Analiza Performanțelor Financiare pe Baza Soldurilor Intermediare de Gestiune

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7

ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE PE BAZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Rentabilitatea este legată, în general, de cea de profit, reprezentând „aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unităţi monetare“. Aptitudinea de a degaja rezultate, nu poate fi judecată independent de mijloacele angajate pentru a le obţine. De aceea, analiza rentabilităţii nu se limitează la investigarea indicatorilor ei absoluţi, ci şi a celor relativi, obţinuţi prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru desfăşurarea activităţii respective.

Pentru investigarea performanţelor în concordanţă cu accepţiunea prezentată mai sus, problematica acestui capitol este structurată astfel:

a) Contul de profit şi pierdere - sursă de informaţii pentru determinarea soldurilor intermediare de gestiune ale întreprinderii;

b) Analiza soldurilor intermediare de gestiune în termeni de rezultate

c) Analiza soldurilor intermediare de gestiune în termeni de rentabilitate.

7.1. Contul de profit şi pierdere - sursă de informaţii pentru determinarea soldurilor intermediare de gestiune ale întreprinderii

Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil de sinteză, prevăzut de Legea Contabilităţii 82/1991 republicată, care concentrează veniturile şi cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioadă dată şi explică modul de formare a rezultatelor. Într-o manieră generală, el oferă informaţiile necesare pentru înţelegerea şi explicarea profitului sau pierderii înregistrate de un agent economic.

Contul de profit şi pierdere cuprinde:

- toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul exerciţiului;

- toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiaşi perioade.

Compararea veniturilor totale obţinute cu cheltuielile totale efectuate, permite obţinerea unui rezultat global de tipul :

În structurarea veniturilor şi cheltuielilor, practica românească, precum şi cea franceză, a adoptat clasificarea după natură, în timp ce contabilitatea anglo-saxonă privilegiază gruparea după destinaţie sau pe funcţii ale întreprinderii.

Potrivit OMFP 3055/2009, în ţara noastră contul de profit şi pierdere se întocmeşte obligatoriu de către toate unităţile patrimoniale, fie în sistem de bază (unităţi mari), fie în sistem prescurtat (unităţile mici şi mijlocii).

Contul de profit şi pierdere care grupează veniturile şi cheltuielile pe tipuri de activităţi (de exploatare, financiară şi extraordinară) permite determinarea a trei indicatori parţiali ai rentabilităţii:

- rezultatul exploatării;

- rezultatul financiar;

- rezultatul extraordinar.

De asemenea, contul de profit şi pierdere permite determinarea indicatorului global de rentabilitate: rezultatul exerciţiului financiar (înainte şi după impozitare).

În practica franceză, întreprinderile au obligaţia de a elabora „Tabloul soldurilor intermediare de gestiune“, care constituie o sursă suplimentară de informaţii pentru determinarea şi analiza rezultatelor pe diferite trepte ale formării lor. În realitate, tabloul soldurilor intermediare de gestiune constituie o altă variantă de prezentare a contului de rezultate. El propune, un alt mod de grupare a veniturilor şi a cheltuielilor, precum şi evidenţierea mecanismului de formare a principalilor indicatori de rezultate şi rentabilitate.