Shakespeare - Analiza Macbeth

A fost scrisa in 1603-1606, de catre Shakespeare, si-a conceput opera in semn de omagiu pentru regele James I, nepotul Reginei Elisabeta care urcase pe tronul Angliei in 1603. Faptul ca Shake. L-a ales pe Macbeth ca personaj central nu este deloc intamplatoare. In primul rand Macbeth este un personaj istoric ilustru din istoria Scotiei, iar James I inainte de a fi regele Angliei, a fost regele Scotiei, in plus interesul noului rege al Angliei pentru povestea lui Macbeth era cu atat mai mare deoarece pe langa istoria pe care o stia f bine, traditia spunea ca el insusi s-ar fi tras din razboinicul Banquo, tovarasul de arme si mai apoi victima lui Macbeth, de aceea exista multe analogii intre intamplarile din piesa si cele istorice, printre care cea mai semnificativa este prezenta vrajitoarelor. Vrajitoarele aveau o semnificatie profunda, legata de un eveniment important din viata sa, cand s-a casatorit in 1589 cu printesa Ana a Danemarcei, prin intermediul ambasadorilor, ea a fost imbarcata pe o corabie pentru a merge sa-si intalneasca sotul in Scotia, pe drum corabia a fost surprinsa de o puternica furtuna, printesa reuseste sa scape in cele din urma, in fata regelui s-au prezentat cateva vrajtoare care au spus ca ele au fost cele care au pornit furtuna indemnate de diavol. (James I a scris chiar si o carte despre vrajitoare). Istoric vorbind povestea lui Macbeth face parte dintr-o serie de lupte sangeroase pentru tronul Scotiei desfasurate prin sec al XI lea, o epoca in care asasinatul politic nu era un lucru iesit din comun, iar Macbeth nu era nici mai crud nici mai bland decat alti regi din vremea sa, de fapt conform cronicii,Macbeth nu l-a omorat el insusi pe regele Duncan, ci a provocat o revolta a lorzilor, in urma careia Duncan a fost ucis, iar Macbeth i-a luat locul. Faptul ca Shakespeare a deformat realitatea istorica, pentru a-i da tensiune dramatica si intensitate tragica, se vede mai ales in aceea ca regele Macbeth a domnit timp de 15 ani, fiind un conducator respectat, un reformator militar si un rege acceptat de lorzii care l-au propulsat. In piesa, dimpotriva, Macbeth isi afla sfarsitul la foarte putin timp dupa ce devine rege, iar acest lucru se intampla nu atat din cauza armatelor invadatoare pe care fiul regelui Duncan le aduce in Scotia, cat mai ales in urma unui proces psihologic, un proces psihologic evolutiv, care il distruge ca om si care face din el un erou tragic.

La inceputul piesei, Macbeth este unul dintre personajele de frunte ale regatului Scotiei, este baron al regelui, baron (than) de Glamis (titlu scotian), de asemenea el este si cel mai viteaz, o vitejie pentru care regele Duncan il rasplateste cu un titlu nobiliar foarte important, titlul de Baron de Cawdor, in plus in semn de recunostinta pentru vitejia sa in lupta, regele Duncan alege sa-si sarbatoareasca victoria la resedinta lui Macbeth. Prin contrast finalul piesei il infatiseaza pe Macbeth cu desavarsire singur, parasit de toata lumea, parasit de toti prietenii/apropiatii care ajuns sa-l dispretuiasca, de sotia sa (Lady Macbeth – moare), astfel incat in ordinea sociala el nu mai inseamna nimic. Exista o diferenta esentiala intre situatia eroului din tragedia greaca si situatia lui Macbeth (el are posibilitatea de a alege, beneficiaza de ceea ce o data cu spiritualitatea crestina, a intrat si in cea europeana – liberul arbitru). Vrajitoarele care ii prezic soarta, nu fac ca acest lucru sa se intample, ele doar prezic, aceasta predictie este implinita doar prin actiunea constienta a eroului.