Istoricul și evoluția în domeniul cercetărilor interdisciplinare a literaturii de călătorie

,,Pe drum incoace m-au insotit zvonuri despre arsite de nesuportat, despre stepa in care locuiesc serpi, scorpioni si tarantule, despre ciuma, frisoane vesnice [ ] dar eu eram pe atunci inca foarte tinar, capul meu nu prea gandea si eram de neinfricosat, totul ce era oribil - doar imi stimula curiozitatea [ ] Trecand cu caruta prin carantina si vama, am traversat Tirasul batran si atunci cand am fost lasat singur langa covatica [caruta] moldoveneasca, ca un orfan, am cazut pe ganduri. Vizitiul din Dubasari mi-a pus lucrurile pe pamint si s-a indepartat de mine calarind, de parca eu urma sa fiu facut [in Basarabia] jertva ciumei, serpilor si soarelui dogorator [ ]".

Istoricul german Michael Harbsmaer, care mai este pe drept numit in Germania si patriarhul cercetarilor literaturii de calatorie , punandu-si aceleasi intrebari in urma lecturii a mai multor descrieri de calatorie si incercand sa le raspunda a facut urmatoarea constatare:

,,Ich glaube, dass eine, wenn auch nur fragmentarische Erfassung einiger der Regeln dieses Spiels mit Bildern und Vorstellungen von den jeweils ,,anderen" uns einen Einblick in wesentliche Geheimnisse der Kultur erlaubt, die dieses Spiel betreibt."

[Eu cred, ca daca ar fi posibila intelegerea, macar chiar si fragmentara a catorva din regulile acestui joc cu imagini si imaginatii despre "celalalt", atunci aceasta ne-ar oferi posibilitatea sa aruncam o privire asupra secretelor esentiale ale culturii, care face acest joc.] - In cazul nostru este vorba despre cultura rusa. La acest joc voi reveni un pic mai tarziu. Pina atunci vreau sa va spun, ca:

Descrierile de calatorie ca gen de literatura se bucurau de mare interes inca in secolul al XIV-lea. Se spune, ca descrierea lui John Mandevilles "Calatorie pe Pamantul Fagaduintei", de exemplu avea o popularitate foarte mare in Franta si in general in Europa, fiind tradusa si citita in multe limbi. In secolul al XVII-lea s-a constatat, ca in capitala Frantei si la curte descrierile de calatorie erau chiar mai populare decat romanele literare.

Calatoriile, descrierile si publicarea lor au devenit in mod special importante in perioada Iluminismului. Ele concurau atunci, chiar cu cele mai cunoscute tratate de filosofie si teologie ale marilor iluministi Rouseau, Voltair etc. Pina in secolul al XIX-lea descriirile de calatorie au constituit primul si principalul mediu care a facut posibil in general schimbul de informatii intre diferite tari straine. In mod deosebit erau populare pe atunci descrierile de calatorie ale emigrantilor europeni in Lumea Noua (America). Acestea au dat un impuls puternic aparitiei literaturii beletristice. Astfel au aparut cartile autorilor cum ar fi ale francezului Pierre Loti (Le Mariage de Loti, Aziyade sau Madame Chrysantheme) sau a neamtului Karl May (de exemplu cele trei volume despre indianul Winntou) in care se descriiau calatoriile in lumea exotica a Orientului sau a Americii. Multe din ele erau calatorii imaginare, mai si numite calatorii de pe fotoliu, cum sunt cele ale lui Karl May.

Este undeva explicabil acest interes prin faptul, ca descrierile de calatorie distrau de minune cititorul curios din acele timpuri si -i satisfaceau setea de a cunoaste lumea. Cu atat mai mult, ca pe atunci nu era atat de simplu de calatorit: pe langa costurile exagerate, nu exista nici infrastructura bine pusa la punct. O calatorie era legata de o sumedenie de griji si chiar pericole. De asemenea pe atunci era foarte limitat accesul la informatie: nici vorba nu putea fi de internet sau de alte mijloace tehnice performante. Pe de alta parte, asa cum mentiona istoricul ]i eseistul francez Paul Hazard in studiul sau "La Crise de la conscience europeenn 1680 - 1715" din anul 1935, exista la oamenii timpurilor de atunci dorul, aspiratia de a evada din raporturile rigide ale timpurilor lor si de a ajunge, macar si imaginativ tn tari straine si de a se simti liber de aprecierile conform ascendentelor ereditare.

In pofida acestei popularitati si acest interes mare din partea opiniei publice, descrierile de calatorie au devenit obiect de studiu al istoricilor relativ destul de tarziu, abia la inceputul anilor 1980. Unul din motive era in primul rand focusarea istoriografiei pe reprezentarea evenimentelor politice, pe domniile regilor, domnitorilor, pe persoane istorice, conducatori ai statelor si a crancenilor razboaie. Motivul cel mai principal insa era faptul, ca credibilitatea informatiei oferite de descrierile de calatorie , nu putea fi verificata, ramanad sa fie una indoielnica. Pe langa aceasta, folosirea descrierilor de calatorie ca izvoare istorice a fost impiedicata si de numarul si volumul mare al descrierilor ca atare cat si de spectrul foarte larg al informatiei oferite de ele. Acesta era atat de larg, incat istoricii trebuiau sa mai posede si alte cunostinte, de exemplu din domeniul botanicii, zoologiei, geografiei, etnologiei, nauticii etc. sau sa le studieze in echipa cu alti cercetatori, pentru ca ei nu erau in stare s-o faca neavand la disopzitie o metodologie necesara.