Regiuni Geografice si Turistice ale Lumii

Previzualizare curs:

Cuprins curs:

I. Probleme teoretice 4
1.1.Istoricul cercetarilor - regiune geografica 4
1.2.Principiile regionarii turistice 5
1.3.Metodologia analizei turistice regionale 6
1.4.Unitatile taxonomice ale regionarii turistice 7
1.5.Tipologia regiunilor, zonelor si a centrelor turistice 7
II. Europa 9
2.1 Profilul continentului 9
2.2. REGIUNI TURISTICE 11
2.2.1.Europa Nordica (Scandinavia) 11
2.2.2. Arhipelagul britanic 19
2.2.3.Europa Vestica / Atlantica 24
2.2.4.Europa Sudica (Mediteraneana) 34
2.2.4.1. Peninsula Iberica 35
2.2.4.2.Regiunea turistica mediteraneana franceza 36
2.2.4.3.Regiunea mediteraneana vest italiana 45
2.2.4.4. Regiunea turistica est-italiana 46
2.2.4.5. Regiunea turistica greco-egeana 50
2.2.4.6. Zona turistica a Apeninilor Central-Nordici 51
2.2.4.7. Zona turistica adiacenta Campiei Padului 52
2.2.4.8.REGIUNEA TURISTICA A MUNTILOR PIRINEI 53
2.2.4.9. REGIUNEA TURISTICA A MUNTILOR ALPI 54
2.2.4.10. Peninsula Balcanica 67
2.2.5. EUROPA CENTRALA 74
2.2.6. EUROPA CENTRAL - ESTICA 79
2.2.7. EUROPA DE EST 87
III Asia 97
3.1 Profilul continentului 97
3.2 REGIUNI TURISTICE 102
3.2.1. ASIA CENTRAL - ESTICA 102
3.2.2. ASIA DE SUD-EST 109
3.2.3. ASIA DE SUD 116
3.2.4. ASIA CENTRAL - VESTICA 122
3.2.5. TRANSCAUCAZIA 125
3.2.6. ASIA DE VEST SI SUD - VEST 127
IV. America 137
4.1 Proflul continentului 137
4.2. ZONE TURISTICE 143
4.2.1. STATELE UNITE ALE AMERICII (U.S.A) 143
4.2.2 AMERICA CENTRALA 158
4.2.3. AMERICA LATINA ANDINA 164
4.2.4. AMERICA LATINA / ATLANTICA 169
V. Africa 177
5.1. Profilul continentului 177
5.2. ZONE TURISTICE 178
5.2.1. AFRICA SAHARIANA 178
5.2.2. AFRICA DE SUD 185
5.2.3. AFRICA DE VEST 186
5.2.4. AFRICA CENTRALA 188
5.2.5. AFRICA DE EST 189
5.2.6. AFRICA DE SUD 192
5.2.7. AFRICA INSULARA 194
VI. Australia si Oceania 196
6.1. Profilul continentului 196
6.2. ZONE TURISTICE 197
6.2.1. AUSTRALIA DE EST SI SUD-EST 197
6.2.2. AUSTRALIA CENTRALA 198
6.2.3. AUSTRALIA DE VEST 198
6.2.4. TASMANIA 198
6.2.5. INSULELE AUSTRALIENE 198
6.2.6.NOUA ZEELANDA (NEW ZEALAND) 199
6.2.7. MELANEZIA 199
6.2.8. NOUA GUINEE 199
6.2.9. NOUA CALEDONIE 200
6.2.10 Insulele SOLOMON, FIDJI SI VANUATU 200
6.2.11. MICRONEZIA 200
6.2.12. POLINEZIA 200
6.2.13. HAWAI 201
BIBLIOGRAFIE

Extras din curs:

1.1. Istoricul cercetarilor - regiune geografica

Inca din antichitatea greaca si romana (sec. VII i. Hr.) se schiteaza douaa directii in ceea ce priveste geografia (Dionisa I., 1977) si anume: directia de geografie generala si directia descriptiv- regionala. Cea de a doua se mai numeste si Chorographie si se baza pe observatii directe avand ca obiect de studiu oicumena (teritoriu locuit). Printre cei care s-au ocupat de cea de-a doua directie se numara: Herodot, Polibiu, Strabon.

Perioada Renasterii si a marilor descoperiri geografice (sec. XIV - XVII) contribuie la dezvoltarea celor doua directii. Calatoriile, cuceririle de noi teritori, colonizarile permit imbunatatirea cunostintelor geografiei regionale. Varenius B. in lucrarea ,,Geographia generalis" (1650) imparte stiinsa geografiei in generala si speciala. Cea speciala adica geografia regionala era subdivizata in: Chorografie (descria intinderi mari de teren) si Topografie (se ocupa cu descrierea unor portiuni mai mici a suprafetei terestre).

Contributii in geografia regionala si-au adus:

Alexander von Humboldt (1769 - 1859) - prezinta faptele in dinamica si cauzalitatea lor;

Paul Vidal de la Blache (1845 - 1918) - este considerat intemeietorul geografiei regionale si umane. El arata ca ,,rezultatul influentelor reciproce dintre societate si natura se concretizeaza in formarea regiunilor geografice, caracterizate prin trasaturi specifice ale conditiilor naturale, social economice si istorice."(Nicoara L.,2002)

Lucien Gallois(1857 - 1941) sesizeaza ca notiunea de ,,regiune geografica este mult mai completa decat cea de regiune naturala, caci ea descrie peisaje mai mult sau mai putin umanizate si structuri economice si demografice schimbatoare si diversificate."

Dupa al doilea Razboi Mondial, regiunile geografice au primit un accentuat sens economic, functional. Au fost legate de existenta unor centre polarizatoare, suprapunandu-se arealelor de influenta ale unor mari centre urbane.

A. Chollez (1942) distinge regiuni naturale si regiuni umane; chiar realizeaza o ierarhie a spatiilor in : -domenii - date de relie si clima,

-medii - dupa formele de viata,

- regiuni - individualizate prin comunitatile umane si activitatea

acestora.

O. Tulippe (Geografia regionala a Belgiei) arata ca regiunea geografica este un spatiu in care factorii fizici si umani au un caracter constant, conferindu-i o anumita personalitate geografica.

In scoala romaneasca geografica, contributii privind definirea si delimitarea regiunilor geografice a adus Vintila Mihailescu - Geografia Teoretica (1968). El considera ca ,,regiunea geografica desemneaza un anumit teritoriu cu un continut complex integral, rezultat din asocierea si interrelatiile existente intre elementele naturale si cele social economice. Este un teritoriu care, indiferent de intindere, se remarca prin aspect, structura si functii specifice, deosebite de ale tinuturilor vecine. Deci are un continut si anumite limite."

V.A Spork (1961) distinge doua tipuri de regiuni: omogene (reg. Rurale cu economie agrara) si cu structura ierarhizata (apar in jurul oraselor).

Et. Juillard (1962) studiaza trecerea de la regiunea omogena la cea polarizata. In viziunea lui regiunea este un spetiu functional organizat de metropola si satelitii sai. Considera regiune un teritoriu cu raza de 50 - 100 km si o populatie de 3-8 milioane locuitori.

A. Dauphine (1979) deefineste regiunea ca un sistem spatial deschis, dialectic dezechilibrat, principiul unitatii dominand fortele diversitatii, de marime inferioara natiunii. Se pot deosebi trei tipuri de regiuni din punct de vedere spatial:

- regiuni omogene (naturale, antropice)

- regiuni polarizate (definite prin: poli in jurul carora graviteaza un teritoriu; retea care asigura legaturile intre poli; camp spatial - spatiu in care fiecarui punct ii corespunde un vector cu valoare data de pozitia sa)

- regiuni anizotropice (este unitatea a carei forma spatiala se ordoneaza de-a lungul uneia sau mai multor axe, ex. Coasta de Azur)

Regiunile turistice prezinta similitudini, de la caz la caz, cu aproape toate tipurile de regiuni geografice mentionate, dar cele mai insemnate sunt cu regiunile polarizate, definite prin poli, retea si camp spatial- Intr-o regiune turistica de acest tip, polii sunt reprezentati de centre turistice (sau obiective turistice), reteaua e constituita de caile de comunicatie, iar campul spatial de valentele turistice ale peisajului geografic.

1.2. Principiile regionarii turistice

Principiul obiectivitatii consta in existenta si individualizarea reala, obiectiva, a unitatilor teritoriale, pe baza dispunerii in teritoriu a elementelor geografico-turistice.

Principiul omogenitatii relative si a comunitatii teritoriale are in vedere desfasurarea continua antr-un anumit spatiu geografic a unor asocieri specifice de resurse turistice si forme de exploatare a acestora. Acest principiu se bazeaza pe existenta unicitatii prin diversitate.

Principiul genetic stipuleaza modul unitar de formare si evolutie a unui spatiu geografic. Modul de geneza si evolutie a diverselor teritorii explica densitatea in unitate a resurselor turistice si a modalitatilor de valorificare ale acestora.

Principiul selectarii elementelor directoare.

Elementele directoare sunt acelea in jurul carora se grupeaza celelalte elemente si procese. Selectarea acestora se face pe baza analizei cantitative si calitative, avand in vedere o serie de indicatori sau aspecte. In privinta resurselor naturale si antropice se iau in considerare: arealul de manifestare, ponderea intr-o anumita unitate teritoriala, perspectivele valorificarii in timp.

Principiul functionalitatii rezulta din actiunea conexa, integrata, a

tuturor componentelor geografice. Functionalitatea turistica a unui teritoriu presupune existenta fluxurilor turistice conexe, caracterizate printr-o anumita intensitate si distributie spatiala. Pompei Cocean (1996) considera ca acest principiu este decisiv in individualizarea si delimitarea zonelor turistice. Limitele acestora coincid cu aparitia rupturilor functionale (praguri), materializate in teritoriu prin existenta fasiilor sau arealelor de discontinuitate sub aspectul activitatilor turistice.

Principiul complexitatii ia in considerare diferentierle gruparilor

teritoriale ale tuturor componentelor turistice: resurse atractive

naturale, antropice, baza de cazare, de tratament, de agrement, caile de

comunicatie, circulatia turistica, formele si tipurile de turism.

Principiul unicitatii consta in nerepetarea identica an spatiu si timp a

fenomenului turistic.

Principiul comparabilitatii unitatilor taxonomice ale regionarii turistice

Se refera la posibilitatea compararii diferitelor unitati teritoriale din punct de vedere geografico-turistic.

1.3. Metodologia analizei turistice regionale

Analiza regionala grupeaza ansamblul demersurilor utilizate pentru a identifica, a caracteriza si a delimita regiunile geografice in interiorul unui stat sau a unui spatiu mai vast, la baza specificitatilor si a relativei lor autonomii de functionare sau de organizare, (Nonn Martin,1980).

Regionarea geografica se imparte din punct de vedere al complexului de elemente luate in considerare in:

- Regionare sintetica (are in vedere mediul geografic cu componenta fizico geografica si antropica)

- Regionare analitica (opereaza pe baza variatiei spatiale a unui singur element sau elemente care apartin aceleasi ramuri de activitate: regionare turistica, regionare agricola, climatica, etc.)

- Regionare sintetica partiala, plasata intre cele doua amintite (reprezentata prin regionarea fizico-geografica, geografico-umana)

Cercetarea turistica regionala este o varianta a regionarii geografice si presupune mai multe etape caracteristice oricarui studiu geografio-regional:

Etapa de documentare - consta in adunarea tuturor informatiilor posibile, pa baza materialelor bibliografice, a datelor statistice, a materialului cartografic. Informatiile se refera la:

- potentialul turistic natural si antropic,

- istoricul activitatii turistice,

- baza materiala,

- circulatia turistica,

- forme de turism.

Etapa de cercetare pe teren - continua si aprofundeaza etape anterioara prin observatii directe.

Materialul adunat in cele doua etape sta la baza evaluarii continutului fondului turistic si activitatilor turistice, fiind esential in procesul de analiza si regionare turistica.

Etapa de prelucrare a informatiilor, de sintetizare si generalizare - are ca rezultat elaborarea trasaturilor esentiale cu diferentieri specifice pe subdiviziuni teritoriale. Elaborarea unui material cartografic exact cu un grad de generalizare adecvat scopului contribuie la perceperea deosebirilor din spatiul analizat.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
9/10 (7 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
203 pagini
Imagini extrase:
203 imagini
Nr cuvinte:
120 292 cuvinte
Nr caractere:
679 856 caractere
Marime:
691.33 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Geografie
Data publicare:
04.04.2010
Structură de fișiere:
  • Regiuni Geografice si Turistice ale Lumii.doc
Predat:
la facultate
Materie:
Geografie
Profesorului:
Drd. GHERMAN ADRIANA
Te-ar putea interesa și:
Situat in partea de sud-vest a Romaniei, judetul CARAS-SEVERIN se invecineaza la nord-vest cu...
MEDIILE NATURALE ALE TERREI Existenta celor trei zone climatice (calda, temperata si rece) a...
Caractere generale: Numele de Carpati deriva de la "carpate" care este un cuvant de...
Descoperite in 1505 de catre exploratorul portughez Vasco da Gama, arhipelagul Seychelles se...
Capitolul I: Notiuni introductive privind taxa pe valoare adaugata 1.1.Definirea taxei pe...
Sus!