Mare parte din ceea ce se petrece astăzi în cadrul relaţiilor umane, în planul conştientului sau subconştientului, este - sub o formă sau alta, de natură economică. Când apreciem că preţurile se majorează sau asistăm la o perioadă de scădere a lor (ce-i drept mai rar în ţara noastră), atunci când salariile cresc mai puţin repede decât preţurile, la creşterea şomajului sau descreşterea investiţiilor pe care le realizăm mai mult sau mai puţin pasivi, constatăm că avem de a face cu fapte economice. Câştigarea celor necesare existenţei însăşi intră în sfera relaţiilor economice - cel puţin pentru că ne oferim forţa de muncă şi priceperea, cu intenţia ca mai apoi cu „agoniseala” noastră să putem să ne satisfacem trebuinţele, visele sau proiectele.
Conştient sau inconştient oferim ceea „ce avem” pentru „ceea ce dorim”. Suntem astfel în condiţiile pieţei şi ne derulăm activitatea în concordanţă cu legile ei, suportând – de o natură sau alta – cel puţin efectele şi consecinţele raporturilor dintre cerere şi ofertă. De asemenea, în permanenţă tot ceea ce „visăm” ori ne propunem să înfăptuim îmbracă forma unor proiecte, care funcţie de cât de bine suntem informaţi, planificaţi şi organizaţi, prind contur materializându-se. În plus este bine să conştientizăm, de fiecare dată, că avem de rezolvat şi problema economică generală: resursele sunt finite în timp ce dorinţele au dimensiuni infinite.
Departe de a exagera, cât de puţin – poate minimalizând, la o scară dificil de precizat, trebuie să mai facem o altă constatare: viaţa poate fi considerată, ea însăşi, ca o serie de proiecte în cadrul cărora avem nevoie de parteneriatul familiei, a prietenilor, colegilor, în general a celor din jurul nostru, al întregii societăţii în cadrul căreia activăm, pentru a înfăptui - în
Management în Turism Servicii
cele din urmă – ceea ce ne propunem. Fără să realizăm, este incredibil, tot timpul avem nevoie unii de alţii. Iar pe de altă parte, privind cu atenţie în jur şi adaptându-ne nevoilor, exprimate sau întrezărite, constatăm cu surprindere că este loc pentru toată lumea, fiecare este bun la ceva şi are un rol în acest mare ansamblu, sistem, univers.
Atunci când conştientizăm toate acestea aparent, avem senzaţia, că totul este greu de controlat şi coordonat; totuşi cineva face regula în această orânduială. Din punct de vedere economic, privind prin prisma comerţului (şi oare ce nu se poate comercializa astăzi!?!), cea care reglează aproape totul este piaţa1 (Piaţa reprezentând totalitatea actelor de vânzare–cumpărare, inclusiv aranjamentele prin care vânzătorii şi cumpărătorii se întâlnesc şi negociază în scopul comercializării bunurilor şi serviciilor).Piaţa care indiscutabil există dar care, în bună parte, este opacă mai ales pentru “amatorii de chilipiruri” sau pentru cei care se bazează doar pe inspiraţie şi şansă.2
Piaţa turistică este parte integrantă a pieţei serviciilor (în particular) şi a pieţei globale (în general), ea reprezentând locul de confruntare al ofertei turistice (materializată în producţia specifică) cu cererea turistică (expresia trebuinţelor, dorinţelor şi aspiraţiilor turiştilor). Deoarece locul ofertei coincide cu locul consumului - însă nu şi cu locul de formare a cererii, interferenţa cererii cu oferta se va transforma în suprapunerea - în timp şi spaţiu, a celor două componente prin intermediul consumului turistic.3 Piaţa turistică este caracterizată prin complexitatea, dată de componentele produsului turistic (bunuri şi servicii, elemente tangibile şi intangibile). Elementele intangibile ale produsului turistic conferind pieţei turistice o anume opacitate. Opacitatea pieţei turistice este datorată parţial:
- insuficientei definiri a cerinţelor de către turişti;
- „invizibilităţii” ofertei;
- dificultăţii de sintetizare a informaţiilor primite;
- experienţelor anterioare.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
