea război mondial, proliferarea cunoştinţelor manageriale devenind foarte puternică.
Cu toate că nu este privit ca un panaceu, managementul are, totuşi, suficiente valenţe generatoare de progres pentru un domeniu sau altul al acţiunii umane. Rolul său în ceea ce priveşte orientarea unităţilor economice spre performanţă este bine cunoscut. De asemenea, aportul managementului la dinamismul economic din diferite ţări este atestat şi unanim acceptat.
În orice activitate economică, unde se alocă factori de diferite feluri, se organizează şi se desfăşoară procese de producţie, intervine munca omului etc., prezenţa managementului este absolut necesară. Un asemenea mod de a privi lucrurile trebuie să fie specific şi agriculturii.
Având în vedere rolul economic şi social al agriculturii, contribuţia sa la protecţia mediului, impactul său asupra vieţii comunităţilor, ca să ne referim numai la aceste aspecte, recurgerea la cunoştinţe manageriale a exploataţiilor agricole se înscrie în logica firească a lucrurilor. A îndeplini un asemenea rol şi a răspunde unor cerinţe variate presupune, între altele, şi faptul că ştiinţa managementului se va aplica luând în considerare condiţiile naturale, materiale şi sociale, care există în agricultură.
Performanţele de producţie şi economice la care a ajuns agricultura din unele zone ale lumii (S.U.A, U.E. etc) sunt urmare şi a faptului că, prin formare profesională, competenţă, informare şi îndrumare, producătorul agricol (fermier sau şef de exploataţie) a avut acces la cunoştinţe tehnice, economice şi manageriale aplicabile în gestionarea exploataţiilor agricole. În ţările cu agricultură dezvoltată, tradiţia, care genera ceea ce se făcea în agricultură, empirismul, orientarea activităţilor spre asigurarea consumului din producţie proprie, relevând o economie agricolă relativ închisă, au fost înlocuite, cu mai mulţi ani în urmă, cu elemente ale ştiinţei agricole şi ale celei manageriale. Acestora li s-au adăugat politicile economice promovate faţă de agricultură. Cunoştinţele de management le-au permis celor care gestionează exploataţii agricole să utilizeze cu eficienţă instrumentele avantajoase conţinute de politicile agricole.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
