Geografia Mediului

CURS 1

Termenul de mediu (environment, umwheinat, milieu) a fost folosit începând cu secolul al XIX-lea, în sens biologic, de ambianţă naturală a vieţuitoarelor.

Comunitatea ştiinţifică internaţională consideră mediul “ ansamblul tuturor fiinţelor şi lucrurilor care compun spaţiul apropiat şi îndepărtat al omului, care îi poate

determina sau schimba existenţa şi poate influenţa total sau parţial modul său de viaţă”.

Geografia mediului studiază domeniul de interferenţă om-natură, limitele în acre se simt influenţele dintre atmosferă, hidrosferă, litosferă, biosferă deci mediul înconjurător al omului.

Acestui domeniu de cercetare i s-a mai dat numele de înveliş terestru, geosferă, geosistem, peisaj, landşaft.

Geosistemele se întemeiază pe interacţiunile elementelor geomorfologice, climatice şi hidrologice cu lumea vie, cu omul.

TIPURI DE MEDII

M1: MEDIUL ANTARCTIC

Antarctica este în mare parte acoperită cu gheață şi se găseşte în jurul Polului

Sud, dincolo de 66 1/2 grade S, având o suprafață totală de 13,900,000 kmp, echivalent cu o suprafață de două ori mărimea Europei.

Aproape 98% din Artarctica este acoperită de gheață cu o grosime medie de 1,6 km. Insulele componente acoperite cu gheata se găsesc în partea de vest şi au cele

mai mari înălţimi (Munții Ellsworth, Vinson Massif, 4892 m).

Peninsula Antarctica a fost văzută prima dată în 1820, însă prima aterizare s-a făcut în abia1895. Polul Sud a fost cucerit prima dată de .............. în noiembrie 1911 și

la scurt timp de englezul Scott, în ianuarie 1912

M1: MEDIUL ANTARCTIC

O stație de cercetare înfiinţată pe insulele Orkney de Sud înregistrează permanet date meteorologice de la înființarea sa în 1904. Este cel mai rece mediu de pe

Pământ, cu o temperatură medie de -45 ° C la Polul Sud și cu mai puțin de 50 mm cantitatea anuală de precipitaţii, astfel încât este clasificat ca deşert polar caracterizat şi

prin vânturi puternice de tip uragane şi viscole. 24 de ore pe zi rămâne în întuneric în iunie (în timpul iernii Antarctice) și în lumină în decembrie (pe timpul verii Antarctice).

M1: MEDIUL ANTARCTIC

Stratul de gheață din Antarctica este întins pe o suprafata de 12 milioane kmp areun volum de circa 30 de milioane kmc de gheață care conține 65% apa dulce a lumii, care

dacă s-ar dezgheţa ar produce o creșterea a nivelului mărilor şi oceanelor de peste 70 m.

Stratul de gheata din Antarctica este de aproximativ 10 ori mai mare decât cea care acoperă Groenlanda și are o existenţă de peste 34 de milioane de ani.

Calota de Est formează o cupolă largă de peste 4000 m în altitudine, drenată spre margini de o serie de fluxuri de gheață radiale.

Calota de Vest cuprinde trei cupole învecinate ridicandu-se la 2000 m altitudine, în parte foarmată submers (sub nivelul mării). Aceasta este, de asemenea, drenată de fluxuri

de gheață care se termină în banchize ce ocupă golfurile de coastă. Aceastea se deplasează cu

câteva sute de metri pe an. Gheţarul Ross, un domeniu la fel de mare ca și Franța, este alimentat de ghețari de evacuare atât din calota Est cît şi din Vest.

Stratul de gheata din Antarctica joacă un rol important în influențarea climatului global prin

cantitatea de energie absorbită de la soare, precum și a circulaţiei atmosferice şi oceanice dar şi în formarea

gheţii. Temperaturile scăzute și masele mari de gheaţă de la mari altitudini din Antarctica produce un gradient

termic abrupt dinspre pol spre ecuator influenţând la rândul său vânturile şi curenţii oceanici (forţă motrice).

ANTARTICA SI CIRCULATIA OCEANICA

Un numar mare de cercetari oceanografice recente au aratat ca, Curentul Circumpolar Antarctic (CCA), un curent oceanic, de la vest la est in jurul Antarcticii, joaca un rol crucial in circulatia globala a oceanelor. Regiunea in care apele reci ale CCA se intalneasc si se amesteca cu apele mai calde din nord, defineste o frontiera distincta – Convergenta Antarcticii – care fluctueaza odata cu anotimpurile, dar care cuprinde un corp discret de apa si o regiune ecologica unica. Convergenta concentreaza nutrienti, care sustin viata plantelor marine, si care la randul lor, sustin viata animala. In primavara anului 2000, Organizatia Hidrografica Internationala a decis delimitarea apele din cadrul Convergentei, ca fiind al cincilea ocean – Oceanul Antarctic – prin combinarea portiunilor sudice ale Oceanului Atlantic, Oceanului Indian, si Oceanului Pacific. Oceanul Antarctic se intinde de la coasta de nord a Antarcticii, la 60 de grade latitudine sudica, ceea ce coincide cu limita Tratatului asupra Antarcticii, adica aproape toata suprafata Convergentei Antarcticii. Ca atare, Oceanul Antarctic este in prezent al patrulea ocean ca marime din cele cinci oceane (dupa Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic si Oceanul Indian, dar mai mare decat Oceanul Arctic).