Capitolul 1
COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
Comportamentul organizational (organizational behaviour) acopera o larga plaja
de activitati: cunoasterea si satisfacerea nevoilor salariatilor, întelegerea dinamicii de
grup, acceptarea si respectarea diferentelor dintre oameni si a diferitelor valori culturale
cu care acestia vin în organizatie si multe alte abilitati, activitati si practici manageriale.
Întemeietorul conceptului privind comportamentul organizational a fost Fritz
Roethlisberger care împreuna cu Elton Mayo au purces la identificarea relatiei dintre
comportamentul individual si de grup asupra productivitatii muncii. Prima lor constatare
(studiul Hawthorne) a fost legata de importanta relatiilor sociale (informale), care s-au
dovedit a fi mai importante chiar decât sistemul de salarizare. Împotriva oponentilor
„scolii relatiilor umane“, al carui reprezentant de prima mâna era Elton Mayo, abia în
1957 conceptul privind comportamentul organizational a fost recunoscut de teoreticieni
prin programele de doctorat în domeniu pe care au început sa le promoveze în câteva
universitati americane.
Domeniul de cercetare al comportamentului organizational este multidisciplinar;
el se afla la granita sociologiei, psihologiei, antropologiei, economiei, dreptului muncii si
ergonomiei – ea însasi domeniu de granita. Macro comportamentul organizational, care
îsi are originile în lucrarile lui Max Weber, Karl Marx, Herbert Simon si ale altora este
mai apropiat sociologiei. Micro-comportamentul organizational, care se ocupa de
motivatie, comunicare, învatare, perceptie, competenta, atitudini si comportament,
dinamica grupurilor, leadership, dinamica conflictelor etc. se afla pe domeniul
psihologiei si îsi are originile din studiile lui Abraham Maslow – ne asigura Jack Wood si
autorii lucrarii Cum sa stapânesti managementul la perfectie editat de Rentrop & Straton,
la Bucuresti, în 2003.
Desi aria comportamentului organizational pare atât de vasta încât, aparent, nu are
consistenta, ea reprezinta liantul fara de care organizatiile nu pot supravietui si nu se pot
dezvolta.
4
1.1. Despre comportamente
Kurt Lewin semnaleaza (apud Constantinescu, 2001, p. 232) faptul ca fiecare
dintre actiunile unui individ sunt subordonate nevoilor lui, iar exprimarea
comportamentala se desfasoara numai dupa ce „ne organizam peisajul în acord cu
obiectivele si intentiile noastre... Cel care percepe câmpul [razboiului – la Lewin,
respectiv al actiunii, în general – s.n.] trebuie sa transpuna acest câmp într-un fel de harta
comportamentala care sa cuprinda elemente de siguranta, de pericol, posibile adaposturi,
resurse – totul relativ la propriile lui obiective în acest câmp“.
Autorului sintagmei „nevoia organizeaza câmpul“ – Kurt Lewin – îi datoram
observatia conform careia comportamentul are preeminenta în raport cu capacitatile
individului; pe de alta parte (ibid., p. 233), Lewin a considerat ca „ceea ce apare de obicei
ca rezolvare a unor probleme nu este un caz special al gândirii, ci paradigma întregii
activitati cognitive, inclusiv a perceptiei“. Observatiile de mai sus ne permit sa întelegem
de ce, uneori, unii dintre cei mai competenti specialisti nu sunt capabili sa conduca
organizatii, iar altii, aparent lipsiti de competenta, reusesc
Tare de tot
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
