1. Definirea şi clasificarea contrapartidei
1.1. Definirea contrapartidei
Operaţiunile de contrapartidă constau în legarea vânzării de cumpărare, a importului de export, în scopul asigurării unor schimburi comerciale echilibrate între partenerii respectivi, presupunând eliminarea sau reducerea monedei ca mijloc de plată, înlocuind-o cu schimburile reciproce de mărfuri şi servicii.
Afacerile economice în contrapartidă se întemeiază, în esenţă, pe cea mai veche formă a comerţului – „trocul”, schimbul de marfă contra marfă, care a precedat apariţiei banilor. Evident, aşa cum va rezulta şi din cele ce urmează, mecanismul contrapartidei contemporane nu se reduce la trocul simplu din vremurile preistorice.
În general, rămâne ca un fapt surprinzător că în prezent, când economia mondială se află la „ora pieţei”, operaţiunile în contrapartidă îşi menţin o anumită vitalitate, atât în comerţul intern, cât şi în cel internaţional.
1.2. Motivaţiile şi avantajele folosirii contrapartidei
- Contrapartida are un dublu rol, pe de o parte, în promovarea afacerilor economice cu maşini, utilaje, instalaţii complexe, iar, pe de altă parte, în comerţul cu materii prime şi semifabricate.
- Operaţiunile în contrapartidă pot fi incluse în diferite acţiuni de cooperare economică internaţională, îndeosebi în forma cunoscută sub denumirea de buy-back, dar şi în alte forme cum ar fi coproducţia, producţia la comandă, subproducţia şi subcontractarea.
- Se evită sau se reduc parţial efectele instabilităţii monetare, ale crizei lichidităţilor internaţionale, ilustrată îndeosebi prin cronicizarea datoriei externe care afectează un număr însemnat de ţări din toate continentele lumii.
- Încercarea de a depăşi situaţia de inferioritate în care se găsesc numeroase ţări în raporturile economice internaţionale ca urmare a lipsei convertibilităţii propriilor monede.
- Preocuparea de a menţine şi dezvolta relaţiile economice reciproce într un cadru echilibrat al fluxului de mărfuri şi servicii prin contrapartida la nivel de state (clearingul).
- Diversificarea fondului de mărfuri pentru piaţă în cadrul regional, cu efecte benefice asupra consumatorilor, acest procedeu fiind şi un mijloc de testare a competitivităţii internaţionale a unor produse.
- Contrapartida este, de regulă, o formă de comerţ puţin costisitoare, deoarece presupune o activitate relativ mai redusă de marketing, necesită un aparat comercial mai puţin numeros decât alte forme de comerţ bazate pe folosirea masivă a monedei ca instrument de plată.
1.3. Limitele contrapartidei
Limitele contrapartidei sunt următoarele:
- Interesul partenerilor pentru mărfurile care fac obiectul contrapartidei este uneori inegal, echilibrul putându se deteriora şi în timp;
- Compensarea valorică a unor schimburi de mărfuri este greoaie;
- Unele firme au tendinţa de a exporta mărfuri depăşite, din punct de vedere tehnic, obţinând în schimb materii prime.
Concluzie. Luând în considerare atât avantajele cât şi limitele, putem concluziona că afacerile în contrapartidă se menţin ca tehnici viabile de comerţ exterior şi de cooperare economică internaţională.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
