Termenul Transilvania, in ciuda celor doua cuvinte latine care-l alcatuiesc, nu este un termen romanesc sau dat de romani. El a fost precedat de un altul - un sinonim - si anume Ultrasilvana sau terra Ultrasilvana si s-a nascut in secolele X-XI, adica in perioada in care granita Ungariei a fost in zona marii paduri ce separa Crisana de regiunile intracarpatice. Din punct de vedere maghiar, tara dominata atunci de unguri era ,,dincoace" de marea padure, iar ceea ce era ,,peste" sau ,,dincolo de" (-ultra, trans) padure era un loc, deocamdata, necunoscut. De aceea, acest loc, unde domnia o avusese romanul Gelou, a fost numit de unguri Erde-elw (mai apoi Erdely), adica ,,peste padure" sau ,,tara de peste padure" si acest nume a ramas apoi consacrat, atat in maghiara, cat si in latina (forma latina este sinonima cu cea maghiara). Evolutia numelui latin, in ordine cronologica, este urmatoarea: de la Ultrasilvana, la Transilvana si, apoi, la Transilvania.
In afara de aceste nume, Transilvania s-a mai chemat, de la sfarsitul secolului XIII, Septem Castra, denumire preluata de sasi in forma germana ca Siebenburgen si insemnand ,,sapte cetati". Termenul pare legat de rolul important atribuit in evul mediu cifrei sapte si de modul cum acest rol s-a reflectat chiar in realitatile Transilvaniei: sapte conducatori unguri (Hetumogei), sapte tribun, Sapte comitate, sapte scaune etc.
Romanii nu au avut, probabil, o denumire specifica pentru intreaga regiune intracarpatica, deoarece ei nu au apucat, in nume romanesc, sa faca din aceasta zona o tara, adica o alcatuire politica feudala, un stat centralizat. Desigur, ei vor fi avut
I
un nume pentru ,,ducatul" lui Gelou, dar izvoarele nu ni-l transmit, asa cum au avut nume pentru toate tarile de pe cuprinsul Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului, ca si pentru cele de la sud si est de Carpati. Asemenea nume vor fi fost Tara Hategului, a Oltului, a Maramuresului, a Barsei, a Beiusului, a Nasaudului etc. La sud si est de Carpati, unde tarile (statele) cele mici s-au unit in cuprinsul celor mari, centralizate, a aparut la romani, in chip firesc, un nume inglobant, general si generic. in Transilvania, tarile mici nu au mai apucat sa dea nastere tarii celei mari, decat prin cucerirea straina. De aceea, Transilvania, nefiind un stat in nume romanesc, cu putere politica roma?neasca, nu a avut initial in romana o denumire specifica. Tarziu, probabil din ratiuni practice, a fost preluat in romana termenul de Ardeal, dupa maghiarul Erdely. incercarile de a explica originea cuvantului Ardeal printr-o veche radacina indo-europeana, desi tentante, nu s-au dovedit suficient de convingatoare. Ulterior, pe masura evolutiei limbii literare si sub influenta livresca a fost preferat in romana - lucru valabil si astazi - termenul Transil?vania, calchiat mai bine caracterului romanic al limbii romane.
Sub aspect geografic si istoric, Transilvania reprezinta teritoriul fostului voievodat, care a functionat pana la 1541. Ulterior, principatul a inglobat si Maramuresul, Crisana si parti din Banat, de aceea sensul notiunii de Transilvania s-a largit. Astazi, Transilvania, in sens larg, inseamna zona intracarpatica, Banat, Crisana si Maramures. in lucrare, se va folosi notiunea cu ambele sensuri, facandu-se, dupa necesitati, precizarile cerute de context, dar cercetarea noastra a avut in atentie deopotriva partile vestice si teritoriul intracarpatic.
In ciuda acestor nume diferite date de ceilalti locuitori si a puterii de stat straine, romanii au avut multa vreme sentimentul, chiar constiinta ca traiesc intr-o tara a lor, romaneasca, si au numit-o ca atare. O dovada in acest sens este un sir de documente emise in Banat in jur de 1500, in care se mentioneaza judecati facute nu dupa ,,dreptul romanesc" - cum se consemna in mod curent -, ci dupa obiceiul sau dreptul Tarii Romanesti (ritus seu ius Volachie).
6
E drept ca celor opt districte romanesti mai importante din Banat le fusesera confirmate vechile libertati inca din 1457, sub forma unui privilegiu ce limita imixtiunile organelor politico-administrative oficiale (inclusiv ale regelui), sporind impresia de tara romaneasca pe care o aveau locuitorii. Folosirea notiunii de Volachia in Banat, pentru a denomina acel tinut, confirma intuitia lui Nicolae lorga, conform careia ,,Tara Romaneasca a avut odinioara un sens pe care foarte multi l-au uitat si unii nu l-au inteles niciodata; ea insemna tot pamantul locuit etnograficeste de romani". Din acest punct de vedere, si teritoriile locuite de romani, dar ajunse sub putere politica straina, au ramas pentru romani tot tari romanesti, mai ales acolo unde nucleele vechilor formatiuni politice au fost puternice si nu au putut fi dislocate complet. Altminteri, la 1599-1601, pentru o clipa, Transilvania (in sens larg) va deveni si politic romaneasca sub sceptrul lui Minai Viteazul, care, implinind ceea ce putea sa fie la cumpana de milenii si n-a fost, prefigura ceea ce urma sa fie in finalul mileniului II.
Transilvania nu a fost o tara curat daco-romana sau romaneasca de-a lungul veacurilor si nici nu putea sa fie, deoarece era un loc de ispititoare abundenta si de trecere a ostilor. S-au asezat in ea mereu mai multe neamuri, in chip pasnic sau violent - sciti, celti, sarmati, romani, goti, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, unguri, pecenegi, uzi, cumani, secui, sasi, cavaleri teutoni, alti germanici, evrei, tigani, sarbi, croati, ruteni, armeni etc. - dar de aproape doua milenii romanitatea si romanitatea i-au conferit personalitatea distincta si i-au trasat esentialmente destinul.
In spiritul intelegerii mai judicioase a acestui destin au fost scrise, cu veneratia datorata celor ce l-au faurit, modestele randuri de fata.
Nota
in lucrarea de fata, notele bibliografice sunt prescurtate. Pentru intregirea prescurtarilor, se va consulta Bibliografia selectiva din final, unde modul de prescurtare este marcat intre paranteze.
La unele izvoare din perioada antica si medievala timpurie nu s-au facut trimiteri dupa o editie anume, ci s-au indicat, dupa cutuma, nume sau numere de capitole si subcapitole.
Numerotarea notelor bibliografice s-a facut pe capitole, iar, in cazul capitolului 3, mai intins, pe subcapitole grupate, pentru a evita ajungerea la numere prea mari si pentru a nu ingreuna lectura.
i. *De la dacoromani la romani: transilvania spre finalul mileniului q al erei crestine
Documente privitoare la istoria romanilor (colectia Hurmuzaki), II/4, II/5, Bucuresti, 1890-1897 (Hurmuzaki).
Eutropius, Breviarus ab urbe condita (Eutropius).
Fontes Historiae Dacoromanae, II-III, Bucuresti, 1970* (Fontes).
Historia augusta (Vita Aureliani). lordanes, Getica, XII (Getica).
256
Acte si fragmente cu privire la istoria romanilor, III, (Acte).
Isidordin Sevilla, Etymologiae, IV {Etymologiae),
Viteazul in constiinta europeana, I-V, Bucuresti, 1982-1990.
MOnmenta Comitialia Regn/ Transylvaniae, I, Budapesta, 1875 ^onumenta).
Monumenta Germaniae Historica, Scriptores, ed. G. H. Pertz, Hannoverae (MGH).
Nestor, Cronica, in Izvoarele istoriei romani/or, VII, Bucuresti, 1935 (Nestoi).
Pascu, St., Hanga, VI., Crestomatie pentru studiul istoriei statului si dreptuluiR.P.R., II, Bucuresti, 1958 (Crestomatie).
Paulus Orosius, Historia adversus paganos, I, (Historia).
Popescu, Em., Inscriptiile grecesti si latine din secolele IV-XIII descoperite tn Romania, Bucuresti, 1976 (Inscriptiile).
Radutiu, A., Gyemant, L, Repertoriul izvoarelor statistice privind Transilvania (1690-1847), [Bucuresti, 1995] (Repertoriul).
Scriptores rerum Germanicarum in usum scholanum ex Monumentis Germaniae Historids recusi, Hannoverae, 1890, 1891 (Scriptores).
Scriptores rerum Hungaricarum, l-ll, Budapesta, 1937 (SRH).
Scriptores rerum Hungaricarum vetares, ac genuini, ed. J. G. Schwandtner, I, Viena, 1746 (SRH, 1746).
Simon de Keza, Cronica (Gesta Hungarorum), in Scriptores rerum Hungaricarum, I, Budapesta, 1937 (Simon de Keza).
Suciu, I. D., Constantinescu, R., Documente privitoare la istoria ^natului, l, Timisoara, 1980 (Documente),
Tautu, Al. I., Litterae Gregorii papae XI in causa Valachorum de S?6Sa/la (Medies in Transilvania septentrionali) destinatae, Romae, 1966 (Utterae Gregorii).
P ykundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen, ed. ? 2irnmermann, C. Werner, Sibiu, 1892 (Ub.).
257
B. Istoriografie
Achim, V., Districtele medievale romanesti de pe valea superioara a Begheiului, in Anuarul Institutului de Istorie Cluj, XXX, 1990-1991 (Districte/e).
Achim, V., La feodalite roumaine du royaume de Hongrie entre ortodoxie et catholicisme, in Colloquia. Journal of Central European History, I, 1994, nr. 2 {La feodalita),
Alzati, C, Terra Romena tra Oriente e Occidente.Chiese ed etnie neltardo '500, Milano, 1982 {TerraRomena).
Andreescu, St., Restitutio Daciae (Relatiile politice dintre Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania in rastimpul 1526-1593), Bucuresti, 1980 {Restitutio).
Arion, Gh., Sculptura gotica in Transilvania. Plastica figurativa din piatra, Cluj, 1974 {Sculptura),
Armbruster, A,, Romanitatea romanilor. Istoria unei idei, ed. a Bucuresti, 1993
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
