Relațiile Bisericii moldovenești cu patriarhiile și așezămintele monahale din Imperiul Otoman

Pentru a distinge statutul unei institutii in cadrul unui sistem, este necesara cercetarea actelor constitutive ale respectivei institutii, iar in baza lor sa se stabileasca care sunt competentele, drepturile si obligatiile acesteia.

Biserica Ortodoxa a Moldovei de la formarea ei, in special dupa cucerirea Constantinopolui de Imperiul Otoman (1453) pana in 1686 a cunoscut o relativa independenta. Biserica ecumenica nu s-a implicat in treburile sale interne. Cu toate acestea, patriarhia de la Constantinopol si-a pastrat dreptul canonic asupra Bisericii din principate, lucru marturisit si de calatorii straini. Baltazar Hacquet, referindu-se la starea pe care a vazut-o in Moldova catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, nota: ,,<...> capul intregului cler al acestei tari este patriarhul de Constantinopol <...>" [107: p.

843].

Frederic Wilhelm von Bauer, referindu-se la mitropolitul Tarii Romanesti, arata: ,,Acest prelat este sufragant al scaunului din Constantinopol, care este ultima instanta in treburile duhovnicesti. Numirea in aceasta demnitate o face domnul, care urmeaza totusi sfaturile episcopilor si ale boierilor celor mai de seama. Se aduce apoi numirea la cunostinta patriarhului, care o incuviinteaza intotdeauna si porunceste sa fie sfintit. Odata numirea facuta, prelatul trimite cateva mici daruri patriarhului, in semn de supunere si indata ii este trimisa bula" [106: p. 158].

Hugas Ingigian ofera o informatie similara. ,,Beiul alegea pe mitropolit, sfatuindu-se cu episcopii si cu boierii mai de seama. Dupa alegere se aducea la cunostinta Patriarhului de Constantinopol actul alegerii, spre intarire. Aceasta alegere nu putea fi respinsa de patriarh. Noul ales trimetea daruri Patriarhului ca semn de supunere, iar Patriarhul, la randul sau, trimetea Mitropolitului actul de numire. Afara de aceasta Patriarhul nu avea nicio autoritate asupra Mitropolitului"[119: p. 307].

CAPITOLUL I Raporturile cu Patriarhia ecumenica

Potrivit traditiei mitropolitii tarilor romane erau numiti de domn la propunerea episcopilor si boierilor tarii. Ulterior erau confirmati de patriarhul de Constantinopol printr-o scrisoare de confirmare cunoscuta sub denumirea de ekdosis. O implicare directa a Patriarhiei in alegerea si numirea mitropolitului nu se sesizeaza. Atributiile patriarhului ecumenic, desi acesta din punct de vedere canonic reprezenta instanta suprema a treburilor ecleziastice, se limitau doar la scrisoarea de confirmare a mitropolitului pus in fruntea bisericii de domn, in urma consultatiilor cu ierarhii si boierii de seama.

Cu toate acestea, statutul distinct de care se bucura Biserica Moldovei i s-au adus atingeri din partea Patriarhiei ecumenice incepand cu a doua jumatate a secolului al XVII-lea, cand, pentru a obtine inlaturarea mitropolitului Dosoftei, ,,constantinopolitanul Dumitrascu Cantacuzino, care nu cunostea drepturile acestei biserici, de o seama cu patriarhul, recursesera la autoritatea Constantinopolului" [197: p. 165]. Astfel, se deschidea calea unui amestec nemaivazut pana atunci si care tindea sa mearga pana departe [191: p. 25]. Atat de departe, incat patriarhul ecumenic Anastasie isi va ingadui sa trimita, la 28 noiembrie 1709, o aspra scrisoare mitropolitului Moldovei Ghedeon al II-lea [350: p. 71-72; 491: p. 120, 138-139, 365; 224: p. 212-215; 403: p. 418-423], mustrandu-l ,,pentru necuviinta ce ai indraznit, caci, avand a fi inaintat si stramutat la aceasta preasfintita Mitropolie a Moldovei, nu te-ai gandit, nici ai socotit de cuviinta de loc sa ceri voie de aici, de la Marea Biserica a lui Hristos, care e in seama noastra si dezlegarea patriarhiceasca, asa cum a fost obiceiul" [42: p. 418; 411: p. 80]. Obiceiul - dupa cum arata St. S. Gorovei - era exact contrariul, asa cum avea sa-l consemneze cativa ani mai tarziu Dimitrie Cantemir: ,,mitropolitul Moldovei are in Biserica rasaritului un anumit rang pe care altii nu-l au. Intr-adevar, cu toate ca primeste binecuvantarea de la patriarhul Constantinopolului, totusi nici nu poate fi ales de acesta, nici scos din scaun, nici nu este obligat, ca toti ceilalti mitropoliti, sa astepte ceea ce se numeste ^ncpot (psifos) -aprobarea Marii Biserici constantinopolitane" [103: p. 218; 485: p. 125-126]. Conflictul fiind aplanat in urma interventia domnului Nicolae voda Mavrocordat. [42: p. 419; 491, vol II: p. 348].

Un alt eveniment care a marcat procesul de definire a statutului Bisericii Ortodoxe moldovenesti in raport cu Patriarhia de Constantinopol s-a produs la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In 1786, dupa moartea lui Gavriil Callimachi. Acesta s-a iscat o problema pe marginea recunoasterii de catre Patriarhia ecumenica a noului mitropolit Leon Gheuca ales si asezat in scaunul mitropolitan din Iasi la 28 februarie 1786 [350: p. 76; 347; 261:

, Teodor. Consideratii cu privire la administratia ecleziastica a regiunii Basarabia in perioada 1806-1812, In: Frontierele spatiului romanesc in context european, Coordonatori: Sorin Sipos, Mircea Bria, Florin Sfrengeu, Ion Gumenai - Editura Universitatii din Oradea-Editura Cartdidact din Chisinau, Oradea/Chisinau 2008, p. 164?177.

Candu, Teodor. Contributii la studierea abuzurilor egumenilor manastirilor inchinate din Tara Moldovei (1806-1812):Cazul Daniil vs. Theodoret de la manastirea Floresti, In: Tyragetia, Serie noua, vol II, nr.2, Chisinau 2008, p. 199-203.

Candu, Teodor. Consideratii privind contributia Tarilor Romane la ajutorarea locurilor sfinte din Imperiul Otoman, in sec. al XVIII-lea, In: ,,Simpozia Professorum", Seria: Istorie Materialele Sesiunii stiintifice din 12-13 octombrie 2004 - Chisinau, ULIM, 2005.

Candu, Teodor. Institutii ecleziastice introduse in Tarile romane la inceputul secolului al XIX-lea. Institutia deputatilor clerului la cercetarile initiale in Moldova (1810-1811), In:

Constelatii iesene, Anul II. Nr. 4 (8), Iasi, decembrie 2007, p. 23-26.

Candu, Teodor. Precizari cu privire la activitatea lui Veniamin