Particularitățile Hidrologice ale României

În România se regăsesc toate categoriile de ape (râuri, lacuri, ape subterane şi mare)

RÂURILE:

Caracteristici:

-lungimea totală de 115 000 km o densitate maximă în Carpaţi şi minimă în zona de câmpie

-majoritatea râurilor sunt carpatice -65%- izvorăsc din Carpaţi şi dealurile înalte

-majoritatea sunt dunărene deoarece 98% sunt colectate de Dunărea, iar restul sunt pontice

-reţeaua hidrografică are o orientare radiar-circulară, cu văi longitudinale şi transversale, impusă de relief

-reflectă concentricitatea reliefului, structura petrografică şi clima

-96,9% dintre râuri au lungimi mai mici de 50 km

-regimul de scurgere este variabil determinat de climă (prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor), relief (prin altitudine şi orientarea culmilor), alcătuirea substratului geologic şi om

-împreună acumulările antropice reprezintă principala sursă de apă pentru populaţie, pentru industrie, pentru obţinerea hidroenergiei, pentru irigaţie, navigaţie, etc.

Regimul de scurgere:

-există mari diferenţe între debitele medii multianuale şi cele maxime ale râurilor(mai ales la cele mici) majoritatea bazinelor hidrografice necesită amenajări pentru a preîntâmpina inundaţiile

-este variabil datorită succesiunii anotimpurilor, ploilor torenţiale şi secetelor:

-Iarna – se înregistrează apele mici de iarnă, dar în zonele joase şi cele vestice se pot produce viituri de iarnă datorită invaziei de mase de aer cald

-Primăvara – se produc apele mari de primăvară (în aprilie în zonele joase şi mai în zonele înalte)

-Vara- se înregistrează apele mici de vară; accidental pot apare viituri de vară pe fondul precipitaţiilor torenţiale

-Toamna-se înregistrează cele mai mici debite apele mici de toamnă, în zonele joase unele râuri pot chiar seca

-Creşterile rapide de debit sunt determinate de ploile torenţiale sau de cele îndelungate, provocând inundaţii uneori cu urmări catastrofale: 1970, 1975, 2000

-Ca urmare a secetelor prelungite are loc fenomenul de secare al râurilor

-Iarna datorită temperaturilor negative se produc fenomene determinate de îngheţ: gheaţă la mal, sloiuri (care duc la formarea zăpoarelor în zonele îngusteinundaţii) poduri de gheaţă

-În ţara noastră se pot individualiza trei macrotipuri de regim de scurgere

-Carpatic cu subtipurile:

-Vestic, transilvănean, sudic, de Curbură, estic

-Pericarpatic (extracarpatic) cu subtipurile

-Vestic, transilvănean, sudic, de Curbură, estic

-Ponto-Danubian- în SE, neregulat

DUNĂREA:

Caracteristici:

-este al doilea fluviu din Europa ca debit şi lungime după Volga

-are o lungime de 2860 km din care 1075 km (38%) pe teritoriul României (sectorul inferior)

-izvorăşte din Munţii Pădure Neagră (Masivul Kandel) din Germania

-străbate 10 ţări şi 4 capitale

-colectează aproape toată reţeaua de râuri din ţară ( 98%- mai puţin cele dobrogene)

-potenţialul hidroenergetic deţinut de Dunăre este de 25% din cel deţinut de toate râurile

-are un debit la intrarea în ţară, la Baziaş, de 5 560 m3 /s ( mai ales datorită aportului de ape adus de principalii afluenţi (Tisa, Drava, Morava, Sava) în zona Belgrad, iar la Pătlăgeanca debitul ajunge la 6 470 m3 /s datorită aportului de ape adus de afluenţii de pe teritoriul României

În funcţie de pantă, modul de depunere al aluviunilor, lăţime şi de pescaj, Dunărea a fost împărţită în 4 sectoare:

1. Defileul Dunării-între Baziaş şi Porţile-de-Fier

-include cel mai lung sector de defileu din Europa 144 km

-pe un sector de 9 km prezintă caracteristici de canion, zona fiind numită Cazanele Mici şi Cazanele Mari

-în trecut acest sector prezenta numeroase dificultăţi pentru navigaţie (cataracte, stânci în albie, repezişuri, vârtejuri), eliminate în prezent prin construirea în cooperare cu Iugoslavia a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile-de-Fier ce include şi 2 ecluze

2. Porţile-de Fier-Călăraşi(Lunca Dunării)

-prezintă o luncă ce se lărgeşte în permanenţă de la 800 m în aval de DTS până la 13 km în amonte de Călăraşi

-valea prezintă versanţi asimetrici, înalţi înspre Bulgaria şi joşi spre România

-albia adâncă asigură un pescaj de 2 m

-în albie apar ostroave ( Ostrovul Mare, Ostrovul Păsărilor), iar în luncă în trecut existau numeroase lacuri de luncă în prezent desecate

-în această regiune s-a construit hidrocentrala Porţile de Fier II

-aici se află Podul Prieteniei Giugiu-Ruse, iar pe viitor se preconizează construirea unui pod între Calafat şi Vidin

3. Sectorul Bălţilor- între Călăraşi şi Brăila

-în acest sector lunca prezintă lăţimea cea mai mare, deoarece Dunărea se desparte de două ori în câte două braţe închizând două incinte în trecut inundabile, în prezent desecate, îndiguite şi redate agriculturii: Balta Ialomiţei între Braţul Dunărea Veche şi Braţul Borcea şi Balta Brăilei (Insula Mare a Brăilei) între Braţul Cremenea şi Braţul Măcin

-legătura cu Dobrogea se face prin intermediul podurilor Feteşti-Cernavodă (dublu feroviar şi rutier, traversat în viitor de autostrada Bucureşti-Constanţa) şi Giurgeni-Vadu Oii (rutier)

4. Dunărea Maritimă (Dunărea Maritimă)-între Brăila şi Sulina

-datorită debitului mare şi albiei adânci pescajul ajunge la 7 m suficient pentru navele maritime de tonaj mare

-include şi sectorul Deltei Dunării, navigabil pentru vasele mari fiind doar Br. Sulina, care a fost regularizat şi dragat în permanenţă

-„bara” de la Sulina îngreunează navigaţia fapt pentru care au fost construite diguri care înaintează în mare pe o distanţă de 12 km

RÂURILE INTERIOARE

Majoritatea se varsă direct sau prin intermediul unor colectori în Dunăre, excepţie fac câteva râuri din Dobrogea care se varsă în lacurile de pe litoralul Mării Negre.

În funcţie de râul colector pot fi grupate în 4 grupe