Zei

Ianus, una dintre cele mai vechi divinitati din mitologia romana. La

origine, Ianus a fost un rege care a domnit in Latium in epoca de aur.

Dupa moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia

un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: in timp ce

dusmanii se pregateau sa treaca peste zidurile Capitoliului, Ianus a

facut sa tasneasca in fata lor un suvoi fierbinte, care i-a silit sa

se retraga. In amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a

lasa in timp de razboi portile templului lui Ianus deschise, pentru

a-i da posibilitate zeului sa vina in ajutorul romanilor. In timp de

pace ele se inchideau. Ianus era infatisat cu doua fete opuse: una

privea inainte, cealalta, inapoi.

Iupiter, la romani, stapanul zeilor si al oamenilor, asimilat cu

Zeus,din mitologia greaca. Era considerat drept divinitate suprema,

datatoare de viata si de lumina, care carmuia cerul si pamantul,

stapanea tunetul si trasnetul, dezlantuia ploile si furtunile etc.

Legate de aceste atribute, Iupiter purta o serie de epitete, ca:

Fulgurator, Fulminator, Tonans etc. Templul sau se afla la Roma, pe

Capitoliu si, de aici, el a mai capatat un epitet - Capitolinus. Dar

denumirea cea mai cunoscuta care il desemna era Optimus Maximus ("cel

mai bun si cel mai mare"). Ca ocrotitor al romanilor si al Romei in

special, Iupiter era cinstit cu precadere de consulii care intrau in

functie, de generalii care se intorceau victoriosi, de invingatorii in

intrecerile sportive, de cei care imparteau dreptatea etc. El era

venerat si avea cate un templu in toate orasele Italiei si ale

provinciilor.

Saturnus, veche divinitate de origine italica, care patrona muncile

agricole si roadele pamantului. Saturnus a fost identificat de

timpuriu cu titanul Cronos,din mitologia greaca.

Mercurius, fiul lui Iupiter si al unei pleiadei, s-a nascut intr-o

pestera pe muntele Cyllene, din Arcadia. Inca de timpuriu, Mercurius

si-a vadit aptitudinile si talentele. Abia nascut, copilul a iesit din

scutece si a fugit pana in Thessalia, de unde a furat cirezile pe care

le pastea acolo fratele sau,Apollo. Nimeni nu l-a vazut in afara de un

cioban, pe nume Battus. Dupa ce a ascuns animalele, Mercurius s-a

intors inapoi in pestera in care s-a nascut. Acolo, la intrare, a

gasit o broasca testoasa si, cu ingeniozitatea-i caracteristica, a

intocmit din carapacea ei o lira. Intre timp Apollo a luat urma

hotului si, ajuns la pestera cu pricina, l-a silit pe Mercurius sa-i

inapoieze vitele. Auzind insa sunetul minunat al lirei, zeul s-a

invoit sa i le lase in schimbul noului instrument. Mai tarziu, tot de

la Apollo a primit Mercurius si faimosul caduceu, care a devenit -

alaturi de palaria cu boruri largi si de sandalele de aur inaripate -

unul dintre atributele zeului. Mandru de istetimea fiului sau, Iupiter

l-a facut pe Mercurius mesagerul zeilor. In aceasta calitate, in

majoritatea legendelor Mercurius joaca un rol secundar. El participa,

de pilda, la gigantomahie, le insoteste pe cele trei zeite olimpiene

pe muntele Ida, conducandu-le in fata judecatii lui [1]Paris, il ajuta

pe [2]Odysseus sa invinga vrajile [3]Circei, mijloceste targul dintre

Hercules si [4]Omphale, la porunca lui Iupiter il insoteste prin lume

pe micul Bacchus urmarit de mania luiIuno etc. Mercurius era zeul

comertului si al calatorilor - si, pentru acest atribut, i se ridicau

statui la toate raspantiile - dar si al hotilor si al borfasilor. El

era protectorul pastorilor si calauza umbrelor celor morti catre

meleagurile Infernului. In general, era considerat drept patronul

muzicii, al oricarei inventii, al mestesugurilor etc. In mitologia

greceasca zeul mesager purta numele de Hermes. La romani mama lui

Mercurius era veche divinitate de origine obscura. Simboliza, se pare,

Primavara. Mai tarziu a fost identificata cu Maia din mitologia

greaca.

Apollo, una dintre cele mai mari divinitati ale mitologiei romane. Era

fiul lui Iupiter si al lui. Pentru ca Iuno, din gelozie, ii refuzase

Latonei un loc unde sa poata naste, Neptun a scos la iveala, din

malurile marii, insula Delos. Latonia a adus pe lume doi gemeni: pe

Apollo si pe Selene. Crescand miraculos de repede, la numai cateva

zile dupa nastere Apollo, al carui arc si ale carui sageti devenisera

temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele [5]Python, odinioara

pus de Iuno sa o urmareasca pe Latonia si care ulterior devenise

spaima intregului tinut. Dupa aceea Apollo a infiintat acolo propriul

sau oracol, instaurand totodata si Jocurile Pitice. Un alt episod care

i se atribuia era cel al uciderii [6]ciclopilor: fiul lui Apollo,

[7]Asclepius, initiat de centaurul [8]Chiron in tainele medicinei, nu

s-a mai multumit sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti.

Acest fapt a atras asupra sa mania lui Iupiter, care l-a omorat cu

trasnetul sau. Indurerat de pierderea lui si neputand sa se razbune pe

Iupiter, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi,

ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era

faptul ca faurisera trasnetul lui Iupiter. Drept pedeapsa pentru actul

sau necugetat, Apollo a fost osandit de Iupiter sa slujeasca