Ambalaje și Design în Industria Alimentară

1.Definirea noţiunii de ambalare şi preambalare. Termeni specifici.

Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu funcţii multiple, care asigură menţinerea sau, în unele cazuri, ameliorarea calităţii produsului căruia îi este destinat.

”Petit Robert” (1989), ambalajul este un “înveliş din materiale şi forme diferite în care se ambalează un produs pentru transport sau vânzare”.

în “Petit glossaire de l’emballage”:

- ambalajul este obiectul destinat să învelească sau să conţină temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitarii sau prezentării, în vederea protejării acestora sau facilitării acestor operaţii;

- ambalarea reprezintă operaţia de obţinere a “primului înveliş aflat în contact direct cu produsul”.

STAS 5845/1-1986:

- ambalajul reprezintă un “mijloc” (sau ansamblu de mijloace) destinat sa învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic şi biologic în scopul menţinerii calităţii si integrităţii acestora, în decursul manipulării, transportului, depozitarii si desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.

Ambalajul pot fi:

-ambalaj primar – este ambalajul care intră in contact direct cu produsul (ex. cutii metalice, butelii de sticlă, pungi din polietilenă etc);

-ambalaj secundar – este format din unul mai multe ambalaje primare, având rol în transport şi distribuţie (ex. cutii de carton, navete din material plastic);

-ambalaj terţiar – cuprinde mai multe ambalaje secundare (ex. paleta pentru stivuirea cutiilor sau a baxurilor);

-ambalaj cuaternar – uşurează manipularea ambalajelor terţiare (ex. containere metalice utilizate în transportul aerian, maritim sau feroviar).

In funcţie de utilizarea ambalajelor se disting:

-ambalaj individual – cuprinde o singură unitate de produs;

-ambalaj de desfacere – destinat comercializării produsului şi care ajunge la consumator împreună cu produsul;

-ambalaj de prezentare – realizează prezentarea produsului dar şi la desfacerea produsului alimentar;

-ambalaj de transport – foloseşte la transportul produselor ambalate (ex. unităţi de transport paletizat şi sau prin intermediul containerelor);

- ambalaj colectiv – cuprinde mai multe unităţi de produs ambalat (cutii de carton pentru biscuiţii ambalaţi).

2. Factorii care determină alegerea ambalajului

Pentru ca ambalajul să îndeplinească funcţiile sale, la alegerea lui

trebuie să se ţină cont de urmãtoarele aspecte:

- proprietăţile produsului care trebuie ambalat:

- natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numărul de unităţi de produs dintr-un ambalaj;

- interacţiunile de ordin fizic şi chimic ce pot apare între produs şi ambalaj

- fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici şi de mediu (prin miros, agenţi chimici, umiditate);

- importanţa şi valoarea produsului, care determină măsuri de siguranţă în plus împotriva unor posibile furturi sau deteriorări intenţionate.

- condiţii de transport, manipulare şi depozitare:

- numărul operaţiilor de încărcare-descărcare;

- tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar, naval;

- durata operaţiilor de manipulare;

- durata stocării;

- locul vânzării.

- metoda de ambalare, tipul şi funcţiile ambalajelor:

- în funcţie de modul de vânzare: autoservire sau servire de către

personalul angajat;

- în funcţie de scopul ambalării: pentru transport sau desfacere;

- modul de închidere;

- modalitatea şi tipul inscripţionării.

- materialul de ambalaj folosit (caracteristici, proprietăţi);

- rezistenţă la şocuri termice;

- rezistenţă la presiuni mari;

- posibilitatea de protejare contra prafului.

- valorificarea economică a ambalajului:

- costul ambalajului;

- existenţa posibilităţii de recuperare a ambalajului şi eventual refolosire;

- valoarea de recuperare.

3.Funcţiile ambalajului şi a etichetei

3.1.1. Funcţia de protecţie şi conservare

- este cea mai importantă funcţie pe care trebuie sa o îndeplinească ambalajele.

- ambalajul trebuie sa protejeze conţinutul de efectele mediului înconjurător (incidenţa aerului, prafului, microorganismelor etc) .

Protecţia poate fi:

chimică materializată prin alegerea adecvată a materialului din care este confecţionat ambalajul (materiale inerte din punct de vedere chimic sau electrochimic – ex. sticla, materiale plastice) sau prin protecţia produsului faţă de eventualele reacţii ce pot avea loc la suprafaţa de contact a produsului cu aerul, vaporii de apă, praf etc.;

microbiologică – materializată prin realizarea etanşeităţii perfecte;

biologică – presupune protecţia produsului de insecte, rozătoare utilizându-se ambalaje confecţionate din sticlă, carton, lemn, materiale textile;

mecanică – presupune alegerea materialului care sa protejeze produsul în timpul transportului, depozitării şi desfacerii (ex. lemn, carton, materiale plastice);

protecţia faţă de lumina şi radiaţiile UV – presupune utilizarea unor materiale care să asigure o protecţie optimă a produselor (ex. sticla brună sau verde).

3.1.2. Funcţia de confort

- presupune utilizarea unor ambalaje care să uşureze etapele de manipulare, desfacere , depozitare şi distribuire a produselor alimentare.

- poate fi abordată sub 2 aspecte:

- porţionarea produselor supuse ambalării şi , implicit,

- forma ambalajelor primare.

3.1.3. Funcţia de comunicare şi de marketing

Ambalajul

- identifică şi prezintă produsul şi producătorul/distribuitorul;

- stimulează şi atrage atenţia cumpărătorului;

- informează consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de bază ale produsului; - comunică date legate de modul de utilizare a produsului şi a naturii ambalajului .

Acest document a fost prezentat in anul universitar 2008-2009, in cadrul facultatii de Stiinta si Ingineria Alimentelor