Harta politică a lumii contemporane

Geografia economica- stiinta geografica care se ocupa cu studiul distributiei teritoriale a productiei, consumului si schimbului prin prisma relatiei cauza- efect.

Definitie: Harta politica a lumii, alcatuita din totalitatea retelei de state si teritorii reprezinta o categorie istorica si este un ansamblu, complex teritorial alcatuit din totalitatea statelor natiune si un numar de teritorii cu statul special.

Statul natiune sau tara este teritoriul cel mai des utilizat in evaluari ale dinamicii economice in comparatii cu scop economic si reprezinta elementul cheie in demerul politic.

Cauzele tuturor modificarilor inregistrate de-a lungul timpului in configuratia hartii sunt de ordin istoric, politic, economic, socio-cultural si chiar fizico-geografic.

In configuratia hartii politice actuale se numara 191 state independente si 70 teritorii cu statut special.

Criteriile de comparatii ale statelor

Clasificarea acestora, dupa o lista deschisa de criterii, permite explicarea unor fapte si fenomene cu ecou in multe domenii de analiza.

Se utilizeaza frecvent criteriile:

- suprafata (intindere);

- populatie (numar);

- pozitie si localizare geografica;

- putere economica (VN, PIB etc.);

dar multe alte elemente pot fi relevante pentru caracterizarea si compararea unor state si teritorii. Amintim aici: structura de stat, forma de guvernamant, regimul politic, structura administrativa, coeficientul de presiune, componenta teritoriului, structura fizico-geografica etc.

1.Suprafata unui stat este purtatoarea implicita a unor elemente care pot functiona ca avantaj sau limita pentru dezvoltarea tarii respective si a populatiei care o locuieste.

Astfel, o suprafata foarte intinsa poate presupune sansa unor resurse naturale diverse si insemnate cantitativ, dar si dificultatea acoperirii sale cu o retea uniforma de cai de comunicatie si asezari omenesti si a organizarii unitare, echilibrate si sustinute a intregului spatiu aparand frecvent pete albe sub aspectul dotarii infrastructurii si a dezvoltarii economice.

Ierarhia actuala a statelor lumii plaseaza in fruntea listei Federatia Rusa (17.075.400 km2), Canada, China, SUA, Brazilia, Australia, India etc. in timp ce la polul opus Vaticanul (0,44), Monaco (1,95), Nauru (21,4), Tuvalu (24,6), San Marino (61) au sub 100 km2.

Comparatiile de ordin economic intre statele exemplificate mai sus nu conduc la o concluzie relevanta.

2.Dimensiunea numerica a populatiei unui stat trebuie de asemenea privita cu consideratia necesara unui factor care poate in aceeasi masura sa avantajeze sau sa dezavantajeze evolutia, starea economica si echilibrul unei tari, spre deosebire de suprafata, insa, criteriul marimea populatiei este insuficient si superficial daca nu se completeaza cu indicatori specifici privitori la structura, densitatea si miscarea populatiei. Simpla comparatie a tarilor miliardare sub aspectul populatiei (China:1,3 mld, India:1,0 mld) cu cateva state doar milionare (!) (lista

acestora este lunga) ar avea doar valoarea unei comparatii de almanah fara o considerare complementara a altor indicatori. In acest sens, structura si miscarea (naturala si migratorie) a populatiei sunt criterii reprezentative care se regasesc partial in IDU (indicele de dezvoltare umana).

3.Pozitia si localizarea geografica, direct sau indirect influen-teaza structura si profilul ramurilor unei economii, oferind explicatii pentru o evolutie sau alta, cu atat mai complete daca acest criteriu se combina cu criteriul suprafata. In functie de pozitia geografica, statele au tipuri

specifice de clima si soluri (si deci un anume potential agroproductiv), acces la mare, ocean sau alte unitati hidrologice (fluvii, lacuri etc.) si de aici caracteristicile retelei de transport, a relatiilor comerciale si a activitatilor de turism, iar lista elementelor derivate poate continua. O atentie aparte s-a acordat dintotdeauna pozitiei geopolitice care adesea influenteaza si explica repartitia teritoriala si structura unor fapte si situatii economice.

Problema frontierelor, de-a lungul timpului, a derivat si din pozitia geografica pe care o are un teritoriu, pe langa aspectele de ordin istoric, politic sau cultural.

Dupa componenta teritoriului, statele sunt fie monomerice (teritoriul este unitar, neseparat de parti ale altor state sau teritorii acvatice), fie aparent polimerice sau polimeroide1, in acest caz teri-toriile fiind separate de suprafate maritime (statele insulare sau continentalpeninsulare

si insulare)(Giurcaneanu, 1983).

Ca si elementele anterioare de caracterizare si acesta poate impieta sau stimula repartitia teritoriala a unor activitati economice. Astfel, un stat insular (cu o fragmentare accentuata a teritoriului in numar nuclee insulare) este limitat in a-si dezvolta anumite tipuri de culturi agricole sau o retea de cai rutiere sau feroviare, poate in schimb sa aiba un potential turistic comercial sau industrial favorizat de aceeasi fragmentare care devine in acest caz un avantaj.

Acest criteriu, impreuna cu pozitia geografica, suprafata si structura fizico-geografica a teritoriului de stat (forme de relief variate, unitati acvatice etc.) au determinat in numeroase situatii evolutia comunitatii umane care il locuia. Fara a inclina catre un determinism geografic rau inteles, influenta factorilor - criterii mai sus enumerati, trebuie recunoscuta si considerata in consecinta..

4.Forma de stat constituie modul prin care acesta isi exercita puterea in conditiile unei organizari proprii. Ea este compusa din urmatoarele elemente: forma de guvernamant, regimul politic si structura de stat. Pentru geografia economica, in special, forma de guvernamant (monarhie sau republica) are o mai mica importanta ca de altfel si regimul politic (democratic, autoritar, autocratic, colonial, marioneta, militar etc.), in schimb structura de stat este mai atent studiata in noua conjunctura a tensiunilor si ciocnirilor interetnice si de interese economice.

Conform structurii de stat, statele pot fi unitare, compuse sau asociate. Statele compuse imbraca forma confederatiilor (ex. Senegambia, Elvetia) sau a statelor federale (Rusia, SUA, Mexic,

Iugoslavia etc.). Asociatia de state persista astazi sub forma Commonwealth-ului britanic si a Uniunii franceze. Structura administrativa a statelor, stabilita in functie de criterii geografice, economice, politice sau istorice este extrem de diversa. Unitatile teritorial - administrative de diferite nivele, fie ca se numesc provincii (Belgia, Olanda), districte (Norvegia), regiuni (Italia, Spania, Grecia, Danemarca, Franta), cantoane (Elvetia), departamente (Algeria), state (SUA), republici autonome (Rusia), comitate (Anglia), land-uri (RFG), republici (Iugoslavia) etc. au in esenta aceleasi scopuri si anume: o mai buna organizare locala, respectarea unor aspecte particulare comune care sa vina in intampinarea unei eficiente locale a politicilor si strategiilor,

degrevarea autoritatilor centrale de o serie de responsabilitati cu ecou