Activitatea agențiilor în turism

Capitolul I – Agenţia de turism: generalităţi, definire, legislaţie

1. Generalităţi

2. Definirea conceptelor şi terminologie

3. Înfiinţarea agenţiei de turism şi condiţiile de comercializare a produselor turistice

3.1. Licenţa agenţiei de turism

3.2. Suspendarea şi retragerea licenţei de turism

3.2.1. Suspendarea licenţei de turism

3.2.2. Retragerea licenţei de turism

3.3. Brevetarea conducătorilor agenţiei de turism

1. Generalităţi

Turismul organizat a apărut o dată cu afirmarea turismului ca fenomen de masă. El se desfăşoară numai pe bază de contracte între prestatorii de servicii turistice şi agenţiile de turism. Agenţia de turism este principalul distribuitor al produselor turistice. Ea deţine monopolul vânzării pentru că are două mari avantaje faţă de alte forme de distribuţie: protecţia aproape totală a consumatorului de turism şi garanţiile financiare acordate atât turiştilor, cât şi prestatorilor.

Alte mijloace de comercializare a produselor turistice sunt:

- vânzarea prin corespondenţă: s-a dezvoltat spectaculos în anii 70, în special în Elveţia şi în Germania.

Succesul s-a datorat acţiunii conjugate a trei factori: calitatea foarte bună a cataloagelor şi a broşurilor de prezentare a destinaţiilor turistice, asocierea cu vânzarea produselor de larg consum, în cadrul unor cataloage (de exp. Nekermann), crearea, menţinerea şi extinderea unui important fişier de adrese. Sistemul este principalul mod de comercializare în SUA şi în Marea Britanie, în special a vacanţelor pentru turişti de vârsta a treia.

- vânzarea prin telefon: a început să se dezvolte în Elveţia şi s-a extins în Marea Britanie şi Germania. Acest tip de vânzare este însoţit adeseori de gratuitatea apelurilor telefonice (freephone sau telephone vert).

După apelul telefonic, potenţialul client primeşte fie o corespondenţă detaliată despre ofertă, fie vizita unui agent de vânzări. O formă de a vinde prin telefon este vânzarea „din uşă în uşă” („door to door”).

- vânzarea în magazine de diferite tipuri (librării, magazine auto, supermarket-uri);

- vânzarea prin intermediul sindicatelor, cluburilor, asociaţilor;

- vânzarea prin reţele de unităţi ale transportatorilor.

În lume există circa 30.000 de agenţii de turism licenţiate sau recunoscute profesional şi circa 200.000 de puncte de vânzare, numărul acestora fiind în continuă creştere (în Cluj: aproximativ 300).

Repartiţia agenţiilor de turism pe continente (după Vellas, F., Becherel, L. „International Tourism”, Macmillan, Londra, 1995):

- Europa: 70%

- America de Nord: 14%

- America de Sud şi Centrală: 4%

- Asia şi Pacific: 8%

- Africa şi Orientul Mijlociu: 4%.

În Europa, diferenţele între ţări, în ceea ce priveşte numărul de agenţii de turism, sunt foarte mari. Foarte dezvoltată în Germania şi în Marea Britanie, comercializarea prin agenţia de turism nu joacă încă în Franţa, Spania şi Italia un rol major. În anii 90, ponderea agenţiilor de turism în opţiunile turiştilor era de:

- 12% în Franţa;

- 35% în Belgia şi Olanda;

- 40% în Germania şi Marea Britanie.

2. Definirea conceptelor şi terminologie

În literatura de specialitate şi în terminologia OMT (Organizaţia Mondială a Turismului) se foloseşte noţiunea de agenţie de voiaj, care diferă conceptual faţă de viziunea românească. În ţările cu activitate turistică intensă, agenţia de voiaj este o întreprindere independentă sau o reţea de filiale având ca obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport şi vânzarea produselor turistice „fabricate” de către tour-operatori.

Câteva corespondente în limbile de circulaţie internaţională:

- travel agency în engleză;

- agence de voyage în franceză;

- reisenbüro în germană;

- agenzia de viaggio în italiană;

- agentia de viages în spaniolă.

Practicienii români motivează neutilizarea termenului de voiaj prin aceea că se creează riscul confuziei cu agenţia de voiaj CFR. De fapt, în condiţiile prezentate, nu există o deosebire de esenţă între obiectul de activitate al unei agenţii de turism care vinde şi bilete la mijloacele de transport şi cel al unei agenţii de voiaj CFR, atâta doar că în primul caz, se vor vinde şi produse turistice (sejur, circuit cuprinzând pachete de servicii). La rândul său, SNCFR poate crea astfel de produse turistice pe care să le vândă prin agenţiile sau sucursalele proprii (societatea analogă din Franţa, SNCF, realizează astfel de activităţi).

Refuzul identificării cu agenţia de voiaj îşi poate avea originea şi într-o înţelegere limitată a fenomenului socio-economic pe care îl reprezintă turismul. Cu câteva excepţii, turismul cuprinde totalitatea deplasărilor în afara localităţii de reşedinţă, cărora nu le corespunde acordarea unei remuneraţii la locul de destinaţie. Deci, turismul se traduce şi prin vizite la rude şi prieteni, şedere în locuinţe secundare, deplasări în interes de afaceri (delegaţii) sau la cumpărături, plecări în concediu pe cont propriu etc. În astfel de cazuri, biletele de transport se pot procura printr-o agenţie CFR. Diferenţa dintre aceste situaţii şi cele aferente produselor turistice „prefabricate” nu este una de fond, ci priveşte doar modalitatea de satisfacere a nevoilor specifice (cazarea, alimentaţie etc.), fie în cadrul unor formule non-comerciale sau prin comanda şi achitarea pe loc a serviciilor prestate în cadrul unor unităţi specializate, fie în contextul unui pachet de servicii achiziţionat cu anticipaţie. În nici un caz, o formulă şi implicit transportul aferent, nu este mai „turistică” decât alta, ci doar presupune un grad diferit de concepţie şi organizare.

Agentul de voiaj este proprietarul sau managerul unei societăţi desfăşurând acest tip de activitate, sper deosebire de agentul de turism care este salariatul aflat în relaţie directă cu clientela.

Pentru a concluziona, prin agenţie de turism trebuie să se înţeleagă o întreprindere comercială având ca scop:

a. asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, hotelurile sau acţiunile turistice de orice fel;

b. organizarea de călătorii individuale sau colective, la preţ forfetar, cu un program, fie stabilit de agenţie, fie la libera alegere a clientului.