Conceptia despre lume si caracterul ei social-istoric. Filozofia este una din principalele forme a manifestarii spiritului uman, constiintei umame. Ea este teoria despre lume si om in unitatea lor dialectica. Denumirea filozofiei provine de la cuvintele din limba greaca phileo - dragoste si sophos - inselepciune, ce inseamna iubire de intelepciune. Filozofia este modul spiritual-practic de asimilare a lumii. Omul in viata si activitatea sa foloseste mai multe moduri de asimilare a lumii. Practica ne da folosul, cunoasterea stiintifica ne da adevarul, estetica reflecta realitatea prin frumos, morala prin bine, virtute, religia - prin credinta ect. Toate aceste modalitati se reflecta prin formele constiintei sociale. Filozofia reflecta realitatea prin intelepciune (cunostinte vesnic adevarate ce au o valoare netrecatoare).
Fiecare stiinta concreta studiaza o latura, un aspect a lumii inconjuratoare. Filozofia se bazeaza pe stiintele concrete, generalizeaza rezultatele lor pentru a evidentia cele mai generale legitati. Dupa expresia savantului norvegian Thor Heyerdahl specialistii se limiteaza pentru a se ingropa tot mai adinc si adinc pina cind nu se vad unul pe altul din gropile sale. Iar rezultatele ei le aseaza cu grija deasupra. Deci trebuie inca un specialist, care nu ajungea pina acum, care nu se coboara dupa savanti in gropile lor, dar ramine deasupra si uneste intr-un tot intreg rezultatele lor diferite. Asemenea este si filozofia, care generalizeaza cunostinte din diferite domenii ale activitatii umane si formeaza o conceptie generala despre lume.
In acelasi timp filozofia este o disciplina specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la schimbarea lucrurilor, la transformarea naturii, dar se adreseaza omului insasi, reorganizeaza mentalitatea lui, ii ajuta sa inteleaga locul lui in natura si societate si prin aceasta de a schimba realitatea. Filozofia este instrumentul principal de perfectionare a omului si vietii sociale. Ea se ocupa cu asa probleme care se refera la lume in intregime, care ne dau posibilitatea de a intelege ce prezinta lumea, care-i esenta ei, ce prezinta omul, care-i locul lui in lume, ce prezinta viata, fericirea, dragostea. Aceste probleme au un caracter general-uman si se intilnesc practic in activitatea tuturor oamenilor si se mai numesc conceptuale. Filozofia se ocupa cu formarea conceptiei despre lume la oameni.
Conceptia despre lume este totalitatea de idei despre lume in intregime, despre om, locul lui in aceasta lume, este totalitatea de cunostinte despre natura, societate si om si raportullui fata de aceasta lume. Conceptia despre lume este baza tabloului general al lumii si ne da cunostinte generalizate despre cotinutul, structura, esenta si legitatile aparitiei si dezvoltarii lumii inconjuratoare. Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza tabloul lumii, filozofia este exprimarea teoretica a conceptiei despre lume unde tabloul lumii este numai o amprenta, un moment al realitatii indiferent catre om. Conceptia despre lume in afara de tabloul lumii exprima si atitudunea omului fata de acesta lume. Filozofia este nucleul conceptiei despre lume.
Conceptia despre lume consta din totalitatea de diferite cunostinte (stiintifice, politice, juridice, etice, estetice, ateiste si religioase, filozofice s.a.), convingeri, principii a cunoasterii si activitatii, orientari valorice. Avind asa cunostinte despre lume in intregime si locul sau in ea, omul organizeaza activitatea sa si determina scopurile sale in dependenta de conceptia despre lume. Omul realizeaza activitatea sa in dependenta de reprezentarile lui despre bine si rau, datorie, idealuri, care la rindul lor depind de cunostinie despre sine, natura si societate. Pentru individ ea este ca un orientir in lumea asta extrem de complicata. In societate exista diferite conceptii despre lume. Insa orice conceptie trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari: Ce prezinta lumea inconjuratoare? Pentru ce noi traim? Cum trbuie sa traim? Fiecare om nu numai ca trebuie sa aiba o conceptie despre lume, dar ea trebuie sa fie bine argumentata si fundamantata. Fundamentarea conceptiei despre lume si este filozofie. Filozofia este si nucleul conceptiei despre lume si procesul de formare a ei. In aspectul istoric deosebim urmatoarele conceptii despre lume: mitologica, religioasa si filozofico-stiintifica.
Conceptia mitologica este cea mai veche, era caracteristica pentru oamenii din comuna primitiva ca unica forma a constiintei sociale. Ea era o modalitate specifica de intelegere si explicare a realitatii. In conceptia mitologica nu exista diferentiere clara dintre om si natura, gindire si realitate, ideal si material, obiectiv si subiectiv, lipseste cauzalitatea, era totul contopit, nedezmembrat. Capacitatile si insusirile sale omul le atribuia realitatii. Lumea era insufletita, antropomorfizata, iar omul - zoomorfizat.
Conceptia mitologica includea in sine diferite cunostinte primitive, credinte si mituri nesistematizate. Miturile erau principalele modalitati de explicare a realitatii, serveau ca paradigme a activitatii umane. Mitul este o legenda, o povestire, o istorie sacra despre aparitia lumii si fenomenelor naturii, zeilor si eroilor. Mitul descopera o taina, arata careva forte supranaturale care aveau o comportare exemplara. Miturile sunt niste evenimente care niciodata nu s-au intimplat, dar permanent au loc. Ele sunt metafore a ceea ce este imposibil de a explica cumva.
Deosebim urmatoarele mituri: despre animale, despre fenomenele ceresti, cosmogonice si antropogonice, despre sfirsitul lumii, moarte, marele potop, despre zamislirea neprihanita, despre zeii murind si inviind s.a. Miturile se transmiteau din generatie in generatie si trebuia strict executate. Dupa o legenda, sufletele stramosilor strict supravegheau executarea miturilor si aspru pedepseau pentru incalcarea poruncilor stramosilor. Chiar si in societatea contemporana se intilnesc fragmente din diferite mituri, sau mituri intregi (spre exemplu, mituri politice). Conceptia mitologica indeplinea mai multe functii, asigura succesiunea spirituala a generatiilor, cosolida un anumit sistem de valori, mentineau un anumit comportament in societate.
Conceptia religioasa apare pe baza celei mitologice, generalizeaza diferite mituri si credinte primitive formulind o teorie integrala despre toata realitatea. Ea reesa din dedublarea lumii in doua parti: naturala si supranaturala. Specific pentru aceasta conceptie este nu numai admiterea existentei unei forte supranaturale, dar si atribuirea ei unui sens specific: ca lumea supranaturala este adevarata lume, ca ea este primordiala si determina lumea naturala si sociala. Lumea supranaturala, ori divina, dirigeaza cu dezvoltarea naturii, vietii umane. Toate fenomenele si procesele realitatii erau explicate de pe pozitiile acestei conceptii.
Conceptia filozofico-stiintifica este generata de mai multe necesitati umane si tipuri de activitate. Ea se formeaza pe baza generalizarii diferitor cunostinte stiintifice, formelor activitatii spirituale si practice. Spre deosebire de conceptia religioasa conceptia filozofica se formeaza cu ajutorul teoriilor si notiunilor respective, argumentelor si demonstratiilor logice. Daca pentru conceptia religioasa e specific credinta oarba si imposibilitatea demonstrarii adevarurilor religioase, atunci pentru conceptia filozofica e caracteristic demonstrarea logica. Conceptia filozofico-stiintifica ca sistem de cunostinte, principii si convingeri despre lume, om si interactiunea lor este in acelasi timp metodologia transformarii naturii, societatii si
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
