Istorie Antica

Previzualizare curs:

Cuprins curs:

- PARTEA I: INTRODUCERE IN ISTORIA ANTICA p.1
- prolegomena p.2
- elemente generale privind redactarea unei lucrari stiintifice p.9
- abbreviationes p.19
- introducere p.25
- limbi, rase si culturi p.26
- PARTEA a II-a: EGIPTUL ANTIC. MESOPOTAMIA p.29
- CAP. 1: EGIPTUL ANTIC p.30
- I.a. cadrul geografic p.31
- I.b. izvoarele istoriei Egiptului p.32
- I.c. istoriografia moderna a Egiptului p.33
- II elemente de istorie politica a Egiptului p.35
- imperiul de mijloc p.37
- noul imperiu p.37
- institutiile p.40
- resurse materiale p.41
- III formele sociale si politice p.42
- societatea vechiului Egipt p.42
- familia si rolul femeii p.42
- castele ereditare p.42
- tipuri sociale p.42
- CAP. 2: MESOPOTAMIA p.44
- I generalitati p.44
- II istoria politica p.47
- institutiile politice in Mesopotamia p.49
- regalitatea p.49
- administratia p.50
- Sumerul si Akkadul p.51
- Lagash p.51
- Umma p.51
- Akkad p.51
- Babilon p.52
- Assyria p.53
- III formele evolutiei economice si sociale p.55
- palatul p.55
- templul p.55
- societate p.56
- CAP. 3: IMPERIUL HITTIT p. 57
- I generalitati p.57
- izvoare p.58
- II istoria politica p.59
- institutiile hittitilor p.62
- III economie si societate p.63
- structurile sociale p.63
- organizarea militara p.63
- CAP. 4: IMPERIUL ACHEMENID p.64
- I generalitati p.65
- izvoare istorice p.65
- istoria politica p.66
- iranismul p.69
- regalitatea p.70
- economie si societate p.71
- societatea p.72
- religia p.72
- PARTEA a III-a: HELLADA p.74
- introducere p.75
- I geografia p.75
- II elemente de istoriografie moderna a vechii Hellade p.76
- bibliografie minimala a studentului istoric p.78
- III cronologia istoriei hellenice p.80
- CAP. 1: KRETA MINOICA p.81
- CAP. 2: EPOCA MYKENIANA p.84
- izvoare p.84
- I invazia indoeuropenilor in Grecia p.84
- II civilizatia mykeniana p.85
- III migratia doriana p.86
- CAP. 3: LUMEA HOMERICA p.88
- bibliografie p.88
- prolegomena p.88
- cultura epocii homerice p.89
- CAP. 4: EPOCA ARHAICA p.91
- generalia p.91
- framantarile epocii arhaice p.92
- marea colonizare greceaca p.94
- I izvoare p.94
- II premise, cauze p.94
- III directia colonizarii p.95
- consecinte p.97
- CAP. 5: EVOLUTIA POLITICA SI SOCIALA A HELLENILOR IN EPOCA ARHAICA p.98
- I izvoare si istoriografie p.98
- II generalitati p.98
- III vechea tiranie p.99
- evolutia Spartei si a Atenei in epoca arhaica p.102
- IV Sparta p.102
- Sparta intre secolele X-VI i.Hr. p.102
- regimul politic al Spartei p.103
- V Atena p.104
- CAP. 6: EPOCA POLISULUI HELLEN p.106
- I razboaiele greco-persane p.106
- izvoare si literatura p.106
- izvoare secundare p.106
- rascoala ionienilor p.107
- expeditia lui Dareios impotriva hellenilor p.110
- expeditia lui Xerxes p.112
- Plattea si Mykale p.115
- hellenitatea occidentala p.115
- semnificatia razboaielor medice p.116
- II pentekontaetia p.117
- izvoare p.117
- hellenitatea vestica in timpul pentekontaetiei p.117
- intemeierea Ligii attiko-delice.Era lui Kimon p.119
- confruntarea Themistokles-Kimon p.120
- sfarsitul lui Pausanias si al lui Themistokles. Desavarsirea democratiei ateniene p.121
- Atena in vremea lui Perikles p.122
- Liga de la Delos si Liga Peloponesiaca pana la primul razboi peloponesiac p.125
- III razboiul peloponesiac p.126
- izvoare si istoriogrfie p.126
- cauzele razboiului peloponesiac p.126
- razboiul archidamic p.131
- pacea lui Nikias. Marea expeditie siciliana p.133
- razboiul dekeleic si ionic p.134
- concluzii p.137
- declinul polisului grec. Hellada intre presiunea persana si ascensiunea Macedoniei p.138

Extras din curs:

Unul dintre marii cunoscatori ai antichitatii, istoricul german Ed. Meyer spunea undeva ca 'istoria veche nu este si nu trebuie sa fie altceva decat o parte a unei singure istorii, si anume istoria generala. Faptul acesta nu ar trebui sa fie niciodata uitat de cercetarea istorica, atat cea a antichitatii, cat si cea a istoriei moderne'. Desigur ca punctul de vedere a lui Ed. Meyer este, in esenta sa, corect din punct de vedere metodologic. Nu trebuie sa uitam ca Ed. Meyer este autorul unei celebre Geschichte des Altertums, care ingloba tot spatiul circummediteraneean, el fiind printre putinii istorici care stapanea cu egala competenta in afara limbilor greaca si latina si vechile limbi orientale. Trebuie observat ca, daca din punct de vedere metodologic, acesta observatie este valabila, nu putem ignora ca istoria antica a devenit o specialitate propriu-zisa si daca ea apeleaza - ca si celelalte ramuri ale istoriei - la aceleasi principii si metode generale, ea si-a constituit in acelasi timp un instrumentar specific. Dar, inca odata, existenta unui asemenea instrumnetar nu inseamna ca cel care studiaza istoria antica se indeparteaza de obiectivele fundamentale ale istoriei generale. Stiinta istorica are un corp propriu de paradigme, ca de altfel oricare stiinta a spiritului. Nu trebuie uitat ca aceste stiinte ale spiritului, ca tendintele politice, religioase, morale si economice ale fiecarui prezent, toate influentand neindoielnic reprezentarile istoricului. In felul acesta se defineste personalitatea acestuia, pentru ca, in afara de gradul de cultura, de intelegere, de capacitatea de interpretare si sintetizare, istoricul isi vadeste personalitatea si prin influentele receptate din propria sa epoca.

In acest context, efortul de ecaminare a premiselor epocii sale istoricul trebuie sa-l intreprinda, cum spunea Tacitus, sine ira et studio, pentru a putea surprinde mai profund aspectele si conexiunile istorice care domina o epoca la un moment dat. El tebuie sa le cunoasca pentru a putea judeca opera predecesorilor sai si in acelasi timp pentru a incerca el insusi sa nu se lase cu totul influentat de spiritul prpriei epoci, ceea ce ar putea duce la deformarea interpretarii istorice.

*

Ce se intelege prin 'istorie veche ' sau prin notiunea de 'istorie a antichitatii '?

In general, in istoriografia romaneasca, sub influenta celei franceze, prin istoria antichitatii se intelege istoria spatiului circummediteraneean, ca care se adauga istoria Indiei, a Chinei si a altor civilizatii extraeuropene. Pe de alta parte, istoriografia germana considera ca istoria antica reprezinta doar istoria spatiului mediteraneean si a teritoriilor invecinate ale acestuia si care au stat cu acesta in relatii politice si culturale in efevtiv. Si atunci se ridica o intrebare: trebuie sa studiem si istoria Indiei si a Chinei sau nu? Raspunsul ar putea fi afirmativ.

Dar se ridica cealalta intrebare: istoria Indiei si a Chinei reprezinta o parte indestructibila a istoriei spatiului circummediteraneean? Traditia literara mentioneaza o solie indiana la Augustus, ca sa nu mai vorbim de expeditia lui Alexandru cel Mare. Sunt unele indicii despre relatii dintre China si spatiul circummediteraneean la sfarsitul antichitatii. Dar aceste sporadice contacte nu au determinat esential cursul istoriei spatiului mediteraneean. Desigur ca discutia aceasta poate continua, si cel putin pana acum nici una din marile scoli istorice - germana ori franceza, nu a aratat ca renunta la principiile ei fundamentale.

Cand se vorbeste despre spatiul circummediteraneean, s-ar putea naste reprezentarea unitatii acestuia prin elementul etnic. In realitate, nu se poate vorbi de asa ceva, ci de existenta unor intense schimburi culturale. A mai existat un element care a facut ca acest enorm spatiu sa fie vazut ca o unitate si anume existenta imperiilor universale. Aceasta idee a constituit unitatea interna a aceatui spatiu. Ea s-a afirmat initial in Orient, incepand de la sumerieni, pentru a ajunge la apogeu in timpul Imperiului Roman. De altfel, stim de la Cassius Dio, 68.69, ca Traian, aflat in Orient, ar fi spus ca 'daca as fi fost mai tanar as fi inaintat si eu catre India, precum Alexandru'.

Chiar daca nici imperiul universal al Romei nu a putut da unitate politica integrala acestui spatiu, totusi unitatea culturala s-a realizat, initial, prin hellenism si romanizare, iar apoi prin crestinism, din aceste elemnete tragandu-si fundamentele cultura europeana moderna.

*

Inceputurile istoriei antice pot fi plasate spre sfarsitul mileniului IV i.Hr., odata cu aparitia scrierii, unul din semnele indubitabile ale civilizatiei, toate la un loc ducand la coagularea politica a comunitatilor umane s aparitia satului.

In egala masura, si sfarsitul Antichitatii este subiect de controversa. S-au propus diverse date, de exempu anul 325 d.Hr., anul in care Constantin cel Mare incepe construirea noii capitale a Imperiului Roman: Constantinopolis, data considerata, pe de alta parte, de catre bizantinologi ca marcand inceputul Imperiului Bizantin. S-au propus si anii 476 ori 572 , dar si anul 723, data bataliei de la Poitiers, cand Carol Martel i-a infrant pe arabi, punand capat definitiv incercarii lor de a depasi Pirineii.

*

Istoria se desfasoara in timp si spatiu. De la inceputurile civilizatiei, oamenii au incercat sa ordoneze aceste elemente obiective. Au incerct sa masoare timpul plecand de la observatiile cele mai simple , ajungand pana la cele mai complicate sisteme, precum cele de astazi. Din acest efort s-a nascut cronologia. Cronologia trebuie sa rezolve doua probleme, respectiv ceea ce se numeste cronolgia relativa si cronologia absoluta.

Cronologia relativa inseamna punerea in relatie a doua sau mai multe evenimente. Asa de exemplu, bataliile de la Plataiai si Mykale sunt puse in relatie cu geneza Ligii maritime attico-delice . Relatia cronologica dintre ele rezulta din faptul ca aceste batalii sunt premisele istorice ale intemeierii Ligii. Un alt exemplu este Liga de la Corint , sub hegemonia lui Filip al II -lea al Macedoniei, a avut drept consecinta razboiul panhellenic antipersan, planuit de acesta si purtat apoi de catre Alexandru cel Mare.

Cronologia absoluta reprezinta fixarea distantei dintre evenimentul in cauza cu momentul in care se afla istoricul care-l studiaza, ceea ce presupune apelul la modalitati tehnice de masurare a timpului: zile, luni, ani. Dificultatea majora rezida in realizarea concordantei dintre sistemele antice si cele actuale de masurare a timpului.

Cronologia actuala se intemeiaza pe calendarul gregorian, introdus in anul 1582 in locul calendarului iulian, realizat din ordinul lui C. Iulianus Caesar de catre astronomul alexandrin Sosigenes si intrat in vigoare la 1 ianuarie 45. ambele calendare socoteau anul de 365 zile, plus un a bisect.

Pentru perioada anterioara a existat un mare numar de calendare pe baza lunisolara. Se evidentiaza in mod deosebit calendarul egiptean, care constituie, prin intermediul celui iulian, chiar baza calendarului gregorian. Revarsarea Nilului corespunde cu aparitia la jumatatea jumatatea lunii iunie a stelei Sirius. De altfel, egiptenii numeau acest astru ca "aducatorul Nilului". Observarea de catre egipteni in timp a acestui fenomen a dat o medie de 365 zile intre doua aparitii ale amintitei stele.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
9/10 (2 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
288 pagini
Imagini extrase:
288 imagini
Nr cuvinte:
139 998 cuvinte
Nr caractere:
764 813 caractere
Marime:
15.95 MB (arhivat)
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Istorie Universala
Data publicare:
10.04.2010
Structură de fișiere:
  • Istorie Antica.doc
Predat:
la facultate
Materie:
Istorie Universala

Ai gasit ceva în neregulă cu acest document?

Te-ar putea interesa și:
ISTORIA MONEDEI NATIONALE - LEUL "Banu-i ca o mica roata, ce-nvarteste lumea toata."...
Istoria dreptului romanesc studiaza evolutia dreptului pe teri?to?riul tarii noastre. Cum...
Istoria statului si dreptului este stiinta sociala care studiaza formele de organizare statala...
Termenul Transilvania, in ciuda celor doua cuvinte latine care-l alcatuiesc, nu este un termen...
Pentru intelegerea complexelor realitati economice de azi, dintre care multe sint produsul unui...
Sus!