Personalitatea Elevului

personalitatii umane. ,,Cunoaste-te pe tine insuti", ,,Vorbeste ca sa te cunosc", spunea SOCRATE. Facand o prima periodizare a varstelor, PLATON recomanda ca in educatie sa se tina seama de particularitatile individuale ale copiilor.

ARISTOTEL a sesizat ca, copilul trece prin mai multe perioade de varsta care au trasaturi specifice. Ocupandu-se de periodizarea varstelor dupa criteriul ,,mersului firii", Aristotel a elaborat conceptul conform caruia educatia trebuie sa tina seama de principiul conformitatii ei cu natura, prin care intelegea natura psihica a copilului.

Pedagogii secolelor XVII - XIX au dezvoltat, sub aspect teoretic, si au demonstrat practic, ca reusita educatiei este conditionata de cunoasterea si luarea in considerare a particularitatilor individuale a elevilor.

Insistand asupra necesitatii cunoasterii copilului, I.A. COMENIUS, atragea atentia asupra faptului ca ,,multe daruri naturale" ale acestuia se prapadesc, multe inclinatii se atrofiaza, nefiind cunoscute si folosite de educatori.

J.J. ROUSSEAU si J.H. PESTALOZZI au conceput si dezvoltat principiul conformitatii educatiei cu ,,natura interioara" a elevului lansand preocuparea pentru studierea tot mai atenta a acesteia. J.J. Rousseau face recomandarea de a se observa si studia individualitatea elevului. ,,Incepeti prin a studia copiii, pentru ca, cu siguranta, nu-i cunoasteti catusi de putin", spunea el. In dezvoltarea ontogenetica a copilului, Rousseau stabileste perioade inegale de varsta in raport cu dezvoltarea fizica, intelectuala si morala a personalitatii: de la nastere pana la 2 ani - ingrijirea copilului, prima copilarie; de la 2 la 12 ani - dezvoltarea simturilor si ,,somnul ratiunii"; de la 15 la 20 ani - perioada ,,furtunii si a pasiunilor", educatie morala.

Pentru JOHANN HEINRICH PESTALOZZI, educatia inseamna actiunea de dezvoltare a dispozitiilor native ale copilului, a fortelor intelectuale, morale si fizice din om. ,,Copiii au nevoie de educatie organizata in mod rational - spunea Pestalozzi - care sa le acorde ajutorul necesar pentru dezvoltarea fortelor umane. In acest scop, se impune sa-i cunoastem pentru ca ,,educatia isi inalta edificiul ei pe natura copilului ca pe o stanca"

Sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea au imbogatit numarul celor care nu numai ca au sesizat necesitatea cunoasterii copilului si a luarii in considerare a particularitatilor de varsta, dar au fundamentat tot mai profund stiintific aceasta cerinta cu caracter legic, a educatiei. Ellen Key a declarat secolul XX ca fiind ,,secolul copilului".

Pe masura ce ne apropiem de perioada contemporana, dezvoltarea unor stiinte ca: antropologia, anatomia si fiziologia omului, psihologia copilului, sociologia educatiei s.a., a condus la o cunoastere tot mai profunda si mai precisa a fiintei umane, in special a copilului si, implicit, la ridicarea calitatii si a eficientei educatiei.

Cercetarile actuale considera copilul nu numai ca obiect, dar si ca subiect al educatiei, elevul ca agent principal al activitatii instructiv - educative, cunoasterea personalitatii lui fiind necesara.

Luarea in considerare a particularitatilor de varsta si individuale are astazi bogate si solide temeiuri psihopedagogice, facand saltul la nivelul preocuparii pentru tratarea diferentiata a elevilor, la individualizarea activitatii instructiv - educative.

2. Importanta studierii si cunoasterii personalitatii elevului

In orice domeniu de activitate este necesara cunoasterea proprietatilor materialului de prelucrat, pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite si tehnologia adecvata. Aceasta cerinta se impune cu atat mai mult in domeniul educatiei , unde se modeleaza ,,materialul" uman care are o multitudine diversa de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevazute, unele fiind chiar imprevizibile.

Cu privire la importanta studierii si cunoasterii personalitatii copilului, pedagogii au emis aprecieri favorabile. ,,Problema cunoasterii copilului este o adevarata revolutie coperniciana in pedagogie", spunea Eduard Cleparede. ,,Cunoasterea copilului este cheia de bolta a pedagogiei", arata Iosif Gabrea. In sustinerea acestei cerinte psihopedagogice, cu caracter legic, se pot aduce multiple si solide argumente legate de idealul educatiei, de obiectivele instructiei realizate in institutiile scolare, de principiile educatiei permanente privind prospectarea personalitatii umane s.a.

Prezentam cateva dintre aceste argumente:

a. Necesitatile curente ale activitatii instructiv - educative impun cerinta de a cunoaste cat mai bine personalitatea fiintei umane pe care o prelucram, pentru a gasi mijloacele si strategiile cele mai eficiente. Asadar, copilul trebuie cunoscut pentru a dirija, cu cat mai multe sanse de succes, dezvoltarea personalitatii lui.

Modelarea fiintei umane in conformitate cu scopurile propuse nu se poate realiza decat pe baza cunoasterii echipamentului biopsihic al copilului, prin stimularea potentelor sale interne si prin dirijarea dezvoltarii acestuia in ritmuri proprii (,,educatia pe masura", ,,scoala pe masura").

Metodologia didactica moderna se bazeaza pe racordarea activitatii instructiv - educative la nevoile si potentele copiilor, pe consolidarea particularitatilor de varsta si individuale a elevilor ca indicator orientativ prioritar.

b. Datorita caracterului prospectiv al educatiei, studierea si cunoasterea personalitatii elevilor au si o nuanta sociala.

Institutiile scolare si de educatie