Aceasta lucrare se doreste a fi un istoric a ceea ce a insemnat fenomenul legionar in Romania, fara a avea pretentia de a atinge toate amanuntele cu privire la miscarea legionara, dar accentuand elementele esentiale privitoare la aparitia, dezvoltarea, perioada culminanta si suprimarea sau disparitia fortata a acesteia. Lucrarea este o sinteza, cu spicuiri din cartile de istorie, precum si carti scrise de membrii ai miscarii.
In contextul politic european din perioada imediat urmatoare primului Razboi Mondial, care a devastat si saracit populatia Europei, se modifica granitele, printre care si cele ale Romaniei, ca rezultat al unirii Vechiului Regat cu Transilvania si Basarabia.
Odata cu realizarea acestui deziderat al poporului, care a fost Marea Unire, se incearca stabilizarea economica a tarii, a dezvoltarii ei ecoomice prin folosirea resurselor naturale. Se formeaza o burghezie, o clasa de mijloc romana tot mai puternica din punct de vedere economic, dar care erau deranjati de concurenta neloiala din partea burgheziei evreiesti, patura sociala puternica, existenta in acea perioada. Ca urmare a acestui fapt, in marile orase se formeaza miscari de dreapta, care au aderenta mai ales in randul studentilor, o parte a intelectualilor, precum si a clerului si a micii burghezii.
Unul din profesorii marcanti ai Universitatii din Iasi, profesorul Alexandru C. Cuza pune bazele unei miscari, la 4 martie 1923, la Iasi, miscarea numita "Liga Apararii National Crestine" (L.A.N.C). Presedinte fondator este Alexandru C. Cuza, avand ca membri marcanti pe Gheorghe A. Cuza, Ion Zelea Codreanu, Corneliu Zelea Codreanu, Nicolae Paulescu, Nichifor Robu. Organul de presa al miscarii este "Apararea Nationala", care a aparut intre 15 noiembrie 1925 -14 iulie 1935.
In programul "L.A.N.C." era prevazuta cresterea rolului Bisericii Ortodoxe in viata statului, educarea tineretului in spirit crestin, combaterea comunismului si a luptei de clasa. Incet-incet au aprut idei privind sporirea monarhiei in viata de stat, diminuarea puterii parlamentului si restrangerea drepturilor si libertatilor democratice.
In urma divergentelor aparute in cursul anilor 1925-1926 intre Alexandru. C. Cuza si Ion Zelea Codreanu, Corneliu Zelea Codreanu decide sa paraseasca L.AN.C. si pe data de 24 ianuarie 1927 infiinteaza la Iasi "Legiunea Arhanghelul Mihail".
Membri co-fondatori sunt Ion. I. Mota., Ilie Garneata, Radu Mironovici si Corneliu Georgescu. La inceput, organul de presa a fost "Pamantul stramosesc" care a aparut intre 1 august 1927 si 10 decembrie 1933.
Legiunea nu a avut program politic, C.Z. Codreanu apreciaza ca "nu programe trebuie sa cream, ci oameni, oameni noi". Legiunea este "mai mult o scoala si o oaste decat un partid politic". Pe plan extern a urmarit incadrarea Romaniei in randul statelor totalitare de natura fascista.
Aceasta lucrare de sinteza foloseste ca surse mai multe volume de istorie a Romaniei precum si lucrari mai putin cunoscute , ale unor membrii ai miscarii legionare, ca Ion I. Mota si Constantin Papanace.
"Enciclopedia de istorie a Romaniei", Editia a III-a, Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Edit. Meronia, Bucuresti, 2002
"Istoria Romanilor in secolul XX", Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Edit. Paideia, Bucuresti, 1999
"Cranii de lemn", Ion I. Mota
"Pentru legionari" Vol. I, Corneliu Z. Codreanu, Editura Totul pentru tara, Sibiu, 1936
"Un rezumat al doctrinei legionare", Filip Paunescu
"Carticica sefului de cuib", Corneliu Z. Codreanu
"Doctrina miscarii legionare - prezentare concisa" Corneliu Z. Codreanu, Editura Lucman, Bucuresti, 2003
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
