Controlul și Asigurarea Calității Produselor Alimentare

INTRODUCERE

O analiza succinta a tabloului economic mondial la începutul acestui mileniu permite evidentierea unor trasaturi definitorii incontestabile:

Ø diversificarea si înnoirea rapida a ofertei de marfuri;

Ø mondializarea pietelor;

Ø cresterea exigentelor clientilor, ale societatii.

Exista o tendinta mondiala de crestere a exigentelor clientilor în ceea ce priveste calitatea produselor. În aceste conditii, calitatea s-a impus ca factor determinant al performantei tehnico-economice a acesteia.

Principalii factori ai competitivitatii unei organizatii sunt considerati astazi calitatea si pretul. Calitatea a devenit elementul vital în lumea afacerilor de azi.

Un produs este considerat o achizitie buna daca îndeplineste trei cerinte de baza:

ü pret adaptat pietii (cât mai mic);

ü calitate exact asa cum este ceruta de client;

ü precizie absoluta în ceea ce priveste conditiile si termenele de livrare.

Cerintele consumatorului de produse alimentare depind de mai multi factori:

§ mediul de viata;

§ situatia financiara;

§ gradul de cultura, de instruire;

§ sex, vârsta;

§ obiceiuri, traditie;

§ modul în care este promovat produsul.

Cum poate o organizatie sa-si pastreze si chiar sa-si câstige clientii? Raspunsul nu este decât prin cunoasterea foarte buna a cerintelor clientilor (este foarte importanta relatia client-furnizor) si chiar venind în întâmpinarea acestora.

Optica mondiala în ceea ce priveste controlul calitatii s-a modificat esential. Formele de organizare pentru calitate au depasit stadiul de investigatie, de verificare de conformitate cu specificatiile (standarde, norme). Controlul înseamna astazi a tine sub control. Pentru a realiza aceasta, organizatia trebuie sa aiba o politica a calitatii si sa elaboreze o strategie a calitatii pentru atingerea calitatii dorite. Uneori, printr-o politica de calitate corespunzatoare se poate ajunge cu eforturi minime la îmbunatatirea calitatii.

NOTIUNI FUNDAMENTALE REFERITOARE LA CALITATEA PRODUSELOR SI SERVICIILOR

1.1.Orientari în definirea calitatii

De-alungul timpului au existat succesiv mai multe orientari în definirea calitatii:

ð orientare spre produs: calitatea reprezinta ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului; diferentele de calitate se datoresc diferentelor între caracteristicile acestora;

ð orientare spre proces (calitatea privita din perspectiva producatorului): calitatea înseamna conformitatea cu specificatiile, conformitatea cu cerintele (Crosby);

ð orientare spre costuri: calitatea reprezinta anumite performante la un nivel acceptabil al pretului;

ð orientare spre utilizator (preferata în economia de piata): calitatea reprezinta aptitudinea de a fi corespunzator pentru utilizare. (J.M. Juran).

Definitia calitatii:

Standardul SR EN ISO 9000:2006 defineste calitatea ca fiind masura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplineste cerintele.

Intrinsec face referire la o ceva cu caracter permanent. Termenul cerinta este definit de acelasi standard ca fiind expresii ale nevoilor sau asteptarilor, în general implicite sau obligatorii, stipulate într-un document. Reprezinta de fapt un criteriu fata de care se apreciaza conformitatea sau neconformitatea unei anumite caracteristici. Cerintele pentru calitate se refera, în egala masura, la cerintele pietei, cele contractuale, cerintele interne ale organizatiei si cerintele societatii.

Entitate reprezinta o activitate sau un proces, un produs, organizatie, sistem, persoana sau o combinatie a acestora.

Produsul este rezultatul unor activitati sau procese.

Produsele pot fi materiale, imateriale sau o combinatie a acestora.

Exista patru categorii de produse:

" hardware (componente, subansamble etc);

" software (programe, proceduri, informatii, date etc);

" materiale procesate;

" servicii (transport, asigurare, bancare etc).

Serviciul este rezultatul activitatilor desfasurate la interfata furnizor/client si ale activitatilor interne ale furnizorului pentru satisfacerea cerintelor clientului.

In situatii contractuale, in standarde sau in cazul domeniului reglementat (de ex., domeniul protectiei mediului, protectiei consumatorului, domeniul securitatii nucleare etc), necesitatile sunt specificate (exprimate). In alte situatii, necesitatile implicite trebuie identificate si definite.

Termenul calitate nu are sens cantitativ. Pentru a exprima gradul de excelenta sau pentru evaluari tehnice in sens cantitativ se utilizeaza termenii:

ð calitate relativa, atunci cand entitatile sunt clasificate in sens comparativ;

ð nivelul calitatii, intr-un sens cantitativ;

ð masura calitatii, atunci cand sunt efectuate evaluari tehnice precise.

1.2. Clasificarea proprietatilor produselor

Proprietatile sunt trasaturi si insusiri ale unui produs care il particularizeaza in raport cu alte bunuri si care ii confera capacitatea de satisfacere a unor nevoi umane. Ele deriva din materiile prime si procesul de fabricatie.

Proprietatile unui bun sunt numeroase si nu prezinta aceeasi importanta pentru satisfacerea necesitatii.