Geologie și Pedologie

CAPITOLUL I

OBIECTUL DE STUDIU AL GEOLOGIEI

Cuvinte cheie: geologie; cristalografie; mineralogie; pertografia; paleontologie; sedimentologie; hidrogeologie

Etimologic cuvântul „geologie” provine din grecescul „geo” care are înţelesul de pământ şi „logos” care înseamnă cuvântare, cântare cu înţelesul de ştiinţă.

Geologia este o ştiinţă a Pământului, care studiază rocile, mineralele, fosilele, structurile tectonice, alcătuirea stratigrafică a diferitelor regiuni, originea şi istoria Pământului, precum şi procesele care au generat resursele minerale şi energetice în timp şi spaţiu.

Prin studiu geologic se poate explica complexitatea transformărilor care au avut loc la suprafaţa sau în interiorul pământului prin asimilarea proceselor din trecutul geologic cu procesele care se produc astăzi. De exemplu:

- acţiunea căldurii degajată de soare,

- acţiunea modelatoare a curenţilor de aer,

- acţiunea apei sub toate formele în care apare ea în natură,

- acţiunea modificatoare a florei şi faunei.

Relieful este rezultatul acţiunii factorilor externi la care se adaugă factori interni care se manifestă din când în când sub formă de erupţii vulcanice sau mişcări tectonice,

Eroziunea reliefului prin acţiunea factorilor modelatori, care sunt apa, aerul şi vieţuitoarele se manifestă prin transportarea şi depunerea materialului erodat în bazine de sedimentare (mări, oceane) în strate ce se depun lent dar continuu pentru a reface scoarţa terestră dovedesc starea de mişcare şi modificare a geosistemelor.

Acumularea cantitativă a materialelor depuse se transformă la un moment dat prin deplasarea maselor continentale, în urma mişcărilor tectonice, într-o formă de relief asupra căreia începe o nouă acţiune a agenţilor modificatori. Această acţiune şi transformare s-a produs şi asupra lumii organice în care indivizii au evoluat de la forme simple la forme complexe, ceea ce arată că viaţa este un şir neîntrerupt de apariţii şi dispariţii de adaptare şi creare de noi organisme.

Prin activitatea geologică omul a reuşit să cunoască doar partea exterioară a globului terestru care este crusta terestră din a cărei grosime maximă de 60 km se cunoaşte în mod direct prin intermediul forajelor de mare adâncime aproximativ 15000 – 16000 metri.

Geologia s-a dezvoltat în strânsă legătură cu necesităţile practice de cunoaştere şi valorificare resurselor minerale utile, preocupări primitive în acest domeniu fiind prezente de la începutul apariţiei civilizaţiilor primitive prin folosirea silexului sau a cremenei ca armă de apărare .De asemenea serpentina şi jadul, care sunt de culoare verde, erau folosite ca obiecte de podoabă. Mai târziu argila este folosită de către olari pentru confecţionarea diferitelor vase.

Domeniile de studiu ale geologiei

Geologia cuprinde o serie de domenii care au apărut şi s-au dezvoltat odată cu evoluţia civilizaţiilor din care cele mai importante sunt: cristalografia, mineralogia, petrologia şi petrografia, paleontologia, stratigrafia, sedimentologia, geologia istorică, geologia structurală, geologia fizică şi geofizica alături de care se adaugă şi domenii legate direct de valorificarea resurselor economice ale scoarţei terestre şi de problemele ale construcţiilor inginereşti civile sau industriale, cum sunt geologia zăcămintelor de minerale, geologie combustibililor fosili, geochimia, hidrogeologia, geologia inginerească şi geologia aplicată.

Cristalografia este domeniul care se ocupă cu studiul corpurilor solide cu structură cristalină şi ajută mineralogia, petrologia, petrografia, geochimia, fizica etc. Principalele direcţii de cercetare sunt: studiul morfologiei cristalelor şi trăsăturilor geometrice ale structurii lor interne, studiul proprietăţilor fizice ale cristalelor, al proprietăţilor optice, al structurii lor interne şi procesele legate de formarea, creşterea şi dezvoltarea cristalelor în natură sau laborator.

Mineralogia este un domeniu al geologiei al cărui obiect de studiu îl constituie proprietăţile şi originea mineralelor din scoarţa terestră.

Petrologia este o ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor şi care cuprinde petrografia şi petrogeneza. Se împarte în petrologie structurală, magmatică,metamorfică şi sedimentară.

Petrografia este o disciplină geologică a petrologiei care se ocupă cu inventariere, clasificarea şi descrierea rocilor din punct de vedere al constituţiei mineralogice, al structurii şi texturii lor.

Stratigrafia este ştiinţa stratelor geologice şi studiază grupare stratelor în secvenţe stratigrafice având ca scop stabilirea vârstei acestora în mod relativ sau absolut. Se ocupă şi cu corelarea în plan geografic regional şi planetar, ajutând la întocmirea hărţilor geologice.

Paleontologia studiază resturile fosile ale organismelor care au trăit în diferite perioade geologice. grecescul „palouos” care înseamnă vechi sau de demult şi „ontos” care are însemnătatea de fiinţă, vieţuitoare.

Sedimentologia este o ramură a geologiei care studiază formarea şi evoluţia sedimentelor din bazinele de sedimentare (mări şi oceane).

Geologia zăcămintelor de substanţe minerale utile cercetează legile formării şi repartizării în scoarţa terestră a diferitelor acumulări de minereuri combustibili fosili (petrol, gaze naturale, cărbuni).

Hidrogeologia se ocupă cu studiul apelor subterane.

Geologia inginerească se ocupă cu studierea condiţiilor geologice ale terenurilor utilizate pentru construcţii civile şi industriale.

Legăturile geologiei cu alte ştiinţe şi discipline

Geologia are legături foarte strânse cu geomorfologia care are ca obiect de studiu suprafaţa accidentată a scoarţei terestre, adică a reliefului care sete strâns legat şi condiţionat de constituţia structurală şi mişcările tectonice ale scoarţei terestre.

Pentru aplicarea unor transformări de ordin fizic, chimic şi biologic ştiinţele geologice apelează la fizică, chimie şi biologie astfel născându-se geochimia care realizează legătura dintre geologie şi chimie având ca drept scop studierea legilor repartiţiei şi migraţiei în timp a diferitelor elemente chimice în scoarţa terestră.

Prin extinderea modelelor fizico-matematice în cercetarea geologică a apărut geofizica care studiază starea fizică a globului pământesc.

O altă disciplină care este legată de geologie este paleontologia moleculară care studiază structurile prebiotice din cadrul celor mai vechi roci ce intră în componenţa crustei terestre.

Biocosmochimia urmăreşte şi studiază materia organică din spaţiile extraterestre şi aduce contribuţii la o problemă foarte controversată şi astăzi cum a apărut viaţa pe Pământ.

Geologia medicală examinează bolile provocate de ingerarea unor substanţe toxice ajunse în elementele din sol sau apă prin procese actuale, naturale sau antropice. Se urmăreşte proporţia de Pb, Cu,Zn, Hg, din organismele vegetale şi animale prin studii de biogeochimie.

Ingerarea de Pb din galenă provoacă boala numită galenism, iar consumarea de peşte cu Hg poate provoca boala numită minamata după numele unei regiuni din Japonia unde a fost semnalată pentru prima dată.

Bioseismologia studiază comportamentul animalelor la fenomene ce preced cutremurele pentru a putea prevedea evenimente seismice importante.