Viata economica a societatii este astazi organizata in jurul
intreprinderilor. Intreprinderile dau civilizatiei actualele particularitati:
urbanismul, modul de viata, ritmul de munca. Activitatea industriala se
concentreaza in tot mai multe unitati de productie care depasesc capacitatea
familiilor; agricultura se transforma in productie de grup si, insasi institutiile
publice adopta sisteme si reguli de gestiune foarte apropiate celor din
intreprindere.
Aceasta ascensiune a intreprinderii pe primul plan al preocuparilor
individuale, dar si al celor sociale este un fenomen relativ recent. Astfel,
notiunea de "intreprindere", preluata din francezul "entreprise", nu a aparut
in tara de origine decat in 1699 pentru a caracteriza o operatiune comerciala
si, abia la sfarsitul secolului 18-lea (in 1798) este utilizata pentru a descrie o
organizare a productiei de bunuri sau de servicii cu caracter comercial.
Sensul care se atribuie termenului "intreprindere" nu a incetat de atunci sa
evolueze si, continua sa evolueze in functie de campul de activitate pe care
vrea sa-l acopere. Observarea realitatii confirma aceasta metamorfoza,
punand in evidenta marea diversitate a formelor pe care o pot lua
intreprinderile.
La inceputul secolului al 19-lea, primele intreprinderi sunt mici unitati
de productie, ale caror caracteristici sunt esentiale:
- marimea modesta care le pune in imposibilitatea de a actiona in
conditiile pietei;
- fragilitatea capacitatii tehnologice (intreprinzatorul este adesea un
vechi artizan);
- relatiile directe si personale intre seful intreprinderii si fiecare
salariat;
- legatura stransa intre remuneratia si efortul personal al fiecaruia.
Astazi, aceste caracteristici sunt in cele mai multe cazuri inexistente,
evolutia intreprinderii manifestandu-se in trei directii:
- cresterea dimensiunii: traversand un proces continuu de concentrare
in spatiul national si international, dimensiunea intreprinderii n-a incetat sa
creasca;
2
- cresterea complexitatii modalitatilor de gestiune: de la realizarea
productiei cu cel mai mic cost (obiectiv aproape unic al intreprinderii la
inceputul existentei sale), s-a trecut la concentrarea productiei (care
presupune gestiunea resurselor umane) pentru a ajunge la diversificarea
activitatilor si produselor (care implica integrarea intregii conjuncturi
nationale si internationale in deciziile intreprinderii);
- accentuarea intensitatii conflictelor: intreprinderea devine sediul
principal al conflictelor sociale (intre actionari, directori si personalul de
executie)1.
1.1 Intreprinderea. Concepte, definitii.
Evolutia societatii civile a consacrat rolul si locul intreprinderii in
economiile contemporane. Aceasta institutie devine locul principal al
activitatii umane, care asigura satisfacerea celei mai mari parti din nevoi si,
nu putea lasa indiferenti pe specialistii stiintelor sociale. Iata de ce juristii,
administratorii, sociologii si economistii propun una sau mai multe definitii
intreprinderii:
a) Potrivit conceptiei juristilor, intreprinderea este: "colectivitate a
oamenilor, aspiratiilor, nevoilor si sensibilitatilor diferite si divergente,
intreprinderea trebuie sa obtina statutul de subiect de drept pentru a putea
juca rolul de celula socio-economica de baza"2;
b) Pe plan doctrinar exista patru curente, fiecare corespunzand implicit
sau explicit unei anume etape din dezvoltarea societati omenesti. Doua
dintre ele sunt incercari ideologice ale secolului al 19-lea, celelalte sunt
bazate pe gandirea contemporana, fiind in curs de afirmare. Aceste puncte
de vedere sunt importante, deoarece conditioneaza evolutia juridica a
intreprinderii; cele mai vechi considera intreprinderea ca un obiect al
dreptului, iar cele mai recente prezinta intreprinderea ca un subiect de drept,
astfel:
b1) Prelungirea capitalismului clasic: intreprinderea, in acest caz, este
vazuta ca o combinatie de bunuri si contracte a caror proprietate
revine celor care au adus capitalul necesar realizarii productiei3;
b2) Teza marxista: pentru partizanii acestei pozitii doctrinare, statul este
responsabilul productiei. In consecinta, el trebuie sa fie proprietarul
tuturor bunurilor care sunt necesare atingerii obiectivului si cel care
angajeaza intregul personalul. Intreprinderea nu este decat unul din
1 D. Roux, Analiyse economique et gestion de l'entreprise, Dunod, 1986, pag. 6
2 A.Cotta, Le capitalisme,Colectia "Que sais-je",PUF, 1977, pag. 15
3 C.Champaud, Le droit des affaires,PUF, 1981, pag. 57
3
elementele aparatului productiv al statului si nu se pune problema
independentei economice sau a personalitatii juridice a acestei celule
sociale1.
Cele doua conceptii se reunesc pentru a prezenta intreprinderea ca
obiect al proprietatii care trebuie sa serveasca fie capitalismul privat, fie
capitalismul de stat.
b3) Reformismul:
1. Albou P. Problemes humains dans l'entreprise, Dunod,
Paris,1981
2. Allaire Y, Firsitoru
M.
Management strategic. Strategiile succesului in
afaceri,Editura economica, Bucuresti, 1998.
3. Anghelache G.,
Dardac N., Stancu
I.
Piete de capital si burse de valori, Editura
Adevarul, Bucuresti, 1992
4. Anghelache G. Functionarea societatilor comerciale, Editor
"Tribuna Economica", Bucuresti, 1999
5. Antoniu N.,
Adochitei M.,
Cristea H., Neagoe
I., Dumitrescu D.,
Ilie V.
Finantele intreprinderii, Editura Didactica si
pedagogica R.A., Bucuresti, 1993
6. Ansoff I. Strategie du developpement d'entreprise, Hommes
et Techniques, 1970
7. Ariton D., Hincu
R., Jors C., Marcu
A.
The Effects of Transition on Romanian Small State
Enterprises, 4th Annual Conference "Convergence
or Divergence: Aspirations and Reality in
Centraland Eastern Europe and Russia", 23-24
iunie 1998, Buckinghamshire Business School,
Anglia
8. Ariton D., Chirila
L., Filoti C.
The importance of the Accounting Information in
the Transition Economy, METU Conference in
Economics III, 8-11 septembrie 1999, Ankara,
Turcia
9. Ariton D., Chirila
L., Bostan F.
Tax Low in the Disadvantaged Areas in Romania,
East-West International Conference "European
Integration and Economies in Transition", 16-18
decembrie 1999, Chios, Grecia
223
10. Ariton D., Chirila
L., Bostan F.
Small and Medium Enterprises in the Romania's
Transition Economy, East-West International
Conference "European Integration and Economies
in Transition", 16-18 decembrie 1999, Chios,
Grecia
11. Ariton D. Romanian Economists' Contribution on the
Accounting - theory and practice, 23rd Annual
Congress of the European Accounting
Association, 29 - 31 martie 2000, Munchen,
Germania.
12. Ariton D., Collyer
J., Edwards V.,
Lee G.
Multimedia companies in Romania and UK, 6th
Annual Conference, 21-22 iunie 2000,
Buckinghamshire Business School, Anglia
13. Arrow K.J. The limits of organisation,Norton, New York,
1974
14. Aoki K. Towards an economic model of the japanese firm,
Journal of economic leterature, Statford, 1990
15. Batsch L. Finance et strategie, Editura Economica, Paris,
1999
16. Barre, R. Economie politique, Ed Themis, editia I, Ed. Paris
1966
17. Barre, R. Economie politique, Ed Themis, editia II, Ed.
Paris 1968
18. Barreau J.,
Delahaye J.
Gestion financiere, editia 6-a, Dunod, Paris, 1999
19. Basno C., Dardac
N., Floricel C.
Moneda, credit, banci Editura Didactica si
pedagogica R.A., Bucuresti, 1994
20. Baumol J.C. The Stock Market and Efficiency, New York,
Fordham University Press, 1965
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
