Teritoriul de astazi al Romaniei reprezinta o entitate istorico-geografica complexa, bine determinata. Este rezultatul unei foarte indelungi interconditionari a elementelor naturale, fizico-geografice, cu elementul uman, al secularei evolutii la ,,rascrucea vanturilor" eurasiatice, balcanice si central-europene. Cum scrie V. Tufescu (1974), Romania ,,nu trebuie inteleasa doar ca munti, campii, ape, paduri, adica nu numai ca elemente concrete dar separate unele de altele, ci in intima lor integrare, alcatuind peisaje geografice de mare varietate si de un pitoresc adesea inegalabil".
Unitatea teritoriala, carpato-danubiano-pontica (cum ne place s-o numim), a poporului roman este mentionata in cele mai multe dintre scrierile geografice (si istorice), dar ideea unitatii nu apartine geografilor. Dupa cum mentioneaza V. Mihailescu (1969), ,,ea se intalneste la cronicarii nostri si a fost insuflata studentilor de profesorul S. Mehedinti, apoi preluata si dusa mai departe de toti profesorii de geografie ".
De la cele dintai scrieri geografice care s-au referit la spatiul romanesc au trecut milenii (Herodot, sec. V i.Hr.; Strabon, sec. I i.Hr.; Ptolemeu, sec. II d.Hr.), ori secole (C. Cantacuzino, 1700; D. Cantemir, 1716, cunoscuta ,,Descriptio Moldaviae"; Bauer, 1788, generalul rus care adauga lucrarii sale istorice si geografice despre Valahia un mic dictionar geografic pe judete; austriacul Sulzer, 1781, a carui lucrare, in manuscris, insotita de planuri si harti, este considerata ca cea mai completa lucrare de geografie asupra tarilor romanesti, pentru acea vreme). Au aparut apoi primele manuale scolare de geografie, cum sunt al lui Gh. Asachi (1835) pentru Moldova, al lui Barbu Tampeanu (1840) pentru Tara Romaneasca, al lui Gr. Cobalcescu (1880) pentru ,,Dacia Moderna" sau al lui Gh. Munteanu Murgoci si I. Popa-Burca (1902) ,,Romania si tarile locuite de romani" (pentru intregul teritoriu al tarii). Mare importanta a avut realizarea ,,Marelui dictionar de geografie a Romaniei" (5 volume) in anii 1882-1897 si aparitia lucrarilor lui De Martonne, ,,La Roumanie" (1900), ,,La Valachie" (1902) si ,,L'Evolution morphologique des Alpes de Transylvanie" (1907), iar pentru perioada interbelica, primul curs universitar de geografie a Romaniei, realizat de V. Mihailescu (1936).
Dupa al doilea razboi mondial si, mai cu seama, incepand cu anii 70, frecventa aparitiei de cursuri si tratate fizico si/sau economico-geografice asupra teritoriului Romaniei a fost incomparabil mai mare: R. Calinescu si colab. (1955), M. Heseganu si colab. (1957), Monografia geografica a R.P.R., vol. 1 si 2 (1960), coordonata de Institutul de Geografie al Academiei Romane, V. Mihailescu (1963, 1966 si 1969), I. Sircu (1971), Gr. Pop (1972, 2000), Al. Rosu (1980), V. Tufescu (1974), Al. Savu (1975), I. Velcea (1975), I. Sandru (1978), I. Sandru si V. Cucu (1984), Valeria Velcea si Al. Savu (1982), Tratatul de Geografie a Romaniei, vol. 1-4 (1983-1992), coordonat de Institutul de Geografie al Academiei Romane, V. Cucu (1995 si 1996), M. Ielenicz (1999 si 2003), Al. Ungureanu (2002) etc. Numeroasele lucrari au abordat numai unele din componentele peisajului geografic al tarii noastre, cum sunt ale lui V. Mutihac si I. Ionesi (1974) sau Gr. Posea (2002) pentru cunoasterea geologiei si reliefului, P. Gastescu (1971) si I. Ujvari (1972) pentru ape, R. Calinescu si colab. (1963) pentru vegetatie si animale, N. Florea si colab. (1968) pentru soluri, V. Cucu (1970) pentru orase etc., la care se adauga numeroasele teze de doctorat si alte lucrari de analiza geografica regionala. In acest context, o noua incercare de caracterizare geografica regionala a Romaniei, cum se vrea lucrarea de fata, este, in buna masura lesnicioasa si, in aceeasi masura, dificila, in contextul dorintei autorilor de a-i conferi, pe cat posibil, o nota de originalitate.
2. SUPRAFATA, LIMITE
La nivelul anului 2000 (vezi Anuarul statistic) suprafata Romaniei a fost de 238.391 km2, al doisprezecelea stat in Europa (incluzand si Rusia). Rezulta o diferenta de 891 km2 fata de estimarile anterioare (237.500 km2), de dupa al doilea razboi mondial, diferenta datorata, probabil, preciziei mai ridicate a masuratorilor cadastrale.
Limitele fata de vecini (Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria) sunt naturale, de-a lungul Dunarii si a altor rauri (Prut, Tisa), cu o lungime de peste 1.865 km, respectiv, 245 km litoralul Marii Negre, dar si administrative, pe uscat, cu o lungime de peste 1.037 km.
3. POZITIA GEOGRAFICA
Matematic, teritoriul tarii noastre se afla cuprins intre meridianele de 20?15'44'' (Beba Veche) si 29?41'24'' (Sulina) longitudine estica si paralelele de 43?37'07'' (Zimnicea) si de 48?15'06'' (Horodistea-Slobozia) latitudine nordica, pozitie care il plaseaza in jumatatea sudica a zonei temperate. Consecinta directa, de cea mai mare importanta pentru clima tarii, este radiatia solara globala cu valori medii anuale cuprinse intre 107-110 kcal/cm2 in nord si 128-130 kcal/cm2 in sud, ce se regasesc in valorile temperaturilor medii anuale mai reduse cu 30-40C in nord fata de sud.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
