O trasatura definitorie a perioadei de dupa 1960 o reprezinta, pe aproape intreg frontul cercetarii stiintifice si cunoasterii umane, marea extindere a abordarilor comparatiste. Domenii - cum ar fi dreptul comparat sau literatura comparata, au dobandit o larga notorietate, dovedindu-si viabilitatea stiintifica si deosebita utilitate practica. Alaturi de acestea, managementul comparat, desi a demarat ceva mai tarziu, isi face simtita o prezenta din ce in ce mai pregnanta. In ultimul deceniu, pe plan mondial, sunt editate sute de publicatii profilate sau cu rubrici permanente de management comparat. In aproape toate facultatile cu profil economic sau economico-managerial din tarile dezvoltate, managementul comparat face parte din planul de invatamant. Anual, se organizeaza zeci de manifestari stiintifice internationale in acest domeniu etc. Aceasta larga proliferare se explica prin specificitatea si nivelul stiintific ridicat al managementului comparat, utilitatea sa pragmatica, ampla diversitate nationala, culturala si manageriala, ce trebuie cunoscuta, inteleasa si luata in considerare in conditiile internationalizarii activitatilor economice, sociale, culturale si stiintifice. In plus, omenirea se afla - asa cum sublinia bine cunoscutul specialist nord-american Peter Ferdinand Drucker - intr-o perioada de tranzitie, in care stiinta inlocuieste treptat capitalul ca resursa de baza a dezvoltarii economice, iar adaptarea la aceasta tranzitie constituie una dintre cele mai ample confruntari la care sunt supusi managerii. In acest context, teoria si practica managementului comparat se situeaza in prim-planul mutatiilor stiintifice si economico-sociale.
1.1.1. DEFINIREA MANAGEMENTULUI COMPARAT
Ca pentru orice stiinta tanara, si pentru managementul comparat exista mai multe acceptiuni asupra continutului si functiilor sale. Se constata chiar mai multe variante de definire, cu o larga circulatie in literatura de specialitate. Astfel, William Newman, unul dintre bine cunoscutii specialisti in domeniu, afirma ca "managementul comparat se ocupa de studiul similaritatilor si diferentelor din practica manageriala locala din diferite tari" Un pas inainte face, dupa opinia noastra, Raghu Nath, care considera ca "in mod larg, managementul comparat se concentreaza asupra similaritatilor si deosebirilor dintre sistemele de management si economice din diferite contexte" Cu toate ca, fata de Newman, Nath extinde sfera managementului comparat in afara practicii conducerii, constatam ca, in ceea ce priveste natura si localizarea sistemului care constituie obiectul comparatiei, este destul de imprecis si chiar prea cuprinzator. Astfel, nu precizeaza cerinta obligatorie ca sa se aiba in vedere contextele culturale nationale diferite si, in plus, pe langa sistemele de management, include si sistemele economice. Ori, sistemul de management care formeaza obiectul managementului comparat este normal sa se refere - cel putin teoretic - la toate tipurile de organizatii, incepand, fireste, cu cele economice, dar continuand, desigur, si cu cele stiintifice, tehnice, educationale etc.
Limitele mentionate sunt depasite de catre Edwin Miller, care ne propune o definire a managementului comparat mult mai cuprinzatoare si mai exacta decat precedentele. Astfel, el considera ca "managementul comparat se ocupa cu studiul fenomenelor de management pe o baza multinationala, axandu-se asupra detectarii, identificarii, clasificarii, masurarii si interpretarii similaritatilor si deosebirilor privitoare la elemente cum ar fi procesele, conceptele si tehnicile de management"
In opinia noastra, pornind de la definirile precedente, consideram ca managementul comparat poate fi definit in maniera urmatoare:
"Managementul comparat este stiinta care studiaza procesele si relatiile manageriale din organizatii ce functioneaza in contexturi culturale nationale diferite, axandu-se asupra identificarii si analizarii asemanarilor si deosebirilor manageriale, in vederea favorizarii transferului international de know-how managerial si a cresterii functionalitatii, eficacitatii si eficientei organizatiilor".
Aceasta definire surprinde patru aspecte, care, dupa opinia noastra, sunt definitorii pentru managementul comparat:
- obiectul comparatiei il constituie numai elementele de management, si nu procese de alta natura; desigur, in cadrul examinarilor comparative este necesar sa se aiba in vedere si aspecte de natura juridica, economica, psihologica, tehnologica etc., dar acestea nu sunt abordate in sine, ci numai in masura in care conditioneaza sau intervin, elementele de management considerate avand un rol complementar;
- specificul examinarii consta in viziunea culturala multinationala utilizata, cuprin-zandu-se realitati si abordari teoretico-metodologice din doua sau mai multe tari, managementul fiind examinat corelativ cu contextul cultural implicat;
- abordarea comparativa se concentreaza asupra reliefarii similaritatilor si diferentelor dintre practicile sau elementele teoretice de management avute in vedere;
- obiectivele urmarite sunt de natura pragmatica, realizarea transferului international de know-how managerial, amplificarea eficacitatii si eficientei organizatiilor.
Managementul comparat este strans legat de managementul international cu care uneori este confundat. Dintre multiplele definiri ale managementului international apreciem ca fiind mai completa urmatoarea: "managementul international se ocupa de managementul si activitatile corporatiilor internationale si in mod specific cu asigurarea si controlul de fonduri, oameni si informatii ce traverseaza frontiere nationale si politice". Din examinarea corelativa a managementului comparat si a celui international rezulta ca intre ele exista atat unele elemente comune, cat si deosebiri substantiale. Astfel, sfera de cuprindere a managementului comparat este sensibil mai mare decat a managementului international. Primul se ocupa de toate fenomenele managementului care au fundament multinational si implicit multicultural. Din acest punct de vedere, se poate considera ca managementul international reprezinta o componenta sau un domeniu specific de particularizare a managementului comparat. In ceea ce priveste natura abordarilor, se constata ca managementul international - care raspunde in mod expres cerintelor comparatiilor multinationale - este preponderent pragmatic, concentrandu-se asupra furnizarii de solutii pentru aceste comparatii. De altfel, intre cele doua domenii, care nu rareori se manifesta de sine statator, exista multiple filiatiuni conceptuale, metodologice si operationale, fiecare contribuind la dezvoltarea celuilalt. Managementul international, sponsorizat adesea substantial de marile corporatii transnationale, se afla intr-un proces de progres rapid si complex, beneficiind insa din plin de cunostintele teoretice si metodologice ce rezulta din evolutiile rapide si cuprinzatoare spre maturizare, ce sunt caracteristice managementului comparat in ultimul deceniu.
1.1.2. NECESITATEA APARITIEI SI DEZVOLTARII
MANAGEMENTULUI COMPARAT
Ca pentru orice domeniu stiintific nou, insa insuficient cunoscut si implicit acceptat de beneficiarii sai potentiali, este indispensabil sa i se argumenteze necesitatea. Intr-o tara in curs de dezvoltare, si cu atat mai mult in Romania, care, in deceniul precedent, a fost practic rupta de evolutiile stiintifice si manageriale internationale, aceasta necesitate este mult mai pregnanta.
Pentru a-i raspunde, facem apel la argumentarea oferita de unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in domeniu, Raghu Nath, structurata pe cinci puncte:
a) Abordarea comparatista este de neevitat, in general. Omul, prin natura sa, evalueaza si compara in permanenta. Evaluarea se face explicit sau implicit, prin raportarea la, un ideal, un standard sau o situatie cunoscuta. Dezvoltarea activitatilor internationale determina ca procesele de comparare sa dobandeasca o importanta majora in acest domeniu, ceea ce se reflecta si in conturarea managementului comparat.
b) Omenirea vietuieste intr-o perioada de puternice interdependente interna-tionale in toate domeniile de activitate si, in primul rand, pe plan economic. La nivelul anului 1990, 40% din productia economica a lumii - de circa 20.000 de miliarde de dolari - era realizata prin activitati economice internationale, cea mai mare parte in cadrul marilor corporatii multinationale. In prezent, acest procent este aproape 50, iar volumul productiei rezultate este sensibil superior celui mentionat. Cerinta logica care se desprinde din aceasta situatie de fapt este investigarea proceselor si abordarilor de management implicate, astfel incat sa se asigure o baza informationala superioara pentru desfasurarea proceselor economice internationale.
c) Studiul comparativ al realitatilor din diferite tari, al managementului utilizat in cadrul lor, "ascute" intelegerea managerilor mai mult decat intelegerea ce vine din cunoasterea numai a situatiilor din propria tara. Investigarea realitatilor de management din mai multe tari dezvolta potentialul de evaluare si receptare a diversitatii economice si de alta natura, internationale, esentiale in conditiile actualelor interdependente internationale.
d) Examinarea culturala a fenomenelor de management dintr-o tara, prin contrapunere cu cele ce se desfasoara in alte state, determina amplificarea sferei de variabile luate in considerare. Aceasta contribuie la largirea evantaiului cunostintelor de baza ale managementului, cu multiple consecinte asupra profunzimii, nuantarii si acuratetei elaboratelor teoretice si solutiilor pragmatice in acest domeniu.
e) Pe plan individual, apelarea la cunostintele de management comparat este de natura sa contribuie la dezvoltarea capacitatii oamenilor de a aprecia mai exact si mai complet realitatile nationale in sine si raportate la cele ce se manifesta pe alte meridiane. Pe aceasta baza, aportul lor la derularea activitatilor economice - si nu numai - se mareste substantial. Valentele individului in calitate de subiect economic si - atunci cand este cazul - de agent economic se amplifica substantial.
In concluzie, managementul comparat raspunde unei game largi de necesitati, atat individuale cat si de grup, cu tendinta de intensificare, pe masura adancirii diviziunii sociale a muncii, a dezvoltarii relatiilor internationale si a cresterii rolului informatiilor. Transformarea acestora in sursa principala a puterii, devansand violenta si banii - asa cum demonstreaza deosebit de elocvent Alvin Tofler in Powershift1 - se reflecta si in cresterea substantiala a rolului managementului comparat axat pe valorificarea informatiilor manageriale abordate contextual. Avand in vedere aceste evolutii, managementul are un rol tot mai important, adesea chiar decisiv, managementul comparat reprezentand una dintre cele mai pretioase cuceriri ale ultimelor decenii pe planul intensificarii si eficientizarii activitatilor economice, stiintifice, tehnice cu caracter international. Aportul sau teoretic si pragmatic se afla intr-un proces de crestere rapida, urmare fireasca a acumularilor si dezvoltarilor din ultimii ani, generand multiple consecinte pozitive in planurile stiintei si politicii manageriale.
1. D. Adler, B. Barys, Two Types of Bureaucracy: Enabling and Coercitive, in Administrative Science Quarterly, nr.1, 1996
2. N. Adler, A Typology of Management Studies Involving Culture, in Journal of International Business Studies, vol. XIV, nr.2, 1983.
3. Ch. Bartlett, S. Ghoshal, Matrix Management, Not a Structure a Frame of Mind, in Harvard Business Review, nr. 4, 1990
4. D. Bollinger, G. Hofstede, Les differences culturelles dans le management, Les Editions d'organis, Paris, 1987
5. W. Brierly, K. Burton, C. Gordon, P. King, Business Culture in Europe, Heineman, Professional Publishing, Oxford, London, 1990.
6. G. Broekstra, Making a European Manager, in FORUM, nr. 4, 1992
7. J. Child, A. Kieser, A Contrast in British and West Germany Management Practice, Nawai, 1977
8. G. S. Crystal, The Great CEO. Pay Sweepstakes, in Fortune, nr. 6, 1990
9. E. Deming, Out of Crises, MIT Center for Advanced Engineering Study, 1982
10. P. Drucker, Post Capitalist Society, in Professional Management Review, nr.5, 1993
11. J. Dudley, 1992 - Strategies for the Single Market, Kogan Page Ltd., London, 1989.
12. R. Farmer, McGoun, Advances in International Comparative Management, JAI Press, Greenwich, Connecticut, vol. I, 1984, vol. II, 1986, vol. III, 1988
13. R. Farmer, B. Richman, Comparative Management and Economic Progress, Homewood, Irwin, 1965.
14. T. Hafsi, Les Entreprises japanaises ont-elles un avantage competitive en situation de complexite?, in Cahiers de Recherche, nr.5, 1984.
15. F. Harbison si Ch. Myers, Education, Manpower and Economic Growth, McGraw Hill Book, New York, 1964
16. D. Heenan, H. Perlmulter, Multinational Organisation Development, Reding M.A. Addison - Western, 1979
17. G. Hofstede, Culture's Consequences: International Differences in Work Related Values, Beverly Hills, California, 1980.
18. G. Hofstede, Managementul structurilor multiculturale, Editura Economica, Bucuresti, 1996
19. I. Imai, Kaizen, McGraw Hill Book Company, New York, 1986
20. M.C. Jensen, K.J. Murphy, CEO Incentives It's not How Much You Pay, But How, in Harvard Business Review, nr.8, 1989.
21. Th. Kochan, M. Usees, Transforming Organizations, Oxford University Press, Oxford, 1992
22. Ch. Lane, Management and Labour in Europe, Eduard Elgar, Aldershot, 1989.
23. A. Laurent, Managing Across Cultures and National Boundries, in FORUM, nr. 1, 1994
24. S. Makridakis, Single Market Europe, Jassey, Bass Publisher, San Francisco, Oxford, 1991
25. H. Matsuura, International Business - A New Era, Hacourt Brace Jovanovich Publishers, San Diego, New York, 1991
26. H. Mintzberg, The Nature of Managerial Work, Harper and Row, New York, 1973
27. J. Molle, Mind your Manner, Nicolas Brearly Publishing, London, 1992
28. J. Naisbilt, P. Aburdene, Re-inventing the Corporation, Warner Books, New York, 1985
29. R. Nath, Comparative Management, A Regional View, Bollinger Publishing Company, Cambridge, Massachussets, 1988.
30. A. R. Negandhi, S. B. Prasad, Comparative Management, Appleton - Century Crofts, New York, 1971.
31. O. Nicolescu, Elemente de management comparat, in Tribuna economica, nr. 7, 8, 14, 1991
32. O Nicolescu, Noutati in managementul intenational, Editura tehnica, Bucuresti, 1993
33. O. Nicolescu (coord.), Strategii de firma, Editura Economica, Bucuresti, 1996
34. R. T. Pascale, A. G. Athas, The Art of Japanese Management, Warner Books, 1981
35. M. Porter, Competitive Strategy, McGraw Hill, New York, 1980
36. J. A. Quelch, D. Buzzell, E. Saloma, The Management of Challange of Europe 1992, HBR, Boston, 1992
37. S. Rouen, Comparative and Multinational Management, John Willey, New York, 1981
38. N. Saski, Management and Industrial Structure in Japan, Pergamont, New York, 1986.
39. J. J. Schreibner, Sfidarea Mondiala, Editura Politica, Bucuresti, 1982.
40. S. P. Sethi, Japanese Business and Social Conflict, Bollinger, Cambridge, 1975
41. H. Schollhammer, Strategies and Methodologies in International Business and Comparative Management Research, in Management International Review, vol. 34, nr.1, 1994.
42. R. Smith, Management Recession Style, in Business Horizons, nr.2, 1996
43. B. Strumple, Industrial Societies after the 1970s, De Gruyter, Berlin, 1989
44. D. Tapscott, A. Caston, Paradigm Shift, McGraw Hill, New York, 1993
45. V. Tepstra, D. Kenneth, The Cultural Environment of International Business, South - Western, Ohio, 1985.
46. L. Thruow, Head to Head, the Coming Economic Batle among Japan, Europe and America, William Marrow and Company, New York, 1992.
47. A. Toffer, Powershift, Antet, Bucuresti, 1995
48. H. Triadis, Crosscultural Industrial and Organizational Psychology, Psychologyst Press, Palo Alto, 1992
49. E. Vogel, Japanese Organization and Decision Making, University of California Press, Berkeley, 1975.
50. H. Vorbeda, Toward the Flexible From: How to Remain Vital in Hypercompetitive Environments, in Organizational Science, vol. 7, nr.4, 1996
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
