Religia Egiptului Antic

Incepand cu veacul al III-lea d. Hr. Cand egiptenii au adoptat alfabetul grecesc, vechea lor scriere hieroglifica a fost data uitarii. Pentru o scurta perioada de timpu doar in cultul religios unii preoti mai foloseau aceasta scriere, dar care nu va dura foarte mult timp pentru ca in momentul in care Imparatul Iustinian I a distrus ultimul bastion al religiei egiptene, ducand la incetarea oricarei forma de cult, nimeni nu s-a mai ingrijit de pastrarea vechii scrieri hieroglifice.

Ulterior s-a inceput sa se citeasca documentele si sa se descifreze inscriptiile de pe peretii templelor, mormintelor sau cele de pe vasele de lut si papirusuri, iar cel care avea sa aiba sansa descifrarii acestor scrier hieroglifice a fost tanarul filolog francez Jean Frncois Champollion in 1822. Dupa ce acesta moare cercetarile au fost continuate de un invatat german Richard Lepsius, considerat intemeietorul egiptologiei moderne.

1. Preliminarii istorico-religioase

Chiar daca Egiptul a fost locuit din timpuri stravechi nu se poate spune clar care este originea egiptenilor. Dupa unele opinii, acesta ar fi din Etiopia, ar fi de rasa semita, dar parerea cea mai apropiata ar fi ca acestia s-au nascut din amestecul unui sir de triburi diferite care faceau parte din populatiile indigene din Africa de Nord si Est.

Preotul egiptean Maneto (sec.III i.d.Hr) care a scris o istorie a Egiptului, spune ca la inceput Egiptul a avut un regim patriarhal, populatia impartita in ginti, ulterior s-au impartit in comunitati teritoriale, pe care grecii le numeau nome, in numar de aprox. 42. Dupa multe lupte intre conducatorii acestor comunitati, pe la mijlocul mileniului al IV-lea i.d.Hr, s-au impartit in doua mari state: Egiptul de Sus (regiunea izvoarelor Nilului cu capitala la Teba) si Egiptul de Jos (in Delta Nilului cu capitala la Memfis).

1.Istoria Egiptului Antic a cunoscut 30 de dinastii faraonice, in timpul carora dezvoltarea Egiptului s-a produs in mai multe perioade. Prima din acestea o constituie aceea a Regatului Timpuriu sau Thinit (dinastiile I-II), iar primul intemeietor a fost regele Menes care avea sa uneaca cele doua state egiptene intr-un singur imperiu. S-a numit astfel pentru ca orasul Thinis (langa Abydos in Egiptul de Sus) a fost capitala imperiului in timpul primei dinastii. In timpul celei de-a doua dinastie regii si-au mutat capitala la Memfis ( in Egiptul de Jos).

Perioada Regatului Vechi (dinastiile III-VI) a avut o perioada de pace si mare inflorire. In timpul celei de-a treia dinaste numita ,,memfita", statul centralizat a devenit puternic pentru ca s-au construit multe sisteme de canalizare, au sporit legaturile comerciale cu alte tari (Nubia, Siria, Libia), in stiinta s-a ajuns la rezultate remarcabile, iar in arta si in literatura s-au creat primele capodopere. Sub aspect religios, religia egipteana este bine organizata, avand o doctrina, o mitologie, un sacerdotiu si un cult inchinat zeilor si mortilor.

Incepe sa se practice mumificarea, mormintele incep sa devina trainice, somptuoase, concretizate in construirea primelor piramide. ( Ex. piramida in trepte de la Sakkara, iar in dinastia a IV-a- cele trei piramide de la El Giseh, Khufru, Khafra si Menkaura - dupa nulmele elenizate : Keops, Khefren si Mykerinos). Sub dinastia a V-a se accentueaza caracterul teocratic al regalitatii, iar templele capata multe privilegii si libertati. Se remarca o crestere a influentei si prestigiului preotilor din Heliopolis-devenit centru religios al Egiptului. Dinastia a VI-a este reprezentata de o perioada de declin, faraonii au intreprins expeditii militare in Palestina si Nubia, continuand sa stapaneasca bogata Pen. Sinai, daar tara va incepe sa se dezmembreze in interior, in nome semi-independente.

3.Perioada dinastiilor VII-X este o perioda intermediara cunoscuta sub numele de perioada heracliopolitana, cu capitala a Heracleopolis, iar autoritatea regalitatii se afla in decadere. In 2048 i.d.Hr orasul Teba incepe lupta pentru suprematie impotriva noii capitale. Este singura epoca din istoria egipteana cand faraonul, fiul Soarelui este acuzat de slabiciune si imoralitate, iar nomarhii, guvernatorii nomelor cauta sa devina independenti fata de faraon. Aceste profunde trasnformari se pot observa intr-o serie de izvoare literare: Invataturi pentru regele Merikare, Mustrarea profetului Ipuwer, Cantecul harpistului, Sfatuirea unui om deznadajduit cu sufletul sau, in care autorii evoca dezastrele, crimele sau sinuciderile. Provinciile si templele nu mai platesc taxele din cauza razboiului civil, piramidele au fost jefuite.