Dozimetria radiatiilor ionizante poate fi considerata ca fiind o subramura a
fizicii nucleare aplicate, ce are ca obiect de studiu modul in care radiatia
nucleara ionizanta transfera energie mediului pe care il strabate si masura in
care cantitatea de energie transferata modifica proprietatile acestuia, cu alte
cuvinte efectele pe care le are radiatia ionizanta asupra materiei.
Studiul acestor efecte este cantitativ si are un caracter deterministic pentru a
putea stabili corelatii bine definite intre actiunea radiatiilor ionizante si
efectele acesteia asupra atat a materiei lipsite de viata cat si asupra celei vii.
Cum radiatia ionizanta are in general o actiune distructiva asupra materiei, si
in special asupra celei vii, ca o consecinta a studiului dozimetric apare
necesitatea de protectie impotriva actiunii nocive a radiatiilor ionizante,
aratand astfel o noua subramura a fizicii nucleare aplicate genetic legata de
dozimetrie si anume radioprotectia.
Efectele nocive ale radiatiei nucleare au inceput sa fie evidentiate la scurt
timp dupa descoperirea razelor X de catre W.C. Rontgen in anul 1895 si a
elementelor radioactive naturale radiu si poloniu de catre sotii Curie incepand
cu anul 1898, dar studii sistematice si aprofundate privind acesta efecte au
inceput sa fie facute dupa primele experiente nucleara in atmosfera si
constructia primilor reactori nucleari.
Desi sistematice si aprofundate, studiile dozimetrice si de radioprotectie au
avut in toata perioada postbelica pana la colapsul Uniunii Sovietice si un
puternic caracter militar, ambele tabere din perioada Razboiului Rece fiind
foarte interesate in a produce cat mai mari pierderi adversului si de a-si
proteja tehnica de lupta si personalul militar.
Radiatia nucleara datorita modului particular de interactie ca si a energie pe
care o transporta ce este cu cel putin trei ordine de marime mei mare decat
energia de legatura a atomilor in molecule sau in retele cristaline produce
distrugeri al nivelul legaturilor interatomice, ceea ce pentru tesuturile vii este
distructiv. Spre deosebire de radiatia electromagnetica ce in general
determina o crestere a amplitudinii miscarilor de oscilatie si vibratie a atomilor
in molecule, sau chiar a moleculelor ca atare, radiatia
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
