Postcomunismul

Anul 1989 a marcat inceputul a ceea ce Richard Rose (1999) avea sa numeasca drept ,,o alta mare transformare". Europa si intreaga planeta, au marcat in mod spectaculos renuntarea la una dintre cele doua ideologii care divizasera planeta in mod decisiv timp de aproape 50 de ani. Comunismul, ca mod de organizare statala isi dadea obstescul sfarsit, disparand complet in cativa ani cu exceptia unor enclave mai degraba izolate precum Cuba lui Fidel Castro. Oamenii insa, aveau sa reproduca in plan individual modelele invatate in comunism inca multi ani, iar societatile urmau sa resimta acest lucru in modul lor de a se structura.

Capitolul de fata este dedicat fenomenelor si proceselor care marcheaza schimbarea structurala, institutionala si culturala in tranzitia dinspre comunism spre postcomunism. Perspectiva pentru care am optat nu este neaparat una deosebit de originala. Imi propun sa sintetizez principalele tendinte remarcate in literatura dedicata subiectului, concentrandu-mi pe rand atentia asupra comunismului, tranzitiei si postcomunismului, cele trei etape istorice importante pentru discutia de fata. Schitez astfel cadrele pentru constructia teoretica a tipologiei strategiilor individuale de viata din ultima sectiune a capitolului.

Nu imi propun aici sa explic aparitia, persistenta sau caderea comunismului si nici traiectoriile diferite urmate in tranzitie de statele ex-comuniste. Ceea ce doresc este sa descriu principalele tendinte insistand pe cele 5 tari europene foste membre ale Pactului de la Varsovia , si mai ales asupra Romaniei, punctul de referinta al intregii lucrari.

Atentia mea nu se indreapta predominant nici asupra transformarilor institutionale nici asupra celor economice, asa cum se intampla in cea mai mare parte a literaturii existente. Sunt mai degraba preocupat de schimbarile culturale, in principal a valorilor sociale, ca element latent de orientare a strategiilor de viata, in termenii lui Parsons.

Disting trei mari perioade: comunismul, tranzitia si postcomunismul. Scopul este legat mai degraba de o necesara structurare a prezentarii decat de o separatie clara intre ele. Tranzitia s-ar putea argumenta ca a inceput in ani `70, la Gdansk, si nu s-a incheiat inca. Se poate chiar demonstra ca nu se va incheia niciodata sau ca nu e catusi de putin o tranzitie, ci doar o transformare. La capatul ei, teleologic vorbind, ar trebui sa se afle capitalismul, insa argumentul pe care il sustin este ca forma pe care o imbraca acesta, cel putin deocamdata, este cea a unei societati diferite de versiunea vestica a capitalismului modern. De aceea am preluat eticheta de ,,postcomunism". Comunismul, tranzitia si postcomunismul sunt simple etichete atasate unor epoci care se intrepatrund reciproc, intr-un continuum al realitatii central si est europene. Delimitarea este una strict cronologica, insa respecta oarecum etapele diferite de structurare a ordinii sociale: comunismul se incheie practic in 1989, odata cu caderea majoritatii regimurilor comuniste europene. Tranzitia se incheie la randul ei cand primele tari ex-comuniste sunt acceptate (chiar daca nu neaparat integrate) in Uniunea Europeana.

Structurarii cronologice ii suprapun una, la fel de simplista si de simbolica, ce cauta sa diferentieze transformarile din cele patru sfere ale sistemului social - politicul, economicul, structura sociala si cultura. Simplitatea si simbolismul deriva din faptul ca transformarile postcomuniste, reforma chiar, reprezinta fenomene sociale totale, orice detaliu regasindu-se imediat in toate cele patru subsisteme si neputand fi analizat separat,. Este motivul pentru care ignor uneori in sectiunile dedicate, de exemplu, sferei economice, schimbari indisolubil legate de economie, pe care le tratez insa in sectiunile privind structura sociala.

Organizarea capitolului urmeaza logica descrisa mai sus. Debutul este rezervat unei scurte discutii asupra teoriilor schimbarii sociale. Scopul este acela de a integra transformarile postcomuniste in contextul mai larg carora apartin, cel al schimbarilor sociale majore, precizand totodata principalele optiuni metodologice. Patru sectiuni dedicate comunismului, cauzelor schimbarii, tranzitiei si postcomunismului structureaza cronologic prezentarea. Situatia distincta a celor patru subsisteme ale sistemului social serveste drept element organizator pentru fiecare sectiune in parte. In final, o discutie despre rationalitatea indivizilor si despre modul de abordare a riscurilor precede prezentarea cadrului teoretic in care identific tipurile de reactii individuale la provocarile transformarilor postcomuniste.

II. SCURTA DISCUTIE ASUPRA SCHIMBARII SOCIALE

Pentru Haperkampf si Smelser (1992), orice explicatie a schimbarii sociale trebuie sa includa trei elemente esentiale, aflate intr-o stransa relatie de determinare. Capitolul de fata urmeaza aceasta logica. Tratez mai intai societatea comunista europeana, insistand asupra disfunctionalitatilor sale structurale si conjuncturale. Localizez la acest la acest nivel determinantii schimbarii. Tranzitia furnizeaza procesele si mecanismele schimbarii, ca si premizele rezultatului major al schimbarii: societatile postcomuniste.

Figura 1. Elementele generale ale schimbarii sociale in Europa de Est la nivel macrosocial

Asa cum observa Vago (1996: 6-7), schimbarile sociale se caracterizeaza prin obiectul lor (ce se schimba); nivelul schimbarii (la ce nivel al sistemului social are loc schimbarea, complexitatea acesteia); viteza si durata; magnitudine (profunzimea schimbarii sociale); cauze; consecinte. Schimbarea post-comunista reprezinta un fenomen social total, afectand in profunzime toate subsistemele societatii si implicand transformari la toate nivelele de complexitate (macro-, mezo- si microsocial). Ordinea politica si economica, relatiile interumane si dintre grupuri, valorile sociale si institutiile suporta modificari mai mult sau mai putin radicale, mai mult sau mai putin rapide. Structura, functiile si mecanismele de reproducere ale tuturor subsistemelor sociale cunosc remodelari de esenta.

Gabriel A. ALMOND, Sydney VERBA (1996) - Cultura civica. Atitudini politice si democratie in cinci natiuni, Editura Du Style, Bucuresti [editia originala, in limba engleza: 1963].

Rasa BALOCKAITE (2003) - De Mystifying Social Reality. European Integration Processes in Lithuania 2003, in Bogdan Voicu, Horatiu Rusu, editori - Globalization, Integration, and Social Development in Central and Eastern Europe, Psihomedia, Sibiu (forthcoming).

Nicholas BARR (2001) - Reforming welfare states in post-communist countries, in Lucjan T. Orlowski, editor - Transition and Growth in Post-Communist Countries, Edward Elgar, Cheltentam si Northamptom, p. 169-217.

Zygmunt BAUMAN (2002) - Comunitatea, Editura Antet, Bucuresti.

Milena BENOVSK-SABKOVA (2002) - Informal farm work in North Western Bulgaria and Eastern Serbia, in Neef si Stanculescu, editori (2002): 95-110.

Daniel BELL (1976) - The Coming of Post-Industrial Society. A Venture in Social Forecasting, Basic Books, [editia originala: 1973].

Ana BLEAHU (2003) - Rural Non-farm Activities in two Romanian Counties, prezentare la seminarul The Rural Non-farm Economy and Livelihood Diversification in Romania, organizat de Natural Resources Institute (University of Greenwich, UK), DFID si World Bank, 14 aprilie 2003, Bucuresti.

Thilo BODENSTEIN, Gerald SCHNEIDER (2001) - The Road to Capitalism is Strewn with Peaceful Intentions: A Political Economy Approach to Economic Openness in Transition Countries, ECPR Joint Sessions of Workshops, Grenoble, April 2001.Workshop 2. Political Transformation in Soviet Successor States: The States of the CIS in Comparative and Theoretical Perspective.

Lucian BOIA (1997) - Istorie si mit in constiinta romaneasca, Humanitas, Bucuresti.

Lucian BOIA (1998) - Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune, Humanitas, Bucuresti.

Lucian BOIA (2002) - Romania, tara de frontiera a Europei, Humanitas, Bucuresti [prima editie, in limba engleza: 2001].

Valerie BUNCE (1995) - Comparing East and South, Journal of Democracy 6.3: 87-100.

Pierre BOURDIEU (1977) - Outline of a Theory of Practice, Cambridge University Press, Cambridge [editia originala, in limba franceza: 1974].

Pierre BOURDIEU (1999) - Ratiuni practice. O teorie a actiunii, Editura Meridiane, Bucuresti [editia originala, in limba franceza: 1994].

Pierre BOURDIEU (1986) - Forms of capital, in John G. Richardson - Handbook of Theory and Research for the Sociology of Education, Greenwood Press, New York, p. 241-258 [prima versiune, in limba franceza, 1980].