La rascrucea dintre cele doua milenii popoarele Europei trec prin experiente
inedite: caderea spectaculoasa a regimurilor comuniste din estul vechiului continent,
procese de integrare economica, politica, spirituala etc. a popoarelor europene, extinderea
Aliantei Nord-Atlantice sunt doar cateva dintre ele. Problemele legate de depasirea
vechilor realitati: "razboiul rece", practicile totalitarismului comunist (reprimarea
bisericilor, credinciosilor, clericilor etc.), ruperea legaturilor de orice fel ale tarilor din
blocul comunist pentru o perioada de timp cu majoritatea tarilor din Occident, iar
mecanismul acestor realitati necesita o studiere aprofundata. In aceasta ordine de idei de
un viu interes este politica Romaniei socialiste promovata fata de tarile occidentale si, in
mod special, relatiile ei cu Sfantul Scaun.
Actualitatea studiului este determinata de necesitatea unei analize mai atente a
trecutului nu prea indepartat al relatiilor dintre Romania si Vatican. Integrarea Romaniei
in Uniunea Europeana, precum si declaratiile Republicii Moldova de a se integra in
aceleasi structuri europene, justifica aparitia studiului nostru, care se refera la raporturile
Romaniei cu Vaticanul in anii '60 ai secolului al XX-lea. Intr-o Europa unita nu trebuie
sa existe din perspectiva istorica ,,spatii albe" necercetate sau ramase in
Totodata in lucrarea noastra vom prezenta politica Bisericii Ortodoxe Romane
fata de Sfantul Scaun in perioada studiata, evidentiind care erau posibilitatile unui dialog,
din perspectiva deschiderii inregistrate de Biserica Romano-catolica dupa Conciliul
Vatican II.
Gradul de studiere a temei investigate. Activitatea Vaticanului s-a bucurat de o
atentie sporita a cercetatorilor, oamenilor politici precum si a societatii in general.
Aceasta cointeresare este datorata influentei pe care o exercita Biserica Catolica, atat in
randul paturilor largi ale populatiei, cat si in cadrul relatiilor internationale.
Desi Vaticanul este un stat cu o suprafata de 44 ha si un potential economicomilitar
nesemnificativ, prestigiul conducatorului sau - Pontiful Suprem - a fost si este de
talie mondiala. Unii dintre savanti considera ca activitatea Vaticanului tine doar de
4
domeniul cercetarilor teologice, negand prezenta Sfantului Scaun in plan politic, dar
evenimentele istorice contrazic aceste pareri.
Lipsa in Romania comunista a studiilor ce ar fi reflectat evolutia Bisericii Catolice
si implicarea ei in relatiile internationale poate fi explicata prin ateismul declarat al
conducatorilor in epoca socialista, precum si limitarea implicarii ei in sfera politica a
statelor occidentale. Aceasta stare de lucruri dureaza pana in anii '60, cand au loc
schimbari majore in cadrul Bisericii Catolice, datorate Conciliului Vatican II(1962-1965).
Schimbarile au fost posibile datorita curajului a doi Papi: Ioan al XXIII-lea(1958-1963) si
Paul al VI-lea(1963-1978). Scopul celor doi papi a fost scoaterea Bisericii din conul de
umbra si plasarea ei pe scena politica internationala, nu doar ca simbol, ci ca factor de
decizie. [19,216]
Prezinta un interes deosebit aportul Bisericii Apostolice la destinderea relatiilor
internationale (anii 60 - 70 ai secolului XX), ceea ce dupa parerea unor specialisti a avut
o contributie importanta la caderea cortinei de fier.*
Analiza istoriografiei problemei demonstreaza ca istoricii romani au studiat
probleme de ordin general referitoare la politica externa a Romaniei.[68;69;94;115]
Exista lucrari consacrate relatiilor Romaniei comuniste cu anumite state ale Europei
occidentale inclusiv cu Italia, care sunt interesante pentru subiectul tratat de noi, deoarece
majoritatea informatiilor despre Vatican au provenit de la Ambasada Romaniei din
Roma. [112]
Vasile Iliescu prezinta un studiu original intitulat ,,Statul - Utopie si realitate". In
volumul doi al acestei lucrari el se refera la activitatea Vaticanului in epoca
contemporana. Autorul mentioneaza ca: "Secolul XX constituie epoca de reinviere a
Papalitatii din cenusa, beneficiind de Suverani Pontifi inzestrati cu toate calitatile
necesare trecerii printr-un secol de succesive crize".[82,15] In continuare el sustine ca :
"la fiecare colt al faptelor depanate de istorie ne intalnim inca si azi cu Statul
Papal".[82,20]
Nu putem nega faptul ca unele critici sunt prea dure deoarece au fost tratate de pe
pozitiile Bisericii Catolice romanesti care a fost martira in perioada postbelica: "inaltul
cler, cat si preotii de rand catolici au platit un dureros pret de sange in aceasta
* Aceasta idee este sustinuta de istorici ca Ovidiu Bozgan, Cristian Vasile si clerici ca Teodosie B
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
