Dinamica spațiului rural

Curs 1 13.10.2008

Dinamica spatiului rural

Conceptul de spatiu rural

- Obiect de studiu a geografiei rurale

Definitie, componente si evolutia conceptului

La inceputul anilor ’70 specialistii francezi (geografi si economisti)considerau ca pentru tarile dezvoltate epoca actuala reprezinta cel putin d.p.d.v. economic “sfarsitul taranilor”. D.p.d.v. al profesiunii problema pare a fi reala dar d.p.d.v. al caracteristicilor si al dinamicii lumii rurale, concluzia trebuie corectata.

In ciuda urbanizarii galopante, a modernizarii pietei rurale, aceasta isi conserva specificul, iar printr-o apropiere de piata urbana devine o alternativa viabila de existenta omenirii.

Viata rurala este puternic influentata de forma raporturilor dintre om si mediu, ceea ce releva aspecte diverse ale activitatii umane si justifica o abordare preponderant geografica. Aceasta abordare trebuie sa tina cont de o multitudine de factori dintre care se detaseaza factorii atmosferici, solul, factorii hidrologici si activitatile umane cu efecte cumulative.

De-a lungul timpului omul si-a perfectionat continuu sistemul de organizare, in ansamblul economic si social pentru a introduce tehnici eficiente in cresterea productiei agricole, forestiere, piscicole dar si pentru limitarea efectelor negative ale unor factori naturali si antropici.

Spatial rural nu este atat de simplu pe cat pare si nu trebuie tratat simplist. Comlexitatea sa rezulta din continuitatea si discontinuitatea factorilor naturali, din dinamica contradictilor intre necesitatea cresterii productiei si caracterul ecologic al acestuia, intre expansiunea urbanului si diminuare calitatii mediului rural.

Spatial rural este un concept integrator care nu se confrunta cu teritoriul rural, fiind mult mai complex prin laturile sale economice, sociale, culturale si de comportament al comunitatilor ce il locuiesc. Redarea spatiului rural numai la spatiu agricol il goleste de continut, acesta din urma reprezentan o parte a spatiului rural destinat in exclusivitate productiei agricole.

Spatial rural cuprinde si alte spatii specifice cum ar fi cel forestier, cel al productiei piscicole sau al industriei extravctive cu toate amenajarile specifice. La acestea se adauga spatiile din intravilanul asezarilor umane de tip rural, asezari care au caracteristici proprii si care se diferentiaza de orase sau de alte tipuri de locuire urbana. Este mentionat in literature de specialitate ca un termen generic.

In timp au existat cateva moduri de abordare a ruralului. Interesul geografilor pt analiza spatiului rural si in mod special pentru agricultura s-a manifestat chiar de la conturarea geografiei ca stiinta. Explicatia acestor ocupari se gaseste in faptul ca la sfarsitul secolului XIX, cand a aparut geografia moderna, Europa Occidentala era preponderant rurala, cu vaste spatii in care activitatile agricole erau dominante. In mod frecvent activitatile agricole erau analizate nu atat pe aspectele economice cat mai ales drept component ale peisajelor rurale. Asa a aparut geografia agrara focalizata pe doua probleme: morfologia spatiului cultivat si habitatul rural. In primul caz se urmarea forma de organizare si cultivare a parcelelor, iar in al doile caz, habitatele rurale erau private d.p.d.v. a distributiilor habitatelor si a structurii morfologice (forma satelor, tipuri de cladiri, modul de traire).

In paralel cu geografia agrara s-a dezvoltat geografia agricola, cu primele inceputuri tot la sfarsitul sec. XIX. Mult timp aceasta va ramane descriptiva si enumerativa, fiind inclusa in lucrari destinte pregatirii economistilor.

Dupa anul 1950 apare o noua tendinta in geografia agricola legata de elaborarea unor modele privind repartitia in teritoriu a productiei agricole.

Din anul 1970 incepe perioada geografiei rurale care se doreste a fii o geografie totala a spatiului rural.

Stiintele economice prin intermediul economiei rurale se ocupa cu studiul activitatii economice care se desfasoara in spatial rural. In mod traditional, economia rurala s-a identificat cu economia agricola, dar ulterior s-a acceptat termenul de economie rurala cu domeniu mai larg privind toate activitatile economice desfasurate in spatial rural.

In perspective sociologica, ruralul a reprezentat mult timp un domeniu de cercetare. Se are in vedere definirea trasaturilor specifice care caracterizeaza comunitatile rurale. Interesul fata de notiunile de rural si de comunitate a crescut in ultimul timp pe fondul transformarilor produse si al conturarii unor mari disparitati economice si sociale. Comunitatea rurala poate fi perceputa ca reprezentand un grup de personae care interactioneaza prin relatii si obligatii comune in teritoriul rural in care locuiesc.

Din perspective sociologica satul constitue o comunitate socio-economica relative autonoma alcatuita din mai multe gospodarii individuale, cu rol in muncile agricole, cu o anumita viata politica, morala si culturala.

Exista in lucrarile sociologice cateva modele de cercetare a comunitatilor rurale:

1. Modelul traditionalist – considera mediul rural ca fiind pastrator al spiritului, specificului si organizarii unei culturi. Cercetarile inteprinse dupa acest model scot in evident valori si simboluri traditionale.

2. Modelul meriorist – percepe mediul rural ca fiind matricea societatii moderne (sat insuficient evoluat si ca atare trebuie adus la nivelul structurii urbane). Cercetarile ce folosesc acest model urmaresc masurarea decalajelor dintre urban si rural si cauta mijlocul de reducere a acestora.

3. Modelul ecologic – releva specificul particularitatilor si avantajele modului de viata rurala.

4. Modelul cronoregresiv – isi propune sa evidentieze evolutia istorica a unui stat pornind de la aspectul sau contemporan. Indicand cauzele schimbarii succesive, acest model reprezinta o proiectie a istoriei pe teren.