Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Relaționale

2.1. Definirea SGBDR

SGBDR este un sistem software complet care implementeză modelul de date relaţional, precum şi cel puţin un limbaj relaţional.

Teoria relaţională este un ansamblu de concepte ,metode şi instrumente care a dat o fundamentare riguroasă realizării de SGBDR performante.

Paralela între conceptele utilizate în evoluţia organizării datelor în memoria externă până la sistemele relaţionale.

FIŞIERE

TEORIA BD

TERIA RELAŢIONALĂ

SGBDR

Fişier

Colecţie de date

Relaţie

Tabela

Înregistrare

Familie de caracteristici

Tuplu

Linie

Câmp

Caracteristică

Atribut

Coloană

Valoare

Domeniu de valori

Domeniu

Domeniu

Regulile lui Codd

E.F. Codd (cercetător la IBM) a formulat 13 reguli care exprimă cerinţele maximale pentru ca un SGBD să fie relaţional.

Regulile sunt utile pentru evoluarea performanţelor unui SGBDR.

R0. Gestionarea datelor la nivel de relaţie: limbajele utilizate trebuie să opereze cu relaţii (unitatea de informaţie).

R1. Reprezentarea logică a datelor: toate informaţiile din BD trebuie stocate şi prelucrate ca tabele.

R2. Garantarea accesului la date: LMD trebuie să permită accesul la fiecare valoare atomică din BD (tabelă, coloană, cheie).

R3. Valoarea NULL: trebuie să se permită declararea şi prelucrarea valorii NULL ca date lipsă sau inaplicabile.

R4. Metadatele: informaţiile despre descrierea BD se stochează în dicţionar şi tratează ca tabele ,la fel ca datele propiu-zise.

R5. Limbajele utilizate: SGBD trebuie să permită utilizarea mai multor limbaje, dintre care cel puţin unul să permită definirea tabelelor (de bază şi virtuale), definirea restricţiilor de integritate, manipularea datelor, autorizarea accesului, tratarea tranzacţiilor.

R6. Actualizarea tabelelor virtuale: trebuie să se permită ca tabelele virtuale să fie şi efectiv actualizabile, nu numai teoretic actualizabile (exemplu atributul “valoare” dintr-o tabelă virtuală nu poate fi actualizat).

R7. Actualizările în baza de date: manipularea unei tabele trebuie să se facă prin operaţii de regăsire dar şi de actulizare.

R8. Independenţa fizică a datelor: schimbarea stucturii fizice a datelor (modul de reprezentare (organizare) şi modul de acces) nu afectează programele.

R9. Independenţa logică a datelor: schimbarea structurii de date (logice) a tabelelor nu afectează programele.

R10. Restricţiile de integritate: acestea, trebuie să fie definite prin LDD şi stocate în dicţionarul (catalogul) BD.

R11. Distribuirea geografică a datelor: LMD trebuie să permită ca programele de aplicaţie să fie aceleaşi atât pentru date distribuite cât şi petru date centralizate (alocarea şi localizarea datelor vor fi în sarcina SGBD-ului).

R12. Prelucrarea datelor la nivel de bază (scăzut): dacă SGBD posedă un limbaj de nivel scăzut (prelucrarea datelor se face la nivel de înregistrare), acesta nu trebuie utilizat pentru a evita restricţiile de integritate.

2.2. Caracterizarea SGBDR

Sistemele relaţionale îndeplinesc funcţiile unui SGBD cu o serie de aspecte specifice care rezultă din definirea unui SGBDR.

Caracterizarea SGBDR (FIG. 9.1) se poate face pe două niveluri :

1) Global, unde sistemele relaţionale sunt privite ca o categorie distinctă de SGBD.

2) Particular, unde fiecare SGBDR are aspecte individuale comparativ cu altele similare.

1) Caracterizarea globală a SGBDR

Câteva dintre mecanismele şi instrumentele care, după modul cum sunt implementate, ajută la caracterizarea globală a SGBDR-urilor sunt:

a) Limbajele relaţionale

b) Protecţia datelor

c) Optimizarea cererilor de regăsire

d) Utilitarele specializate