Metodica Predării Informaticii

Curs 1 - METODICA PREDĂRII INFORMATICII

BIBLIOGRAFIE:

1. Clara Ionescu. Metodica predării informaticii, Cluj.

2. Cristian Masalagiu, Ioan Asiminoaei. Didactica predării informaticii, Ed. Polirom, 2004.

3. Cristian Masalagiu, Ioan Asiminoaei, I Maxim. Metodica predării informaticii. Ed. MatrixRom, Bucuresti, 2001.

Scopul cursului este de a oferi răspunsuri posibile la întrebările:

- Ce predăm?

- Cât predăm?

- Cum predăm?

Pentru aceasta se vor prezenta principiile didactice, mijloacele de predare, instrumentele didactice de care va uza profesorul în procesul de predare a informaticii, metodele de evaluare, proiecte didactice de predare al unor lecţii,

Scopul seminarului :

-prezentarea unor lecţii model de metodica predării (proiecte tehnologice), pe teme diverse: metodica predării lecţiilor de algoritmică, de limbaje de programare, structuri de date, baze de date, utilizarea computerului.

- realizarea documentelor şcolare (planificările şcolare, proiectele tehnnologice).

- evaluarea elevilor.

1. Introducere .

Metodica predării informaticii este o disciplină care diferă de disciplinele propriu-zise de informatică în conţinut şi stil, dar diferă şi de metodica predării altor discipline (de exemplu, matematică). Ea are legătură cu alte ştiinţe, după cum urmează:

• Pedagogia adică ştiinţa care se ocupă cu studiul metodelor de educaţie şi de instruire a oamenilor, în special a persoanelor cu puţina experienţă.

• Psihologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul proceselor şi parliculariiăţilor psihice umane.

• Metodica este partea didacticii generate care studiază principiile, metodele ţi formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învăţământ.

• Didactica este o parte a pedagogici care se ocupă cu principiile şi metodele predării materiilor de învăţământ, precum şi cu organizarea învăţământului.

Din punctul de vedere al unui cadru didactic, aceste stiiinţe sunt importante în egală măsură şi trebuie studiate/stăpânite simultan. Cunoştinţele acumulate (oricât de vaste şi de profunde ar fi) nu sunt suficiente pentru desfăşurarea procesului de instruire. Pentru ca activitatea profesorului să aibă rezultatul dorit este nevoie de un mediu corespunzător (legislativ, economic, social, etc), dar şi de talent şi perseverenţa.

Obiectul didactica generală studiază problemele teoretice şi instructiv-educativ globale ale învăţă¬mântului (inclusiv cele ale învăţământului de informatică). Ee se referă la procesul însuşirii de către elevi a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, la caracterul educativ al procesului de învăţământ, la sarcinile şi conţinutul învăţământului, precum şi la principiile, metodele şi formele de organizare ale învăţământului. Metodica poate fi privită ca o didactică particulară. Obiectul de studiu al Didacticii Predării Informaticii (DPI) îl constituie astfel învâţămânutul de informatică, precum şi sarcinile care îi revin. Aceste sarcini decurg din obiectivele generale ale învaţămâniului.

Metodica predării informaticii "acum" se conturează. Toată lumea recunoaşte necesitatea ei, dar este nevoie de "curaj" şi de timp pentru a o dezvolta. Ritmul cu care se schimbă conţinutul propriu-zis al informaticii ca ştiinţă, îngreunează apariţia acestor lucrări, deoarece dacă cineva ar termina de scris o asemenea carte, până la publicarea acesteia, s-ar putea să constate că totul s-a schimbat!

Răsfoind cursurile de metodică, este important ca cititorul să descopere propriile resurse ale imaginaţiei sale creatoare: se va trata o disciplină care se numeşte metodică. Aici nu există şabloane, reţete care să fie obligatorii, în schimb va fi nevoie de talent şi de dorinţa de a descoperi chemarea - vocaţia - pentru meseria de profesor. Această chemare, dacă există şanse de a o aduce la suprafaţă, trebuie conştientizată.

În acest curs se va incerca să se găsească răspunsuri posibile la întrebările:

- Ce predăm?

- Cât predăm?

- Cum predăm?

Orice individ al societăţii de azi şi de mâine trebuie educat şi instruit astfel încât să cunoască instrumentarul informaticii. Dar de câtă informatică are nevoie fiecare? Cunoştinţele de informatică prezentate şi învăţate în şcoală se grupează în funcţie de forma de învăţământ şi de categoria de vârstă.

Răspunsul aferent acestor trei întrebări nu se va da uşor şi nu va fi lipsit de polemică. Este foarte important să predăm cu pricepere, adecvat sferei de interes şi categoriei de vârstă a elevilor (cursanţilor), iar răspunsul ia întrebarea cum predăm trebuie corelai cu un răspuns dat la întrebarea cât predăm astfel încât nici o clipă să nu pierdem din vedere faptul că este mai bine mai puţin, dar temeinic, decât mult şi superficial

Dar ce este informatica ?

Începând cu 1980, termenul „informatică" a fost un sinonim pentru: ştiinţa calculului; ştiinţa calculatoarelor; ingineria calculatoarelor; tehnologia informaţiei şi a comunicării S.a.m.d. Aceste definiţii informalc pot căpăla noi valenţe, sub o formă mai mult sau mai puţin detaliată, fără însă a avea pretenţia că sunt complete. Iată doar câteva posibile exemple:

1. Informatica se ocupă cu studiul calculatoarelor s.i a fenomenelor majore din jurul acestora.

2. Informatica cuprinde totalitatea cunoştinţelor asupra calculatorului şi a calculului.

Ea are componente teoretice, experimentale şi de proiectare şi include:

a) teorii pentru înţelegerea echipamentelor de calcul, a programelor şi sistemelor;

b) experimente pentru testarea şi dezvoltarea conceptelor;

c) metodologii (reguli, metode) de proiectare (algoritmi, unelte pentru aplicaţii practice particulare),

d) metode de analiză pentru verificarea faptului că realizările îndeplinesc cerinţele.

3. Informatica se ocupă cu studiul reprezentării cunoştinţelor si a implementării acestora.

4. Informatica se ocupă cu studiul modelelor si a complexităţii cunostintelor

5. Informatica se ocupă cu studiul sistematic al proceselor algoritmice care descriu si transformă informaţia (teoria informaţiei), precum şi cu analiza, proiectarea, imple¬mentarea şi aplicarea acestora.

Vom admite astfel că scopurile introducerii informaticii ca disciplină de sine stătătoare (optională/facultativă/obligatorie) în planurile de învăţământ şcolare sunt:

• Dezvoltarea capacităţii de utilizare a terminologici, a unui limbaj informatic specific si de folosire a tehnicii de calcul în însuşirea de noi cunoştinţe.

• înţelegerea informaticii ca mijloc de modelare a fenomenelor realităţii înconjurătoare şî de simulare a acestora.

• Asigurarea nivelului de cultură generală în informatică prin parcurgerea principalelor etape ilin dezvoltarea informaticii ca ştiinţa.

• Dezvoltarea unei motivaţii intrinseci în studiul informaticii.

• Crearea unei atitudini favorabile activităţii de rezolvare a problemelor cu ajutorul calculatorului, prin deprinderea strategiilor de abordare a acestora si tratarea lor într-un mod riguros.

• Dezvoltarea unor capacităţi de autoinstruire.

• Crearea unei atitudini pozitive privind importanţa deosebita a informaticii în lumea contemporana şi pătrunderea ei în toate domeniile vieţii economico-sociale.