Diagnostic Economico-Financiar

- Terminologie

Cuvântul “diagnostic” este de origine greacă şi înseamnă “apt de a discerne”.

- Definire

Diagnosticarea poate fi definită ca o cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea unei organizaţii prin care se identifica punctele forte si slabe, cauzele care le-au generat si se formulează recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor negative şi /sau de valorificare a celor pozitive, se stabileşte “terapia”.

Definire diagnostic economico-financiar

Preluat din medicina umană in management, diagnosticul sugerează necesitatea consultării periodice a organizaţiei pentru a-i identifica starea de sănătate, vigoarea si capacitatea de a se adapta unor schimbări previzibile ale mediului

Diagnosticul economico-financiar reprezintă un instrument la îndemâna managerilor care permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi /sau cantitative privind starea, dinamica şi perspectivele unei entităţi.

Termenul de „analiză” provine din limba franceză şi are un dublu înţeles[1]:

Pe de-o parte, prin verbul „a analiza” se înţelege a cerceta un fenomen sau un întreg parcurgând fiecare element în parte;

Pe de altă parte, prin substantivul „analiză” se înţelege o metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte respectiv examinare amănunţită a unei probleme.

Analiza, ca metodă generală de cercetare, presupune descompunerea sau desfăşurarea unui obiect sau fenomen în părţile sale componente, în elemente mai simple.

Analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare şi de modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, factori şi cauze ale fenomenului studiat printr-o analiză structurală, trecând de la factorii cu acţiune indirectă la cei cu acţiune directă până la descoperirea cauzelor finale (primare).