Meteorologie

Atmosfera reprezinta invelisul de aer al Pamantului, a carui grosime este de la nivelul Pamantului pana la aproximativ 3000 km altitudine.

Masa atmosferica este egala cu 52- 1014 tone. Forma atmosferei este asemanatoare cu cea a Pamantului, dar deformarea la Poli si la Ecuator este mai puternica.

Aceasta forma este determinata de forta centrifuga, a carei valoare este maxima la Ecuator si scade spre Poli, si mai este determinata si de incalzirile puternice de la Ecuator si de racirile de la Poli.

Atmosfera, functie de caracteristicile si densitatea aerului este impartita in 5 straturi :

- troposfera - 0 ? 11 km;

- stratosfera - 11 ? 32 km;

- mezosfera - 32 ? 80 km;

- termosfera - 80 ? 1000 km;

- exosfera - 1000 ? 3000 km.

Mai exista un strat intermediar intre troposfera si stratosfera numit tropopauza.

Troposfera

Este stratul de la contactul cu suprafata Pamantului in care este cuprinsa - din masa atmosferica si cuprinde 95% din vaporii de apa. Grosimea acestui strat la Ecuator este cuprinsa intre 16?18 km, la latitudini medii este de aproximativ 14 km iar la Poli de 8 km.

In troposfera temperatura scade cu altitudinea in medie cu 0,65- C la suta de metri. Aceasta scadere poarta numele de gradient termic vertical, - t

Aceasta scadere face ca la nivelul superior al acestui strat, la Ecuator temperatura sa fie de -80- C iar deasupra Polilor de numai -50- C.

Exista zone in care temperatura se poate mentine constanta cu altitudinea, fenomenul purtand denumirea de izotermie, iar in altele temperatura creste cu altitudinea, fenomenul purtand denumirea de inversiune termica.

Troposfera este cel mai turbulent strat. Aici se produc miscari de convectie pe verticala, atat ascendente cat si descendente, care au rolul de a omogeniza din punct de vedere termic aerul, si miscari de advectie numai pe orizontala, care au rolul de a transporta masele de aer dintr-o regiune in alta.

In troposfera se produc toate fenomenele meteo : variatii de temperatura si presiune, vant, nori, precipitatii, aici se formeaza centrii barici si fronturile atmosferice.

Tropopauza

Tropopauza are o grosime de la cateva sute de metri pana la 2 km.

Este mai groasa deasupra polilor si mai subtire deasupra Ecuatorului.

Nu este un strat continuu, ea prezentand 2 trepte : una in zona subpolara si alta in zona subtropicala unde prezinta o ruptura.

In zona de ruptura se produc diferente mari de temperatura si presiune, aici luand nastere curenti cu viteze egale cu 700 km/h. Acestia reprezinta curentii jet sau fulger (jet-streams), cu un circuit foarte meandrat pe directia E-W.

Stratosfera

In stratosfera aerul este rarefiat, temperatura lui incepand de la 18?25 km mentinandu-se aceeasi ca la nivelul superior al troposferei, iar intre 25?32 km temperatura creste pana la aproximativ 0- C.

Mezosfera (ozonosfera)

Mezosfera prezinta o variatie foarte puternica a temperaturii. Pana la 50 km temperatura scade brusc la valori cuprinse intre -60?-70- C. De la 50?55 km temperatura creste brusc la +75- C, iar intre 55?80 km scade iar pana la -110- C.

Mezosfera este principalul strat de ozon.

In acest strat se produce un fenomen foarte "ciudat" : reflexia undelor sonore.

Termosfera (ionosfera)

Termosfera reprezinta stratul celor mai ridicate temperaturi. La nivelul superior sunt +3000- C. Aceasta temperatura este determinata de ionizarea puternica a moleculelor de aer rarefiat de catre razele X, - si corpusculare de la Soare.

Aici se formeaza aurorele boreale.

Tot aici se produce reflexia undelor radio. Exista patru straturi de reflexie a undelor radio:

- D - unde lungi (la 90 km);

- E - unde medii;

- F1 - unde scurte;

- F2 - unde ultrascurte.

Exosfera

In exosfera nu mai exista aer. Distanta dintre moleculele de aer creste la 100 km.

Putem face o ierarhizare a acestui strat : omosfera, eterosfera, magnetosfera.

Exista si trei centuri de radiatii sub forma de potcoava numite centuri van Allen.

- 2 TEMPERATURA AERULUI. MODALITATI DE INCALZIRE

Principala sursa de incalzire a aerului si Pamantului este Soarele, care emite o cantitate de energie egala cu 3216- 1027 calorii/minut.

Temperatura in interiorul Soarelui este estimata la aproximativ 20 000- C iar la suprafata lui de aproximativ 6000- C. Aceasta caldura provine din procesele de transformare a hidrogenului in heliu.

Energia emisa de Soare se numeste radiatie electromagnetica si are in componenta raze X, - , corpusculare, ultraviolete, infrarosii (calorice) si luminoase. La limita superioara a atmosferei ajunge o energie egala doar cu 24- 1018 calorii/minut.

Cantitatea de energie primita de Pamant perpendicular pe o suprafata de 1 cm2 in timp de un minut se numeste constanta solara si este egala cu 1,99 calorii/cm2 in timp de un minut.

Cantitatea de energie primita de Pamant este variabila ea fiind influentata de forma de geoid a Pamantului, de miscarile lui, de inclinarea axei terestre, de caracterul suprafetei terestre (uscat sau ocean) si de gradul de acoperire cu vegetatie.

O raza de Soare care patrunde spre Pamant, sufera procese de absorbtie, reflexie si difuzie, astfel ca la suprafata Pamantului ajunge un procent de 10?40 % din radiatia initiala.

Radiatia solara prezinta anumite tipuri :

- directa - reprezinta cantitatea de energie primita pe 1cm2 intr-un timp de un minut la suprafata Pamantului. Este caracteristica cerului senin si depinde de transparenta cerului;

- difuza - este energia primita atunci cand cerul este acoperit de nori fiind imprastiata de nori in toate directiile. Cu cat valoarea transparentei cerului este mai mica cu atat difuzarea este mai mare;

- terestra - este radiatia reflectata de suprafata Pamantului spre zonele inalte. La randul sau, atmosfera, trimite o parte din radiatia terestra primita inapoi la suprafata Pamantului sub forma de contra-radiatie a atmosferei (efectul de sera).

- 1 Atmosfera si structura sa pag. 1

- troposfera pag. 1

- tropopauza pag. 1

- stratosfera pag. 1

- mezosfera pag. 2

- termosfera (ionosfera) pag. 2

- exosfera pag. 2

- 2 Temperatura aerului. Modalitati de incalzire pag. 2

- 3 Presiunea atmosferica pag. 4

- variatia pe verticala pag. 4

- variatiile periodice pag. 5

- anticiclonii pag. 5

- depresiunile pag. 6

- raspandirea presiunilor la suprafata Pamantului pag. 6

- 4 Vantul si circulatia generala a atmosferei pag. 7

- vanturile regulate pag.10

- vanturile periodice pag.10

- vanturile locale pag.10

- 5 Umiditatea atmosferica pag.11

- grupa norilor superiori pag.13

- grupa norilor mijlocii pag.14

- grupa norilor inferiori pag.14

- nori cu dezvoltare verticala pag.14

- nebulozitatea pag.15

- precipitatiile atmosferice pag.15

- 6 Vizibilitatea atmosferica pag.17

- 7 Fenomenele optice si acustice din atmosfera pag.18

- 8 Mase de aer si fronturi atmosferice pag.19

- mase de aer arctice sau antarctice pag.19

- mase de aer polare pag.20

- mase de aer tropicale pag.20

- mase de aer ecuatoriale pag.20

- frontul cald pag.21

- frontul rece pag.21

- frontul oclus pag.22

- frontul cvasistationar pag.23

- ciclonii tropicali pag.23

- semnele aparitiei ciclonilor pag.25

- 9 Asigurarea hidrometeorologica de navigatie pag.27

- codul SYNOP pag.27

- codul SHIP pag.29

- codul MAFOR pag.30

- codul IAC FLEET pag.31

- mesaje meteo in clar (Codul SEMET) pag.34

- harta sinoptica; intocmire pag.35

- analiza si prognoza meteo pag.37

- prognoza campului baric pag.37

- prevederea vantului pag.38

- nebulozitatea pag.38

- 10 Oceanografia. Relieful submarin pag.39

- 11 Oceane si mari pag.41

- Oceanul Atlantic pag.41

- Oceanul Pacific pag.42

- Oceanul Indian pag.43

- Oceanul Inghetat pag.43

- 12 Dinamica apelor oceanice pag.44

- miscarile periodice (mareele) pag.44

- valurile pag.46

- valurile de vant pag.47

- valurile seismice pag.48

- curentii marini pag.48

- 13 Proprietatile fizico-chimice ale apelor marine pag.51

- temperatura apei marine pag.51

- salinitatea apei marine pag.54

- densitatea apelor marine pag.55

- transparenta si culoarea apei de mare pag.56

- gheturile marine pag.57

- gheturi formate prin inghetarea apei de mare pag.57

- gheturi de origine continentala pag.58